tag:blogger.com,1999:blog-29883947910377313072024-03-14T17:29:44.186+02:00Fascinație- popasuri răzlețe în mine însămi și aiurea -Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.comBlogger194125tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-68415746627052977952016-10-20T20:14:00.000+03:002016-10-22T20:14:50.238+03:00De astăzi... anamariaghiban.roÎncepând de astăzi, blogul s-a mutat <a href="http://anamariaghiban.ro/" target="_blank">AICI</a>.<br />
<div>
<br /></div>
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9yzTXvPG1Mr5-fp8z57m7P6gmC_uOR4x_mBFlHCmIKZoXVh9s2gfVQ6Pdp7WRvP6NxtRbfg3d1H_jY9O8lAbmvMIIg-t62uYh2ltcadCCzqevmR5ERQHHZH4CGdd-cRdGXBv9L_fPJic/s1600/Fascinatie.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9yzTXvPG1Mr5-fp8z57m7P6gmC_uOR4x_mBFlHCmIKZoXVh9s2gfVQ6Pdp7WRvP6NxtRbfg3d1H_jY9O8lAbmvMIIg-t62uYh2ltcadCCzqevmR5ERQHHZH4CGdd-cRdGXBv9L_fPJic/s1600/Fascinatie.png" /></a></div>
<span id="goog_439408668"></span><span id="goog_439408669"></span><br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-41791436687011433242016-10-14T00:49:00.000+03:002016-10-14T01:18:55.544+03:00The answer, my friend, is blowin’ in the wind…<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Sunt uneori zile aparent monotone,
pline de contraste bizare, care te fac să conștientizezi care sunt lucrurile cu
adevărat importante, pentru care merită să sacrifici neuroni și să consumi timp
și energie, sperând că eforturile tale vor face cumva lumea mai bună sau măcar
mai suportabilă. Azi a fost, pentru mine, o astfel de zi…</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Mi-am dorit enorm ca toamna
aceasta să fie altfel. <span lang="FR">Și, din
nenumărate puncte de vedere este. E altfel, pentru că mai mult ca oricând
conștientizez cu fiecare zi care trece cât de puțin contează lucruri pentru
care cândva mi-am irosit zile și nopți, e altfel, pentru că în plinătatea
fericirii pe care o simt în fiecare dimineața în care primul lucru pe care îl
văd e zâmbetul de pe chipurile încă adormite ale ființelor pe care le iubesc,
reușesc să conștientizez tot mai mult urâțenia din jur și să învăț să mă feresc
de ea… Am așteptat cu un amestec de emoții ciudate toamna și o trăiesc din plin
acum, în zilele acestea ploioase ce par că nu se mai termină. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR">Azi… o zi obișnuită din multe puncte de vedere… trafic infernal într-un oraș
în care, ca în fiecare an la mijloc de octombrie, de sub aparența credinței
iese la iveală grotescul, urmat de cinci ore de slalom prin aceeași programă școlară
insipidă pe care nimeni nu-și mai bate capul să o adapteze la ritmul halucinant
al modului în care se schimbă societatea în care trăim și de alte patru ore de
muncă sub același stigmat al clișeelor în spiritul cărora sistemul își vrea
educați tinerii, dar măcar urmate de satisfacții mărunte pe care puțini le
înțeleg cu adevărat. Și toate acestea pe un fundal bacovian autentic, numai bun
de predat simbolismul, că tot e în programa pentru bac. </span>Nu mă plâng,
totul a devenit deja o rutină din care evadez periodic în mod spontan prin
ieșiri neprogramate din decor. Azi, spre exemplu, am prelungit intenționat
sentimentul de mândrie pe care l-am avut ieri când am aflat că tata a obținut
ceea ce și-a dorit într-un concurs pentru care a muncit și s-a pregătit
temeinic timp de mai multe săptămâni. Măcar acolo, undeva în vest (așa cum
localiza tot el satul natal, cu umoru-i pe care îmi place să cred că l-am
moștenit), inteligența a învins prostia, în ciuda politizării care se știe că
domină sistemul de învățământ atunci când este vorba de astfel de concursuri. <span lang="FR">Sentimentul acesta de mândrie prelungit
într-o zi ploioasă mi-a dat satisfacția că lucrurile se pot totuși schimba la
un moment dat. Și satisfacția s-a accentuat spre seară, când după nouă ore de
muncă, am râs în hohote, împreună cu o mână de adolescenți care încă nu știu
cât de parșivă e lumea în care se pregătesc să plonjeze, la o comedie spumoasă
jucată pe scena Naționalului ieșean. Dar nu, ziua nu se putea termina astfel,
pentru că era prea frumos. Era nevoie de un contrast necesar, ca să apreciez și
mai mult lucrurile cu adevărat importante. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR">M-am întors cu zâmbetul pe buze din oraș, fără să mai bag de seamă traficul
la fel de infernal. Am făcut însă greșeala să îmi deschid mailul și mi-am
amintit brusc, într-un mod banal, de o întâmplare căreia săptămâna trecută,
atunci când s-a petrecut, nu i-am dat importanță. Pe scurt, acum câteva zile mi-am
dorit să mă implic într-un proiect despre care nu știam mare lucru, dar care
îmi atrăsese atenția prin conținut. Am pus întrebări cui era firesc să pun, mi
s-a spus că desigur că îmi pot depune un dosar pentru selecție, dar că echipa este
deja formată în linii mari. Am înțeles mesajul subtil fără să mi se spună de
două ori și pentru că mi-am propus ca toamna aceasta să fie altfel, am renunțat
la interesul pentru respectivul proiect și mi-am șters total din mine eventualele
frustrări pe care mi le-ar fi generat într-o altă epocă o astfel de situație.
În seara aceasta însă, când am înțeles mecanismul selecției echipei ”deja formate”,
am avut pentru câteva clipe un sentiment pe care încă nu știu cum să îl
definesc. Și nici nu mai încerc să o fac, pentru că am depășit imediat momentul,
cu același umor moștenit și cu ajutorul știrii zilei despre laureații premiului
Nobel, care a umplut până la refuz internetul de tot felul de reacții aberante.
Cum să te mai mire ori să te mai lași afectat de faptul că nu înțelegi cum de
un oarecare nume se află pe o oarecare listă, după ce afli că Bob Dylan a luat
Nobelul pentru literatură ? Pe bune, cum ?! Nu știu dacă să mă apuce
râsul ori plânsul, nu pentru Nobelul luat de Dylan, evident, ci pentru lumea în
care trăiesc eu, aici, în România anului 2016. Chiar nu știu! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR">Așa că respir adânc și îmi amintesc brusc că acum câteva zile am deschis
larg ochii ca să visez un vis și nu am de gând să îi mai închid. Zâmbesc, fără
ironie, cu tot sufletul și știu și simt că lucrurile care contează cu adevărat
le am deja și nimeni nu mi le mai poate lua. Cât despre restul (oricât de
controversat e Nobelul acordat lui Dylan, care, fie vorba între noi, m-a amuzat
teribil), restul nu e decât… ”vânare de vânt”.<o:p></o:p></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Tătărași, Iași, Romania47.1624017 27.60167669999998547.1570037 27.591591699999984 47.167799699999996 27.611761699999985tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-16087020443111342052016-10-10T16:30:00.000+03:002016-10-11T13:33:55.355+03:00Melancolie de luni (”...de ce tot lucrul are și-un sfârșit?”)<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Later edit: Am scris rândurile de mai jos cu două săptămâni în urmă, în
dimineața tristă de luni în care a murit Ioan Gyuri Pascu. Nu știu de ce am
făcut-o... a fost o reacție spontană... să ascult unul dintre câtecele dragi și
să scriu... N-am postat însă atunci rândurile pe blog... din grabă, din lipsă
de timp, din... nici eu nu știu din ce motiv anume. O fac acum, tot fără vreun
motiv anume... poate doar sub impulsul faptului că astăzi, în mașină, la două
săptămâni după moartea artistului, am auzit la radio că medicii care au constatat
decesul sunt audiați într-un dosar în care se anchetează circumstanțele în care
s-a produs... nu știu despre ce este vorba, dar am un gust amar și un sentiment
de absurd. Fără motiv anume. Pur și simplu.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br /><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Există oameni pe care e de ajuns să-i întâlnești o dată în viață ca să știi
că întâlnirea aceea trebuia să se producă neapărat, oameni pe care, deși nu îi
cunoști, poate, îndeajuns, îți lasă urme plăpânde pe suflet, pentru nopțile
târzii în care depeni amintiri ori încerci să te regăsești prin balastul existențial
al vieții cotidiene. Un astfel de om am întâlnit cu mai bine de un an în urmă,
în împrejurări a căror importanță prea puțin mai contează acum...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Am deschis azi dimineață laptopul aproape mecanic, fără țintă anume și fără
să mă aștept ca ceva să-mi tulbure ziua... ”Ioan Gyuri Pascu a murit...” –
știrea care mi-a întristat dimineața aceasta de septembrie târziu,
răscolindu-mi amintiri uitate și nedepănate încă până acum. Am crescut cu
Divertis, în anii în care emisiunile de televiziune de la noi mai constituiau o
sursă de divertisment de calitate, încă nepoluată de măscărici de tot soiul și
de dive siliconate... Mi-am petrecut de multe ori serile de sâmbătă ori
duminică râzând cu poftă la glume subtile, spuse de oameni inteligenți, al
căror umor mi-a călăuzit adolescența, într-o vreme în care în țara asta încă se
mai putea râde inteligent... Apoi, peste ani, l-am descoperit în ipostaza,
neașteptată pentru mine, de solist de muzică ușoară... același om jovial, de o
modestie copleșitoare, cu o voce excepțională și cu o melancolie bizară în
privire. L-am întâlnit ”în realitate” târziu, abia anul trecut, prin februarie,
la un concert pe care l-a susținut la Iași, de ziua îndrăgostiților și mi-am
promis atunci că nu voi mai rata un alt eveniment la care va fi prezent în
Iași. Azi dimineață am conștientizat brusc că l-am întâlnit pe Ioan Gyuri Pascu
o singură dată și că nu va mai fi o a doua oară... că de atunci i-am mai
ascultat din când în când piesele, dar că am uitat complet de promisiunea
făcută... și că nu voi mai avea ocazia să ”ratez” vreun eveniment, pentru că el
va fi prezent de acum înainte doar în amintiri... Cine ar fi crezut că ea se va
spulbera de la sine în neant atât de repede...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">E trist... e trist atunci când oameni pe care-i simți aproape, sub o formă
pe care puțini o înțeleg cu adevărat, se duc dincolo... e ca și cum o parte din
tine, partea aceea care s-a plămădit în ziua în care i-ai descoperit, se
transformă neașteptat într-un fel de amintire tăcută a cărei strălucire știi
că-ți va umple mereu sufletul, dar care niciodată nu va mai putea fi completată
cu altceva... Rămas bun, om drag, cu zâmbet cald și glas copleșitor...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe width="320" height="266" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/s1tcVDJR5pA/0.jpg" src="https://www.youtube.com/embed/s1tcVDJR5pA?feature=player_embedded" frameborder="0" allowfullscreen></iframe></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Iași, Romania47.1584549 27.60144179999997546.9856939 27.278718299999976 47.331215900000004 27.924165299999974tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-35382915039277999092016-10-09T04:27:00.000+03:002016-10-09T11:35:31.874+03:00Ai un vis? Deschide ochii și visează-l!<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Îmi răsună în minte întrebarea aceasta cu aer retoric de câteva zile, de
când mi-a fost adresată cu o sinceritate dezarmantă, atât de spontană, încât nu
am știut ce să răspund. În adâncul tăcerii mele stângace din seara în care
întrebarea a fost rostită au început să se agite, pe rând, toate particulele
ființei mele. N-am știut ce să răspund pe moment... și nu pentru că nu aș fi
avut vreodată vreun vis în care să cred, ci pentru că m-am simțit, deodată,
cuprinsă de un fel de teamă pe care timpul și experiențele de viață din ultimii
ani mi-au injectat-o abil în suflet... teama de eșec, teama de a nu fi
înțeleasă, teama de... nici eu nu știu prea bine de ce. Mi s-au reactivat în
sulfet brusc, amintiri de visuri, unele împlinite, altele frânte absurd, cele
mai multe risipite stupid în amânări repetate și în scuze pragmatice în al
căror refren regăsesc mereu enervanta lipsă a timpului.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Mi s-au perindat prin minte zilele acestea tot felul de răspunsuri... unele
egoiste, altele mult prea realiste, altele desprinse haotic din trăiri de
moment. Care o fi fost visul meu? M-am trezit repetându-mi întrebarea la timpul
trecut, fără să înțeleg de ce... Fericirea? O iubire perfectă? Satisfacția reușitei
în viață a propriilor copii? O carte, două, trei...? Liniștea unui cămin?
Călătorii în lumi necunoscute? Ori poate toate acestea la un loc și poate încă
multe altele... Am alergat adesea haotic, încercând să îi mulțumesc pe cei din
jur, să le fiu de folos, să le ofer cea mai bună versiune a mea... când ei, de
fapt, nu aveau nevoie, poate, decât de mine cea ancorată în visurile ei la care
am renunțat mereu temporar pentru eterne ”alte priorități”. Și paradoxul este
că renunțările acestea repetate nu au folosit la nimic, pentru că adesea mi s-a
reproșat exact opusul și s-au găsit destule ființe din jur care să judece fără
vreun drept alegerile pe care le-am făcut de-a lungul anilor. Puțini, extrem de
puțini sunt cei care au știut să înțeleagă, dar... aceia sunt, de fapt, cei
care contează... Am conștientizat lucrul acesta banal abia în noaptea aceasta,
când cu o premeditare parțială mi-am răspuns la întrebarea legată de visul meu.
Azi, toată ziua mi-a fost însoțită alternativ de nori și de soare. Acesta din
urmă a apărut și reapărut spontan în cele mai neașteptate momente. Cineva mi-a
spus că soarele a apărut ori de câte ori am zâmbit. Am izbucnit în râs... o fi având
el, soarele, treburi mai importante de făcut decât să urmărescă zâmbetele
oamenilor... cu toate că, dacă ar fi să mă iau după amintirile lui Nică, prin
ale cărui ținuturi natale am pășit după multă vreme, are el soarele o legătură
mistică cu zâmbetele. Cine știe... cert este că după câteva ore în care am
lăsat toamna să-mi impregneze ființa de arome arămii și după alte câteva
ceasuri în care au început să se contureze proiecții într-un viitor concret ale
unor dorințe devenite între timp realități ale sufletului, răspunsul la
întrebarea de zilele trecute a început să se profileze pe fundalul liniștii
nocturne, tulburate sprințar de acordurile unor lăutari ce răzbat până în
balconul din care privesc încă stelele. Visul meu, proiectat îndelung în
dorințe pe care nu le deslușeam îndeajuns pentru a le transforma în realitate, devine
certitudine. Și asta pentru că îndrăznesc să îmi elimin timpul trecut din
vocabular și să-mi conjug existența la timpul prezent, plural, lăsând viitorul
să se nască de la sine, fără amânări pe care nu mi le mai permit și mai ales
fără să-mi mai fie teamă de judecățile nefaste ale unora.</span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Undeva, departe, pe pânza întunecată a cerului, brodată cu petale de
mușcate roșii ce-mi distrag atenția de la temperatura din ce în ce mai scăzută,
se profilează îndrăzneț constelația săgetătorului... Și în acest decor tomnatic
bizar, îmi reiau involuntar întrebarea... Ai un vis? Zâmbesc, din nou... așa
cum am zâmbit cu multe luni în urmă și cum aproape că uitasem să o fac... și
îmi răspund spontan, fără să-mi dau încă seama dacă o fac pentru mine sau
pentru omul frumos care mi-a pus întrebarea... Deschide ochii și visează-l!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7IpgtsNFxQm847xZzRkaBKeXWf4IIzR-2e_ORgm3bqJOBUQLplTzbtDmF1D9bFqJt3dEslugzOnm1KWcANLpKkI8_ecVAjZ4wHrr4KkfQoRhHDNqfglendlXYscj2vZVbo6r6rHpB34o/s1600/14610701_1205132396210003_1596905295_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7IpgtsNFxQm847xZzRkaBKeXWf4IIzR-2e_ORgm3bqJOBUQLplTzbtDmF1D9bFqJt3dEslugzOnm1KWcANLpKkI8_ecVAjZ4wHrr4KkfQoRhHDNqfglendlXYscj2vZVbo6r6rHpB34o/s640/14610701_1205132396210003_1596905295_n.jpg" width="640" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-16097942315069930932016-07-30T03:25:00.000+03:002016-07-30T04:34:39.761+03:00Ultimul tren către fericire...<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Noapte albă și caldă de vară în miez de an ce se scurge cu viteză
amețitoare, al cărei ritm l-am pierdut demult înadins... mă împresoară timid
întunericul blând brăzdat de raze timide, cu liniște molcomă în jur și în mine.
Am așteptat atât de mult noaptea aceasta, încât am și uitat că va veni într-un
ceas târziu, cândva... Poposesc aici, în gânduri răzlețe așternute cuminte din
vârfurile degetelor după multe luni de zile de absență... mai multe ca niciodată.
Mi s-a părut întotdeauna că atunci când trăiesc prea mult și prea intens
fiecare clipă, nu pot să o mai transform în cuvinte, că fericirea nu lasă loc de
meditație și că în egoismul ei inocent nu-mi permite să o trăiesc, în
mine și în afară, decât prin gesturi simple și prin reacții spontane... iar
cuvintele nu sunt, n-au cum să fie niciodată spontane decât iluzoriu, pentru
că, inevitabil, înainte să plonjeze în lume, se strecoară abil prin filtrul
rațiunii. Scuze inutile, inventate adhoc de aceeași rațiune al cărei orgoliu nu
suportă să se lase copleșit de modulațiile haotice ale sufletului. Un lucru e
clar... îmi lipsea acest popas în mine însămi. Dar poate că așa a trebuit se petreacă el, după ani de zbucium,
concentrați în aceste ultime luni într-un fel de probă de foc contra
cronometru, într-o combinație bizară de pragmatism și trăire intensă a unor
clipe căutate inconștient de-a lungul anilor și înghesuite acum, deodată, în
zile și nopți fără sfârșit. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Mereu am fost convinsă că tot ce ni se întâmplă are un sens, că viața
noastră în sine e o sumă de sensuri în care cauzele și efectele se succed
într-un lanț al cauzalității perfecte care însă ne scapă de cele mai multe ori.
Și nu pentru că nu știm să îl deslușim, ci pentru că de prea multe ori ne scapă
detaliile esențiale ori, dimpotrivă, imaginea de ansamblu. Uneori e greu... știi că ești pe marginea prăpastiei și că în orice clipă te poți cufunda în abis.
Simți că nu mai poți, că lumea ta se sfârșește acolo, pe muchia tăioasă ce ți
se înfinge sub tălpi forțându-te să sari în jos. Apoi, prin nu știu ce sens-miracol
reușești să sari dincolo fără să te mai uiți înapoi. Și alergi, alergi din nou,
fără să te mai întrebi de ce o faci. Urci, cobori, te târăști, te zbați, urli,
râzi, îți pui mereu întrebări deși știi că sunt retorice și că răspunsurile nu-ți
folosesc oricum la nimic, simți că te sufoci în propriile frici și că oricum și orice ai face îți scapă mereu esențialul. Și trăiești așa, într-un fel de inerție
despre care nu mai știi dacă e bună sau rea. Te exasperează compătimirea celor
din jur, amestecată uneori cu sarcasm, alteori cu invidie surdă, ce te amuză
deopotrivă. Îți simți viața transformată în scenariu de film ieftin și tocată
mărunt de mori hodorogite ce sună a gol. Te revolți, urli în tine, te zbați
mereu și mereu, fără să îți mai pese dacă asta chiar mai contează. Dar
zâmbești... pentru că în felul cel mai simplu și mai complicat în același timp,
în haosul acesta în mijlocul căruia te-ai trezit după atâta amar de vreme,
cineva îți amintește mereu că trebuie să respiri... Și respiri... Și respiri...
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Întotdeauna am avut coșmaruri cu trenuri pe care le pierd... În copilărie visam trenuri ce
plecau mereu înainte să urc sau să cobor în gara potrivită. În visele mele de
copil, fericirea era adesea simplificată într-un singur pas pe scara unui tren
ce tocmai se pusese în mișcare. Cumva, în lunile acestea hoinare prin cotidian
le-am înțeles sensul. Și ca o ironie inocentă, de la fereastra mea zăresc acum,
în margini de noapte pe sfârșite luminile îndepărtate ale aeroportului. În
încăpățânarea mea desuetă, am uitat că între timp s-au inventat și avioane... Sau
poate că n-am uitat, ci doar am ales altfel... După atâtea trenuri ratate ori
din care am coborât prea devreme și după atâtea gări în care am poposit prea
mult ori prea puțin, am, în sfârșit sentimentul că am prins trenul căutat... ultimul
tren către fericire.</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Tătărași, Iași, Romania47.1624017 27.60167669999998547.1570037 27.591591699999984 47.167799699999996 27.611761699999985tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-67919979589561139252016-03-02T00:55:00.000+02:002016-03-02T00:59:21.721+02:00Deliciul unei după-amieze de luni – Pâine cu maia de la Andreea<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Mi-am propus, printre altele, ca anul acesta să cunosc oameni frumoși... pe
unii îi știu deja și îmi doresc să îi redescopăr, pe alții sunt convinsă că
încă nu i-am întâlnit. Andreea face parte din prima categorie. Iar povestea ei,
a pasiunii pe care o pune în minunile pe care le face în bucătăria impecabilă
din apartamentul ei cochet mi-a umplut sufletul de bucurie la începutul unei
săptămâni care nu se anunța prea promițătoare în ceea ce privește dorința mea
de a descoperi oameni...</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"></span></div>
<br />
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Pe Andreea o cunosc de o viață sau cel puțin așa am sentimentul ori de câte
ori ne întâlnim întâmplător în diverse contexte, rare, ce-i drept. Cu mulți ani
în urmă i-am călăuzit pașii în tainele literaturii și îmi place să cred că
decizia ei de atunci de a urma Literele a avut în ea și o fărâmă din farmecul
orelor petrecute împreună. Dar acesta este doar începutul poveștii, care, în
fond nici nu prea are legătură cu pasiunea pe care Andreea a făcut-o de câțiva
ani pentru pâine. Da, pentru pâine... și nu orice fel de pâine, ci una
sănătoasă și gustoasă, care nu are cum să nu-ți placă, mai ales atunci când
omul care pune atâta suflet în ea, ți-o oferă cu zâmbetul pe buze. De altfel,
așa cum îmi spune, tot zâmbind, practic acolo, în pâinea rumenă care arată
aievea ca în fotografiile retușate din reclame, ingredientul principal este
timpul ei, al Andreei, pe care și-l dedică întru totul acestei pasiuni
descoperite în urmă cu mai bine de doi ani. Andreea e o mămică tânără a două
minuni cu ochi mari, Ianis și Mathias, primii ei fani în bucătărie. E tânără, e
frumoasă, e talentată și plină de optimism, așa cum le stă bine oamenilor care
știu să-și trăiască viața cu pasiune pentru ceea ce este sănătos și frumos.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"> <table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5txTBr3ZIW4q2ArIvPfbHgwqwIVSXFsIiSSAvjphkS2TbKd5UmDS-ukXh3moNg8vRaNTB7WH4l6dDcsjYIc018GB7xOQ6cSDy4Luk_fxy6es2TeylqL7k5PRQZiqD_43eAUd-708nHyE/s1600/IMAG4937.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5txTBr3ZIW4q2ArIvPfbHgwqwIVSXFsIiSSAvjphkS2TbKd5UmDS-ukXh3moNg8vRaNTB7WH4l6dDcsjYIc018GB7xOQ6cSDy4Luk_fxy6es2TeylqL7k5PRQZiqD_43eAUd-708nHyE/s640/IMAG4937.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Andreea... comportându-se frumos cu aluatul...</td></tr>
</tbody></table>
</span></div>
De <a href="https://www.facebook.com/Paine-cu-maia-de-la-Andreea-1635115296759322/?fref=ts" target="_blank">pâinea ei minunată</a> am aflat, în lipsa întâlnirilor întâmplătoare din
ultimii ani, de pe Facebook. Mi-a trecut prin minte încă de pe atunci să stau
la povești cu Andreea... Am tot amânat, până zilele trecute când am anunțat-o
că vreau să aud povestea pâinii cu maia. Și am auzit-o, într-o după amiază cu
soare și cu dor de oameni frumoși.<br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Ce este, așadar <a href="https://www.facebook.com/Paine-cu-maia-de-la-Andreea-1635115296759322/?fref=ts" target="_blank">pâinea cu maia</a>? Este un produs 100% natural, o pâine fără
drojdie, preparată cu un ingredient vechi de când lumea – maia – nimic altceva
decât un amestec de apă și făină lăsat la fermentat timp de patru ore, în care
își dublează volumul. Aparent, procedeul este simplu sau cel puțin așa mi s-a
părut la început, însă din ce mi-a povestit Andreea și din ce am văzut cu ochii
mei, ca să prepari o pâine cu maia gustoasă îți trebuie timp, răbdare și multă
multă pasiune. <i>”Trebuie să știi în primul
rând să te comporți frumos cu aluatul”</i> îmi spune Andreea amuzată, în timp
ce își începe modelarea pâinilor pe care le coace azi. Face totul atât de
natural, aproape în joacă, încât pentru câteva minute uit cu totul că mi-am
propus să îmi iau notițe. Îmi explică în mare procedeul: aluatul se prepară din
făină și maia (care se pune în proporție de 20% față de cantitatea de făină).
Se lasă compoziția să se odihnească timp de 30 de minute, fără să fie nevoie de
frământare, timp în care se produce autoliza (se fac legăturile de gluten).
Apoi se împăturește,
folosind tehnica <i>stretch & fold</i>,
apoi se lasă din nou să se odihnească, după care se reia procedeul de <i>stretch & fold</i>. După aceea se modelează
și se pune în bannetoane (niște forme de copt din lemn), unde se lasă la dospit
timp de 2 ore jumătate la temperatura camerei sau o noapte întreagă în
frigider. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjl8VUasd92EPjwpNoohyTy306tTpYgotCjOcHp_LW-WvgkQm1fmu3CToZaNARajMNDuHnwm-R7Lje5TfV1ojUE1j5siYUTRBusGt3neO-ZkSMZGBUNd7MJwfzc0vCwRLw5vExUQPdG1S4/s1600/IMAG4954.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjl8VUasd92EPjwpNoohyTy306tTpYgotCjOcHp_LW-WvgkQm1fmu3CToZaNARajMNDuHnwm-R7Lje5TfV1ojUE1j5siYUTRBusGt3neO-ZkSMZGBUNd7MJwfzc0vCwRLw5vExUQPdG1S4/s640/IMAG4954.jpg" width="640" /></a></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqJupXBGN3-5E7srEdd-2vKXAKdj0faV6aDOBWUyeLR8SA_YssEjF2anuMbDVL7MOjadFQndr8HlWdQM0JIvLv43_tTtf_RlOPhqr7HM3OYbGs3rMXmGsEhB9_A6MWwYSelgh2t4aCjUo/s1600/IMAG4960.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqJupXBGN3-5E7srEdd-2vKXAKdj0faV6aDOBWUyeLR8SA_YssEjF2anuMbDVL7MOjadFQndr8HlWdQM0JIvLv43_tTtf_RlOPhqr7HM3OYbGs3rMXmGsEhB9_A6MWwYSelgh2t4aCjUo/s640/IMAG4960.jpg" width="640" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYN1s7DcOmbDbETV0geiszbFNy5fxAI1_AbY30I5SO1CvXvK8tCiZKAzw7WqhLlaoSHBfb9kJlnBUcQwZXxi2t2E5FeZ1tj2-W720W41vNKfJw42vQBSxO2IPn0A1p7Cw0z49fLherC34/s1600/IMAG4992_1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="408" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYN1s7DcOmbDbETV0geiszbFNy5fxAI1_AbY30I5SO1CvXvK8tCiZKAzw7WqhLlaoSHBfb9kJlnBUcQwZXxi2t2E5FeZ1tj2-W720W41vNKfJw42vQBSxO2IPn0A1p7Cw0z49fLherC34/s640/IMAG4992_1.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Pâine cu maia... preparată de Andreea și coaptă de mine :)</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">De copt, pâinea se coace în bannetoane, la cuptorul care se
încălzește în prealabil la temperatură mare timp de o oră. Coptul durează 40 –
45 de minute, iar apoi pâinea se lasă încă vreo 3 ore până să fie gata pentru a
gusta din ea... Pare simplu, dar nu este... pentru că pe lângă operațiunile de
bază, există o mulțime de trucuri pe care dacă nu le stăpânești, pâinea nu are
cum să iasă perfectă.<o:p></o:p></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiE9J3IOkW7EHgrPNk39RDypGDkLP_kkkXrzMThKIATWUZuMzAZ6H0kVVkUOjudkg4gsSa6Kn_bnH7nOaZCxtSStGxj3Me4h4MHV_2NLMV-MeqeLH5lkpqWYdfjZ7c-yCDGGTXPUqjwQLU/s1600/IMAG4943.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiE9J3IOkW7EHgrPNk39RDypGDkLP_kkkXrzMThKIATWUZuMzAZ6H0kVVkUOjudkg4gsSa6Kn_bnH7nOaZCxtSStGxj3Me4h4MHV_2NLMV-MeqeLH5lkpqWYdfjZ7c-yCDGGTXPUqjwQLU/s640/IMAG4943.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Zâmbetul pâinii sănătoase</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Despre <a href="https://www.facebook.com/Paine-cu-maia-de-la-Andreea-1635115296759322/?fref=ts" target="_blank">pâinea cu maia</a>, Andreea a aflat cu mai mult timp în urmă, pe vremea
când a început diversificarea alimentației lui Ianis, pe atunci bebeluș, și
căuta rețete de biscuiți fără drojdie. Așa a ajuns pe atelierdepaine.ro, unde a
găsit mai multe rețete sănătoase și gustoase. A impresionat-o însă pâinea. Și-a
spus că dacă o pâine poate să crească fără drojdie, atunci probabil că și
biscuiții pot fi preparați prin aceeași tehnică. Și a încercat... Apoi a vrut
să încerce și pâinea, dar și-a dat seama că pentru asta ar trebui să meargă la
un atelier practic, însă ateliere de pâine cu maia se organizau doar în
București. Așa că Andreea a hotărât că dacă nu poate să meargă ea la un
atelier, atunci va veni atelierul la ea. Și așa a și făcut. În februarie 2014 a
organizat un prim ateleir practic la Iași, la care a participat și Corina
Munteanu, maestră în domeniu. Apoi a urmat un atelier la Cluj, organizat de Daiana de la <i>Simplu și bun</i>, firma de la care își
procura bannetoanele. La Cluj a mers împreună cu Ianis și cu Florin, pe care l-a convins să o
însoțească. Pe atunci Mathias nu era încă prevăzut în planul destinului. <i>”Lui Florin nu i-a plăcut la început pâinea
cu maia și a fost destul de sceptic în privința faptului că ar putea fi
preferată de multă lume”</i>, mărturisește amuzată Andreea în timp ce
porționează aluatul. A urmat un alt atelier la Iași, pe care l-a organizat
singură și la care a fost invitată Codruța Popa, <i>”un fel de guru al pâinii cu maia”</i>, adaugă admirativ Andreea.<br />
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxU4Sx7zZRmIVVGaBGpenqh1J3hDKtg3XO3pwR1-F7BNsVGpri6Exi8gdCYi0JmOdTk_v4d_Z2vpbM0Qvn4n_PePTqfsqvO9lf8fQ7Ef7UYFd5T6_v4fS9X3IlEsayk8YMu_u2twCuBk8/s1600/IMAG4961.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxU4Sx7zZRmIVVGaBGpenqh1J3hDKtg3XO3pwR1-F7BNsVGpri6Exi8gdCYi0JmOdTk_v4d_Z2vpbM0Qvn4n_PePTqfsqvO9lf8fQ7Ef7UYFd5T6_v4fS9X3IlEsayk8YMu_u2twCuBk8/s640/IMAG4961.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Când nu face pâine, Andreea gestionează comenzi</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Apoi au urmat pâinea și laudele necontenite ale prietenilor. Deși a debutat
mai mult în joacă, pasiunea Andreei a prins contur în surt timp. A simțit că
asta trebuie ea să facă. Una dintre amintirile dragi legate de pâine, despre
care Adreea a pomenit de mai multe ori în după-amiaza în care am stat de vorbă
despre pasiunea ei, este acela în care a participat la târgul Seara sănătoasă,
organizat de <i>Căsuța naturii</i> – <i>”Am rămas pur și simplu fără pâine, pentru
că toți gustau și le plăcea... Iar Florin a fost foarte mirat... Atunci am
simțit că pâinea asta reprezintă drumul meu, că asta trebuie să fac în
continuare...”</i>. Și asta a făcut... și face... pentru că după ce a apărut și
Mathias, care acum are șapte luni, în viața ei, lucrurile s-au schimbat
complet. A renunțat la ideea de a se mai întoarce la serviciu și s-a decis să se dedice în totalitate pâinii și celor
două minuni din viața ei, pentru că <i>”programul
haotic al unui job în aviație nu se potrivește cu viața de familie cu copii”.</i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg26kGvpA6pdxXqiWFPd7p-5462dO18yhY142spXSCydrwDhuLwdta0ujN6LDCXWf-lPRf0I_qgKWFxMeXz78WrMaWL0b09ImRQRXueBo-cQ-WQyv5DFCTCTy-svCSv8fSPuSVCUqQHw9k/s1600/IMAG4982.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg26kGvpA6pdxXqiWFPd7p-5462dO18yhY142spXSCydrwDhuLwdta0ujN6LDCXWf-lPRf0I_qgKWFxMeXz78WrMaWL0b09ImRQRXueBo-cQ-WQyv5DFCTCTy-svCSv8fSPuSVCUqQHw9k/s640/IMAG4982.jpg" width="360" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Lecturi... despre pâine</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">O zi din viața Andreei nu seamănă deloc cu o zi obișnuită, a unui om
obișnuit. Pentru unii ar putea părea banal să îți petreci o zi întreagă, în
repetate rânduri, în propria bucătărie, făcând pâine. Pentru Andreea fiecare zi
în care face pâine cu maia pentru oameni dragi este însă o bucurie. Pentru că
pâinea ei cu maia este mai mult decât pâine. Ziua ei obișnuită începe la ora
5:30, când dă drumul la cuptor și scoate baletoanele cu aluat din frigider. Le
lasă o oră la temperatura camerei, apoi le dă la cuptor. Între timp sosește
Mihai, un prieten bun, care o ajută cu pâinea. Am uitat să precizez... de la o
vreme încoace, Andreea a realizat că nu poate să onoreze singură toate
comenzile prietenilor, așa că a apelat la alți doi prieteni, Mihai și Mariana,
care o ajută în fiecare zi când coace pâine. Pe la 7:30, în timp ce Mihai
pregătește maiaua pentru aluatul din ziua respectivă, se trezesc cei mici. <i>”Începe agitația, stau amândoi pe lângă
mine... Mathias privește distrat la tot ce e în jur, iar până nu pleacă Ianis
la grădiniță nu-i chip de prea multă concentrare pe aici... După ce îl duce Florin
la grădi, se întoarce și ia pâinile gata ambalate pentru livrare. Pe la 10 intră ultima tură la cuptor,
apoi pregătim alte pâini pe care le livrează Mihai după-amiaza. Urmează apoi
aluatul, cu respectarea strictă a regulilor... Cum îți spuneam, trebuie să știi
cum să te porți cu el...”</i>. Zâmbește... O întreb dacă nu îi este greu cu
programul ăsta contra cronometru. <i>”Ba da,
e greu, dar îmi place... cel mai greu e vinerea, pentru că în weekend nu mai
coc și, prin urmare, vinerea fac mai multă pâine decât în celelalte zile.
Crede-mă, vinerea nu vrei să fii pe aici...”</i> Spre prânz, Andreea ia o pauză
de la pâine, însă între timp pregătește și lista de comenzi pentru următoarea zi,
care are și ea filozofia ei. Ca să își gestioneze cum trebuie timpul, trebuie
să împartă tipurile de pâine comandate, cantitățile, ingredientele, așa că
lista, care e din ce în ce mai lungă, îi ia și ea ceva timp. Spre ora 14,
ajunge Mariana, al doilea ajutor de bază al Andreei... și începe din nou
aventura aluatului pentru pâinile din ziua următoare... dospit, modelat,
porționat... toate cu grijă și cu respect pentru o pasiune care îi încununează
viața. În jurul orei 17 totul este pregătit pentru a doua zi. Adreea răsuflă în
sfârșit, mulțumită că va mai face niște oameni fericiți. Asta până vine Ianis
de la grădiniță, pentru că după aceea nu mai e chip să facă altceva O întreb,
cu oarecare ezitare, ce îi place să facă în timpul ei liber... Cu un ochi la lista
de comenzi pentru a doua zi și cu unul la aluat, Andreea îmi răspunde râzând: <i>”Timp liber? Hmmm, ce-i ăla?”</i> apoi
continuă relaxată... <i>”Îmi place să mă
documentez despre mâncarea sănătoasă, să mă joc cu copiii, să citesc chestii
legate de parenting...”.</i> Îmi arată diploma ei de tehnician nutriționist și
zâmbește <i>”Ia uite... am terminat Litere, am lucrat în aviație, ca
să fac pâine...”</i><b><span style="color: red;"> </span></b></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiym4ISv1eVd4HQq2GnuzFUDujMZiY5_xNlg5HPo-nded2e1YTYorAnAdNiVF7j-Rfz4dYRgiOIXYcYecat1dWqKeL4vRZELTF6mQaaG_8AqAxwmCOaXCvAL5Q25QNhqfTIYmg6EOV2lCQ/s1600/IMAG4975.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiym4ISv1eVd4HQq2GnuzFUDujMZiY5_xNlg5HPo-nded2e1YTYorAnAdNiVF7j-Rfz4dYRgiOIXYcYecat1dWqKeL4vRZELTF6mQaaG_8AqAxwmCOaXCvAL5Q25QNhqfTIYmg6EOV2lCQ/s640/IMAG4975.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Alături de un om frumos...</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Din tonul ei vioi îmi dau seama că nu regretă
nicio clipă alegerile făcute. Are un optimism debordant și molipsitor, încât nu
ai cum să nu cedezi tentației de a-i gusta bunătățile cu maia. Între timp îmi
pregătește o porție de aluat pe care îmi explică în detaliu cum să-l coc acasă.
La vreo câteva ore după ce ne-am despărțit, m-a sunat să mă întrebe cum a ieșit
pâinea... <i>”Excelentă...m-am comportat
frumos cu ea, zic eu...”</i>. A râs și mi-a spus că abia așteaptă să îi spun
dacă le-a plăcut și copiilor...</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Deocamdată, <a href="https://www.facebook.com/Paine-cu-maia-de-la-Andreea-1635115296759322/?fref=ts" target="_blank">Andreea face pâine</a> doar pentru prieteni și cunoștințe, dar are
planuri mari pentru viitor. Este, în același timp, conștientă că lucrurilor
mari și frumoase le trebuie timp ca să dea roade... pentru că sunt la fel ca
pâinea, au nevoie de timp ca să dospească și să crească frumos. Și mai au
nevoie de ceva – de oameni frumoși și răbdători care să își dedice timpul și
sufletul unei pasiuni dragi. Iar Andreea este, cu siguranță, unul dintre ei!</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-88191702620207449752016-02-24T01:11:00.001+02:002016-02-24T01:11:48.008+02:00De ce mi-e dor…?!<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Mi-e dor de când mă știu... de mare, de răsărit, de toamnă, de stele, de
aripi, de văpăi, de fluturi, de verde, de alb, de lumină, de... tot. Mi-e dor
câteodată de mine însămi... de amintirea pierdută a unui ceva pe care am crezut
că nu-l voi găsi vreodată. De câteva zile încoace însă m-a cuprins un dor nebun
de zâmbet... de zâmbet candid care-mi luminează ființa doar pentru că ființa
mea avea nevoie de lumină. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Mi-e dor de albastrul indefinit în care zâmbetul meu
se oglindește de la o vreme, fără să-i pese că-n lumea din jur e haos. Mi-e dor
de pleoape care-mi desenează pe obraji, târziu, în noapte, clipe efemere de
iubire prefăcută-n lumină de stele. Mi-e dor de șoapte calde rostite târziu, în
îmbrățișări tăcute... mi-e dor de călătorii nocturne în lumi nevăzute decât de
cei care știu să privească stelele. Mi-e dor de cuvinte depuse timid pe buzele
mele copleșite de prea multe tăceri... mi-e dor de umărul pe care pot să râd și
să plâng fără ca nimeni să-mi spună să mă opresc... mi-e dor deja de ceea ce
abia se naște din pregrinări haotice în nopți albe pe care zâmbetele noastre
le-au pictat în culori de curcubeu. Și peste toate, mai mult decât orice, mi-e
dor... de tine. TU, ființă stranie, care mi-ai intrat în suflet într-o noapte
înstelată de iarnă târzie cu iz de primăvară ca să-mi tulburi tăcerile înecate
în ploi nesfârșite de lacrimi, ca să-mi alungi fricile absurde și să-mi arăți
drumul către fericire... De ce?! De ce mi-e dor...?!</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Mi-e dor... pentru că ai lăsat în mine în noaptea aceea nesfârșită, praf de
stele din care sufletul meu în convalescență s-a hrănit necontenit, până când a
început să capete din nou strălucire. Mi-e dor... pentru că zâmbetul tău mi s-a
așezat pe chip și nu vrea să mai plece. Mi-e dor... pentru că ai retrezit în
mine simțiri pe care le credeam pentru totdeauna risipite în căutări haotice de
lucruri nenumite. Mi-e dor... pentru că umbra ființei tale a rămas ascunsă în
fiecare celulă a corpului meu istovit de dureri absurde care l-au măcinat atâta
vreme. Mi-e dor... atât de dor... de tot ce a fost, de tot ce este, de tot ce
ar putea fi... Mi-e dor, pentru că ai devenit o parte din sensul pe care am
știut întotdeauna că îl port în mine, dar n-am avut niciodată curajul să-l
descifrez. Mi-e dor... pentru că atunci când te simt aproape lumea capătă
culorile fericirii. Mi-e dor... pentru că, prin nu știu care miracol al firii,
prin nu știu ce explozie de stele, prin nu știu ce ... și nu știu cum... am
redevenit eu, prin tine. Și, mai presus de toate... mi-e dor, atât de dor...
pentru că dorul acesta poartă un singur nume, rostit într-o noapte târzie, în
care teoria relativității a căpătat noi sensuri spațio-temporale – Iubire.<o:p></o:p></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-4247501169643775372016-02-19T05:34:00.000+02:002016-02-19T11:40:58.592+02:00Noaptea înstelată a ființei mele<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Uneori cerul e albastru, albastru
sidef respirând așteptări încă netulburate de realitatea imediată… alteori e
palid de boli nenumite născute chinuit din speranțe năruite, alteori e purpură
vie adulmecând fiori înăbușiți în apusuri mistuitoare, rupte din celule
flămânde în care pulsează viața, iar câteodată se face deodată gri, o infinită
pânză de aer, monotonă și halucinantă în infinitatea ei ce te lasă neputincios…
gri masiv, fără nicio pată străvezie care să-ți alimenteze dorința de a sfâșia
pânza aceasta searbădă, către alte zări albastre. Și totuși, îl privești, așa
gri cum este, în fiecare zi… fără să speri, fără să-ți mai imaginezi nimic,
fără să înțelegi de ce. Păstrezi doar undeva în ființa ta primară, amintiri de sidef,
risipite palid în purpură mistuitoare, devenită și ea între timp amintire… Te
întrebi câteodată dacă cerul va mai avea vreodată culoare, dar întrebarea
rămâne suspendată retoric în litere prelinse în cuvinte lichide ce-ți invadează
privirea și care nu fac decât să intensifice cromatica aceasta halucinantă. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<o:p></o:p></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Simți că îți scapă ceva, mereu
îți scapă ceva… Îți amintești că pânza era cândva locuită de lună, de soare, de
aștri fără nume așezați timid în constelații efemere. Și cauți… cauți cu
disperare o umbră de astru, cu toate că știi că e în zadar. <span lang="FR">Nici urmă de soare, nici urmă de lună. Îți rotești
necontenit privirea în cercuri amețitoare, sperând nebuneștie, nici nu știi de
unde și de ce, că pe traiectoria cercului tău se va face lumină. Instinctul îți
spune că dacă vei zări măcar o rază de lună, totul se va limpezi apoi într-o
mare înstelată cum numai sufletul tău poate oglindi. Și cauți, cauți haotic
prin pânza pâcloasă de gri, fără să știi că te-ai rătăcit printre fire de praf
efemer pe care căderile tale repetate l-au ridicat la cer. Apoi, deodată,
într-o zi oarecare, ochilor tăi obosiți de atâtea cuvinte lichide irosite în
căutări de lună și de soare, li se alătură alți ochi, mai limpezi decât sideful
de care îți amintești ca prin vis, mai vii decât purpura zbuciumată, dar
ascunzând și ei deznădejdi sfioase învăluite în palide emoții prelinse târziu
pe obraji cărora ți-ai dorit într-o dimineață cu lună să le șoptești ce mai
rămăsese din sufletul tău zdrelit de căutări. Se alătură naiv, ca într-o joacă
de copii, doar ca să-ți urmărească traiectoria privirii. Cumva, nu știi de ce,
înțelegi că ochii aceștia noi văd dincolo de gri și mai știi că ei sunt singura
ta călăuză către lumină. Dar nu-ndrăznești să speri, pentru că ai uitat demult
ce înseamnă speranța. Privești o vreme în tăcere, apoi te prefaci că privești în
haos total și simți că pânza monotonă devine nisip mișcător, pe care
sufletu-ți, sau ce a mai rămas din el, începe să tremure în pas lent dintr-un
dans pe care l-ai visat cândva. Închizi ochii și te lași în voia vântului ce-ți
tremură în plete… Simți căldura palmelor care-ți mângâie degetele reci și, cu
toate că știi că s-ar putea să doară mai tare decât înainte, îți încredințezi
simțurile cu totul privirii aceleia care pare să știe drumul către dincolo de
gri. Faci pași nesiguri, dar atât de intenși și îți este greu să deschizi ochii, de teamă ca visul
abia început să nu se risipească și el în gri. Obrajii ți se colorează treptat
în purpură visătoare, ființa întreagă se impregnează de sidef. Simți cum capeți
ușor culorile pierdute cândva în depărtări de zări. Ochii îți sunt deschiși de
alți ochi care se încăpățânează acum să îți arate drumul către stele. <o:p></o:p></span><br />
<span lang="FR"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYVbNcfAPrpOszgm2MbXlba_MQ_nU_1dF2wkwsKbWbWPPLPS-G_ZowRReiSFOJ8g7gqZsQ1tuav_oY83b2z_ItM-rg9M-GJqRUOkAXOHGbzs0Eh75y_1XTMblOCCXGzkwbeB-dbrGp_jg/s1600/Preludiu+noapte+instelata.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="346" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYVbNcfAPrpOszgm2MbXlba_MQ_nU_1dF2wkwsKbWbWPPLPS-G_ZowRReiSFOJ8g7gqZsQ1tuav_oY83b2z_ItM-rg9M-GJqRUOkAXOHGbzs0Eh75y_1XTMblOCCXGzkwbeB-dbrGp_jg/s640/Preludiu+noapte+instelata.jpg" width="640" /></a></div>
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR">Stelele… da… în goana ta nebună după lună și soare, ai uitat de stele, iar
acum, într-o clipă de nebunie spontană, ochii aceștia noi călăuză îndrăznesc să
îți spună că ele, stelele, încă există… Degete calde îți desenează constelații
de zâmbete pe pânza atât de firavă a sufletului. Nici nu știi când ai început
să zâmbești… din nou. Și-ți lași zâmbetul purtat de zâmbet pe cerul care capătă
ca prin vis culori neașteptate. Ochii tăi desenează timid constelația
săgetătorului, asemeni unei mâini stângace care a uitat să scrie și pe care o
altă mână, stranie în inocența ei copleșitoare, o poartă peste lume, ca să-i
arate cât de minunată este. Te pierzi în zâmbet nesfârșit și-n alte mii de
constelații care ți se deschid în fața ochilor într-o clipă de nebunie supremă
după care sufletu-ți orbit de gri a tânjit mereu în peregrinările sale prin
alte ceruri străine. Îți simți fiecare celulă a corpului impregnată de o lumină
caldă ce-ți învăluie ființa în visare. Colțuri de stea ți se odihnesc pe pleoape,
într-un fel de tremur timid pe care nu-l poți controla. Știi doar atât – că
trebuie să respiri, să respiri, să respiri… ca să nu ratezi splendoarea luminii
stelare, pe care acum o simți în tot corpul. Stelele din ochi alunecă într-o
infinită reflexie în ceilalți ochi, călăuză, în care întâlnesc alte stele. Te
întrebi deodată, cu o curiozitate copilărească, ce poate oare să se nască din
contopiri de stele, izvorâte în priviri ștrengare. De data asta nu mai cauți
însă, ca în trecut, răspunsuri. Vrei doar să simți fericirea până la ultimul
colț de stea care va zăbovi în tine. Atât. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR">Apoi zâmbești… din nou… pentru că între timp ai prins curaj ca să poți
desena tu însuți săgetătorul pe infinita pânză a cerului. Priviri, mâini,
zâmbete, lacrimi se contopesc într-un tot nesfârșit de constelații care au
invadat griul apăsător. Și rămâi așa, suspendat în colțuri de stele, fără vreo
altă așteptare, decât aceea absolut firească de a te pierde cu totul în ele,
într-o clipă de nebunie sublimă în care singurul lucru care îți trece prin
minte este că trăiești ceea ce ți-ai dorit dintotdeauna… Și respiri, respiri,
respiri… în noaptea înstelată a ființei tale, din care se naște necontenit, ca
într-un nevinovat joc de copii, Iubirea. <o:p></o:p></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-28310438963913737302016-02-18T09:10:00.000+02:002016-02-19T09:11:55.133+02:00Nostalgie Social Media – one year ago...<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
De ceva timp încoace, Facebook-ul a devenit un fel de stimul virtual al
amintirilor mele recente. Și asta doar prin simplul fapt că în trecut, într-un
moment au altul al existenței mele, obișnuiam să postez zilnic pe pagina mea...
fotografii, melodii, link-uri către tot felul de materiale. Și n-ar fi nimic
neobișnuit în asta (în fond toată lumea o face), dacă stimulul acesta virtual
nu m-ar fi făcut să realizez de curând cât de circulară este, într-un fel,
existența mea. M-a șocat, bunăoară, acum câteva zile, faptul că exact cu un an
în urmă, în aceeași zi de februarie, postasem o melodie veche, pe care o ascult
rar... Nimic nou, în fond...</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br />
<a name='more'></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<a href="https://scontent-ams3-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xtf1/v/t1.0-0/p206x206/10360919_857009451022301_7006384047754252266_n.jpg?oh=5c75728cc2923ebb2e78c2928f2641e2&oe=572461B1" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://scontent-ams3-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xtf1/v/t1.0-0/p206x206/10360919_857009451022301_7006384047754252266_n.jpg?oh=5c75728cc2923ebb2e78c2928f2641e2&oe=572461B1" /></a><span lang="RO">Azi, Facebook mi-a amintit din nou că existența este ciclică sau poate doar
că unele evenimente nu trebuie ratate cu niciun chip. Exact cu un an în urmă mă
aflam la <a href="http://www.revistabiz.ro/smsbucuresti2015/" target="_blank">Social Media Summit 2015</a>, evenimentul organizat de către cei de la
revista Biz și dedicat tuturor celor care, dintr-un motiv sau altul, sunt
interesați de fenomenul social media. Mi-am amintit brusc, din doar câteva
imagini pe care Facebook mi le-a scos la iveală din tolba virtuală cu amintiri,
de o zi memorabilă de februarie în care am revăzut oameni dragi, am cunoscut
oameni noi, am zâmbit mult și am aflat o mulțime de lucruri interesante despre
cum funcționează mecanismele social media, care până atunci îmi erau străine.
Iar pe lângă toate acestea, leg inevitabil de <a href="http://www.revistabiz.ro/smsbucuresti2015/" target="_blank">SMS 2015</a> câteva lucruri din
existența mea conectată la virtual – am început să folosesc WhatsApp-ul, de
exemplu, după un speech al lui Cristian Manafu, din acea zi care mi-a suscitat
curiozități variate, în domenii variate... de la media la delicatesele culinare
ale bucătarilor de la Masterchef.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Mâine, experiența se repetă, tot ciclic. La un an distanță, paticip la
<a href="http://www.revistabiz.ro/smsbucuresti2016/" target="_blank">Social Media Summit 2016</a>, ce va avea loc pe 19 februarie 2016, începând cu ora
9:00, în același loc ca și anul trecut, la hotelul Crowne Plaza din București.
Anul acesta, cei de la Biz și-au propus, se pare, să ducă discuțiile despre
experiența social media la ”nivelul următor”, așa cum declară organizatorii în
programul evenimentului. Relația dintre online și offline, explozia rețelelor
sociale și efectul ei asupra consumatorilor, relația dintre rețelele sociale și
valorile autentice românești, impactul blogosferei românești în social media
sunt doar câteva dintre aspectele care vor fi în prim plan la <a href="http://www.revistabiz.ro/smsbucuresti2016/" target="_blank">Social MediaSummit 2016</a>. Drept pentru care, nu aveam cum să ratez evenimentul... din
aceleași motive ciclice... de a revedea oameni dragi, de a cunoaște oameni noi
și de a afla alte lucruri interesante despre un domeniu care, se pare, începe
să mă fascineze, în formele sale mai puțin pragmatice. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><a href="http://www.revistabiz.ro/smsbucuresti2016/?page_id=3417" target="_blank">Programul Social Media Summit 2016</a></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img height="480" src="https://scontent-ams3-1.xx.fbcdn.net/hphotos-xaf1/v/t1.0-9/10993448_857009717688941_4367923586365614226_n.jpg?oh=e19dad7b1cd6f2b26cdef58d578815b5&oe=572A8843" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="640" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Social Media Summit 2015</td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-46932561839891652822016-02-04T02:03:00.000+02:002016-02-04T02:03:02.403+02:00Nisa... prima seară – amintirea unei vacanțe perfecte în câteva rânduri efemere<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Încerc acum, în liniștea unei după-amieze cu parfum de coji de portocală, să
îmi amintesc cum a devenit Nisa destinația vacanței de vară în anul care tocmai
s-a sfârșit și adevărul este că nu pot identifica cu precizie datele problemei.
Îmi amintesc doar că prin primăvară mi se făcuse un dor nebun de tărâmuri
francofone și că, pe de altă parte, ideea de a călători prin ținuturi prin care
încă nu mă purtaseră pașii îmi dădea târcoale de ceva vreme. Cu gândul de a
merge în Provence cochetam de ceva vreme. Aveam însă minte doar lanuri de
lavandă și căsuțe din piatră, împodobite cu iederă, iar Mediterana nu făcea
parte din peisaj. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Am ales totuși Nisa din considerente mai pragmatice,
încercând să armonizez reveriile mele cu parfum de lavandă cu bugetul destul de
restrâns și cu posibilitățile realiste de călătorie, cu tot ce implică ea.
Motivele pentru care am ales Nisa contează însă prea puțin acum, după ce mi-am
umplut sufletul de tot felul de minunății, în șapte zile superbe, din
splendorea cărora îmi voi hrăni probabil mult timp de acum înainte nevoia de
frumos. Nu mi-am propus să fac aici nici elogiul cunoscutului oraș
mediteranean, nici să scriu un ghid turistic, ci mai degrabă să rememorez,
dintr-un soi de egoism sentimental, câteva frânturi din amintirea unei
săptămâni minunate. Pe unele dintre ele urmează să le reiau în câteva texte
separate, pentru că mi-au încântat sufletul mai mult decât aș fi crezut că o
vor face, pe altele le păstrez intacte în suflet... pentru vremuri în care doar
amintirile mă vor ajuta să mai călătoresc în astfel de tărâmuri din depărtări.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Am plecat, așadar spre Nisa, din București, cu Blue Air, într-o după-amiază
toridă, cu temperatură insuportabilă, după ce o săptămână întreagă m-am bucurat
de aerul proaspăt al muntelui, într-o altă experiență, cu totul diferită,
despre care urmează să povestesc câte ceva în zilele următoare. Zborul este ok,
nu mă interesează de altfel nici condițiile de zbor, nici plictiseala
stewardeselor – nerăbdarea de a descoperi tărâmuri noi e prea mare, așa că
detaliile minore contează prea puțin. După mai puțin de trei ore aterizăm pe
aeroportul din Nisa, după ce ne-am bucurat de priveliștea coastei în lumina
apusului. La ieșire din aeroport ne izbește însă aerul irespirabil – 39 de
grade Celsius (la ora 20:00) și o umiditate care te ucide, dacă nu ești cât de
cât obișnuit cu astfel de condiții de climă. În nerăbdarea noastră de a
descoperi cât mai repede orașul ai cărui oaspeți suntem, trecem însă peste
acest detaliu (care avea să ne bântuie în următoarele zile)... <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9PDvLi8o_426DhtY1YvJvQL-hKpTM4vgeSBnO5K746WHXGgpcNj6DWa3tNy1ISnDBXBMmTRd3L2N_XKtZ1d0DoohwzV3H1cmBvuyhU9d8grrkIWm2BYAul8k2mq7KOaCy4P3CmyH9k7c/s1600/IMAG2119.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9PDvLi8o_426DhtY1YvJvQL-hKpTM4vgeSBnO5K746WHXGgpcNj6DWa3tNy1ISnDBXBMmTRd3L2N_XKtZ1d0DoohwzV3H1cmBvuyhU9d8grrkIWm2BYAul8k2mq7KOaCy4P3CmyH9k7c/s640/IMAG2119.jpg" width="640" /></a></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Din aeroport până la cazare facem cam o oră, din care jumătate în autobuz
și restul pe jos, pe străzi împânzite de turiști ce nu par toropiți de căldură,
ca noi. Aeroportul din Nisa se află practic la capătul celebrei Promenade de
Anglais, așa încât accesul în orașul propriu-zis nu este deloc dificil. Există
linii de autobuze expres (biletul costă 6 euro), însă poate că e bine de știut
că nu doar aceste linii ajung în oraș, ci și alte două autobuze normale, care
au stație și la aeroport (biletul cotă doar 1,5 euro). De altfel, transportul
în Nisa și pe Coasta de azur în general e o adevărată aventură și dacă nu știi
ce și cum trebuie să faci, poți lua foarte ușor țeapă, ca să mă exprim într-un
limbaj colocvial. La fel cum, foarte bine, dacă te informezi un pic, poți
călători mult și bine, la prețuri absolut decente. Dar asupra acestor detalii,
pe care eu însămi le-am aflat din diverse surse online, voi reveni spre final.
Revenind...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyPvlynbJNiUdlFYeoCswPW0qcavGwwZBjjcdmqezZSZW9LkdMN2BCZTVdq5ksBg6vP8qH3f1HLkfDc8H0zA0Xl0O1bVWQGArkrY4P5WQWqHfKrQAxaUAoJqauqNax9eIg7hNGrYxCusc/s1600/Nisa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyPvlynbJNiUdlFYeoCswPW0qcavGwwZBjjcdmqezZSZW9LkdMN2BCZTVdq5ksBg6vP8qH3f1HLkfDc8H0zA0Xl0O1bVWQGArkrY4P5WQWqHfKrQAxaUAoJqauqNax9eIg7hNGrYxCusc/s640/Nisa.jpg" width="640" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: left;">
<span lang="RO"></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Coborâm, așadar, din autobuzul 23, după vreo jumătate de oră în care am
auzit încă multă română vorbindu-se în jur, cum, de altfel, aveam să auzim și
în destule momente din zilele ce aveau să urmeze. Nu mai rețin exact unde am
coborât, numele stațiilor mi se amestecă acum în minte, dar timp de altă
jumătate de oră am bătut străzile cu gps-ul în mână, încercând să ignorăm
temperatura insuportabilă și să ne orientăm în spațiu. Și probabil că am fi
ajuns mult mai repede la destinație, dacă nu m-aș fi oprit de nenumărate ori ca
să admir balcoanele splendide cu o arhitectură aproape barocă, în culori calde,
alternând între galben vanilie șiun turcoaz pal, desprins parcă direct din
spuma mării, ori să-mi las simțul olfactiv copleșit de aroma florilor de
oleandru, prezente la tot pasul. Am ajuns în cele din urmă și în locul care
avea să fie casa noastră pentru următoarele șapte nopți – Résidence Petit
Louvre, o clădire cochetă, ascunsă pe strada Emma și Philippe Tiranty, o deviere
de la bulevardul Jean Médecin. Hotelul este bine plasat, așa cum de altfel ne
și dorisem. Este, de fapt, o clădire cu studio-uri destinate turiștilor vara și
studenților în extra-sezon, așa cum am citit pe net. Voi reveni cu detalii și
despre acest aspect. Ne-a întâmpinat domnul Xavier care, din câte deducem, este
și proprietarul imobilului, fapt ce nu-l împiedică să o facă pe-a recepționerul
atunci când este nevoie. Domnul Xavier este foarte amabil, are un simț al
umorului numai bun pentru a fi pe plac turiștilor... ne oferă o mulțime de
detalii despre ce să facem, unde să mâncăm, ce să vizităm și, lucru care
trebuie să recunosc că mă încântă, după alte experiențe mai puțin plăcute, nu
face nicio grimasă idioată când îi spunem că suntem din România. Dimpotrivă,
glumește și ne întreabă dacă și la noi e la fel de frig ca la Nisa. După o
scurtă acomodare cu spațiul (camera e destul de mică, dar perfectă pentru ce ne
trebuie nouă... are tot ce îi trebuie și, cel mai important, are aer
condiționat, fără de care ești mort la Nisa în perioada asta a anului), ieșim
să explorăm, așa cum îi stă bine turistului care își dorește ceva mai mult de
la un concediu decât mici și bere...</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7N8kGNK-NxLxGl2PYb-r5qidjirDGxHeBpNyBhEE4BT3apSQCkezGUaCMRG3kEHgIPV6JVAUatiG208QtdGYhLJXV7TWkIRaA8hHeZzP6OQqoVVkT4JP_sZfr3LzJmUQTnvuoXvC2S1E/s1600/Nisa1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7N8kGNK-NxLxGl2PYb-r5qidjirDGxHeBpNyBhEE4BT3apSQCkezGUaCMRG3kEHgIPV6JVAUatiG208QtdGYhLJXV7TWkIRaA8hHeZzP6OQqoVVkT4JP_sZfr3LzJmUQTnvuoXvC2S1E/s640/Nisa1.jpg" width="640" /> </a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
O pornim cu harta în mână pe străzile care se îngustează, dar care devin
din ce în ce mai animate, pe măsură ce ne apropiem de Vieille Ville. De altfel
animația nu lipsește nicăieri în Nisa. Oriunde te îndrepți, aglomerația este
aceeași. Și asta pentru că, dincolo de faptul că Nisa în sine este un oraș
frumos, tursitic, este și un punct cheie pentru a vizita restul coastei, fiind
plasat cumva în așa fel încât de aici poți ajunge mai ușor la Monaco, Cannes,
Marsilia, Saint Tropez etc. În plus, față de alte orașe mari de pe coastă, Nisa
oferă prețuri mai mici la majoritatea serviciilor turistice. Ne-am plimbat,
așadar, multă vreme pe străduțele pline cu de toate din orașul vechi, ne-am
plimbat o vreme pe faleză încercând în zadar să ne potolim entuziasmul. Am
hoinărit până târziu în noapte, fără să ținem cont de diferența de fus orar sau
de oboseala care nu reușea cu niciun preț să ne doboare curiozitatea. Parcă
nici temperatura încă ridicată la miezul nopții nu mai conta. Singurul lucru
important în prima seară la Nisa a fost că ne aflam acolo doar noi, cu
dorințele noastre, cu gândurile și cu așteptările pe care le-am adunat în
suflet timp de atâta amar de vreme. Tot ce aveam de făcut era să dăm frâu liber
dorinței de a cunoaște... și aveam pentru asta la dispoziție șapte zile care se
prevedeau a fi splendide, cum, de altfel au și fost...</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Mă uit în colțul drept al monitorului și-mi dau seama că scriu de ceva
vreme și că, de fapt, n-am spus mare lucru despre Nisa în sine... pentru că mă
cuprinde deja nostalgia... iau, prin urmare, o pauză de realitate imediată și
promit să revin după ce îmi fac puțină ordine prin reveriile mediteraneene...<o:p></o:p></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-26895265187351576032016-02-03T17:41:00.000+02:002016-02-03T17:53:22.218+02:00Viața în cerc (déjà-vu)<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Sunt uneori zile în care singurul lucru pe care ți-l dorești este ca timpul
să curgă lent, fără să-ți tulbure calmul aparent pe care l-ai exersat
conștient, încât ai ajuns să-i deprinzi mecanismul complicat. Te trezești cu
noaptea în cap doar pentru că nu vrei să-ți pierzi antrenamentul de a-ți
limpezi gândurile cât încă este noapte și chiar dacă știi că ai o mie de
lucruri de făcut și că de fapt pentru ele ți-ai supus voluntar neuronii
chinului inutil al soneriei matinale îți place să crezi că ai făcut-o pentru că
voiai să bei cafeaua în liniște, tu cu tine.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Te minți și știi foarte bine asta, dar n-ai încotro... Ziua a început
oricum cu sau fără regretele tale, așa că ai face bine să-i prinzi ritmul. O
faci cumva, stângaci, ca de obicei, dar intri în joc, mereu cu aceeași ezitare
copilărească, de parcă ar fi prima zi în care înveți să trăiești cu adevărat.
Te minunezi cât de repede poți trece de la o stare la alta, zâmbești la gândul
că azi e altfel și alergi... alergi necontenit în goană nebună după himere care
te bântuie haotic și-ncerci în zadar să te-amăgești în rutina dulce-amărui care
te face să uiți cine ești tu. Îți miști vioi trupul obosit de nopți albe depuse
cu grijă în memoria ce adună zilnic clipe... clipe ca aceasta, în care te
întrebi dacă nu cumva alergi într-un cerc iluzoriu, căutând ceea ce nu vei găsi
niciodată dacă rămâi în el. Vorbești, faci schimburi gratuite de replici
banale, râzi, te miști, te agiți inutil, dar conștient, faci o mie de lucruri
despre care știi că trebuie făcute, dar ai renunțat de mult timp să te mai
întrebi de ce, apoi, deodată, pur și simplu, te oprești. Fără premeditare, fără
motiv anume. Privești în jur la mișcările artificiale de mâini, la zâmbete
false, la oameni păpuși pe care îi percepi altfel. Devii surd la orice s-ar
putea interpune între tine și TU și fără să-ți dai seama o iei în sens invers,
către tine. Nu știi ce anume ți-a declanșat nebunia, simți doar că vrei să fii
în altă parte, tu cu tine. Știi că nu asta e soluția, dar te îndrepți fără să
te mai întrebi nimic către locul acela din tine în care te întorci mereu și
mereu. Ți se sparg în minte cioburi de fraze, zâmbete, apoi valuri de ecou
îndepărtat, trecut, prezent, viitor, amestecate toate într-un haos ce stă să
explodeze. De ce? Ai un chinuitor d</span><span lang="FR">éjà</span><span lang="RO">-vu, pe care ți-l dă
locul în care ai ajuns între timp ca să privești nestingherit apusul – un apus
imaginar, pentru că e abia prânzul, de fapt. Oameni, întâmplări, locuri... te
năpădesc toate deodată, fără să ai timp să le ordonezi după vreun criteriu.
Unde ești tu în toată ecuația asta? Nu te-ai pierdut oare cumva pe drum? Și
dacă te-ai pierdut, ce mai cauți aici, acum? Haos. De gânduri, de stări, de
lacrimi. Știi că poți, știi că vrei, dar e ceva în tine mai puternic, care te
ține în loc și te face să te întorci mereu și mereu pe unde ai mai fost. Ca în
locul acesta pustiu, bunăoară, în care ai îndrăznit cu ceva timp în urmă să îți
alungi singurătatea, într-o noapte cu lună și constelații ciudate în care în
câteva secunde al căror tremur ți s-a întipărit în toată ființa ai realizat că
viața ta e un cerc. Da, 360 de grade care pot schimba într-o clipă totul. Îți
amintești asta mereu de atunci. Îți amintești mereu că cercul se poate frânge
haotic oricând și știi că nu te poți împotrivi. Dar uiți mereu că simți, că
poți, că vrei, că... că totul e altceva decât goană nebună după un ceva fără
nume, ori întoarcere eternă în locurile prin care ai sentimentul că ai alergat
mereu fără să-ți iei răgazul de le lăsa să se oglindească în tine. Știi toate
astea, și totuși... e nevoie de o oglindă vie care să îți arate cum ești. Și
deși nu îți place ceea ce auzi, te recunoști în fiecare silabă. Da, așa ești
TU! Trăiești într-un etern d</span><span lang="FR">éjà</span><span lang="RO">-vu în care te-ai închis ca într-un clopot
de sticlă, doar pentru că ți-a fost suficient de frică să nu te supui mișcării
curbe a cercului. Și acum... când oglinda îți este îndreptată spre tine, riunde
te-ai ascunde simți că nu mai scapi de tine însuți. Te oprești din goană, din
plâns, din agonie... Și zâmbești. O faci pentru că ți se spune să o faci, de
infinite ori, până ai să înveți că, de fapt, viața nu e doar în cerc, ci și în
afara lui și că e de ajuns să prinzi clipa aceea de nebunie în care să
îndrăznești să îl rupi și să evadezi din viață în... VIAȚĂ.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Și când te gândești că începuse totul ca o zi banală...cu aburi de cafea pe
geamul acoperit încă de întunericul nopții... <o:p></o:p></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-45359577490329476392016-01-29T06:58:00.000+02:002016-01-29T07:16:29.235+02:00Gramatica zâmbetelor<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Mi s-a spus de nenumărate ori în ultima vreme să zâmbesc mai mult... de
către oameni diferiți, în contexte diferite, dar având în mod cert un numitor
comun. Așa cum am zâmbit însă în ultimele zile nu am făcut-o, cred, niciodată
înainte. Am zâmbit mult, am zâmbit cu sens sau fără, spontan sau într-un soi de
premeditare care însă nu mi-a aparținut decât în clipa în care am conștientizat
câtă nevoie am de zâmbete... Am zâmbit de cele mai multe ori în mod conștient,
însă fără nimic artificial, ca într-un fel de exercițiu reluat sistematic dintr-o
nevoie interioară încă neidentificată, până când ajunge să devină involuntar.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Zâmbetul... simplu și enigmatic prin însăși natura lui, devine parte din
tine atunci când ajungi să îi pătrunzi sensul ascuns care, de fapt, îți era
atât de la îndemână pentru a fi înțeles. Ajungi să îi deslușești limbajul
candid abia atunci când reușești, tot involuntar, să vezi dincolo de aparențe,
să simți că există, dincolo de nonverbal, o întreagă istorie a zâmbetului, ale
cărei repere le purtăm, de fapt, cu toții în noi înșine. Mi-a trecut prin minte
adineaori că omul nu are nevoie de motive ca să zâmbească (sau cel puțin nu de
motive prea profunde, ori prea serioase), în schimb zâmbetul în sine poate
deveni, atunci când te aștepți mai puțin, motivația pentru a te trezi în zori
din coșmarul nocturn în care ai fost aruncat fără voie de vâltorile vieții. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Am descoperit în zilele acestea care s-au scurs altfel că există, dincolo
de aparențe, un fel de gramatică a zâmbetului – o gramatică simplă, fără prea
multe semne de ortografie și punctuație, pe care dacă ești suficient de ancorat
în propriile-ți drame depășite și suficient de antrenat în lecții de viață învățate
fără să vrei uneori, poți ajunge să o stăpânești chiar mai bine decât îți
imaginai vreodată. Ai nevoie doar de o oglindă vie, uneori senină, alteori
având ea însăși nevoie (paradoxal!) de zâmbet pentru a te face să zâmbești iar
și iar. O oglindă în care să poți mereu exersa, fără teama de a fi judecat în
vreun fel, fără frica de eșec, de compromisuri ori dezamăgiri trecătoare. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">A
zâmbi pur și simplu devine astfel un fel de exercițiu suprem și necesar în
înțelegerea ideală a călătoriei către tine însuți. Iar sensul îl înțelegi doar atunci
când, în miez de noapte, printre virgule și cuvinte încâlcite din alte
gramatici complicate, zâmbetul îți este completat spontan de cuvinte ascunse
abil în alte fărâme de gând, care te fac să să zâmbești la rându-ți: <i>”Îți multumesc pentru că ești acolo... și
pentru că zâmbești!” </i>Le diseci involuntar, le acoperi de sens, le dezbraci
de metaforă și de eufonii înșelătoare, complicându-te la fel de involuntar
într-o stilistică a zâmbetului, care te face să tresari. Știi atunci că ai
deprins sensurile și că exercițiile nu au fost în zadar. Zâmbești... și asta
îți e de ajuns!<o:p></o:p></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-656683371845375232016-01-27T07:01:00.000+02:002016-02-19T09:03:59.012+02:00De ce să participi la Social Media Summit București<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
În mijloc de februarie se întâmplă din nou, la București, un eveniment care
pe mine m-a cucerit anul trecut prin tot ce s-a întâmplat acolo, de la
organizare impecabilă, la oameni inteligenți și frumoși, la lucruri noi pe care
le-am aflat despre un domeniu despre care știam oricum prea puține – Social Media
Summit, eveniment ajuns la a cincea ediție, organizat de revista Biz, care se
adresează specialiștilor în comunicare din compnii și agenții de PR, oamenilor
de marketing și vânzări, dar și bloggerilor.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Nu îmi mai amintesc exact cum de m ajuns să aflu eu despre acest eveniment,
însă știu sigur că prezența mea acolo a însemnat un pas înainte în percepția pe
care o am asupra tot ceea ce înseamnă mediu virtual, blogging, rețele sociale.
Și asta pentru că am avut ocazia, în <a href="http://www.revistabiz.ro/smsbucuresti2015/" target="_blank">2015</a>, să ascult acolo o mulțime de oameni
pasionați de ceea ce fac în domeniu, să-i cunosc și să mă bucur de lucruri
aflate de la ei. Pentru un blogger, experiența Social Media Summit este una
realmente incitantă... pentru că intri în contact cu o întreagă lume ce se
ascunde în spatele canalelor media prin care, în fond, și blogul tău devine
accesibil celor care îl citesc și pentru că ai ocazia să vezi unde poți să
ajungi dacă ți-ai propus să îți transformi pasiunea pentru blogging într-o preocupare
zilnică, ce s-ar putea să îți înlocuiască la un moment dat chiar meseria pe
care o practici momentan. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Așadar, deși nu sunt un fan al motivelor scrise ”cu
liniuță”, iată câteva dintre cele pe care ar trebui să le iei în considerare
pentru a participa la <a href="http://www.revistabiz.ro/smsbucuresti2016/" target="_blank">Social Media Summit</a>, în calitate de blogger: ai ocazia să
cunoști bloggeri, care, ca și tine, sunt acolo pentru a-și îmbogăți experiența
social media; nu ai cum să ratezi întâlnirea cu oameni frumoși din domeniu, ale
căror intervenții sunt de fiecare dată un deliciu, poți să înțelegi mecanismele
care fac ca blogul tău să poată deveni la un moment dat businessul tău, ai
acces la toate sesiunile de discuții în mod gratuit (doar pentru că ești
blogger și scrii despre eveniment), te distrezi pe cinste cu oameni inteligenți
care trăiesc în contemporanitate, cu fața spre viitor și, dacă ești din
provincie, de ce nu, ai ocazia să hoinărești câteva ore prin Bucureștiul vechi,
care nu are cum să nu te cucerească... Motive sunt, cu siguranță, mai multe și
sunt eu prea subiectivă și prea matinală pentru a le înșira pe toate. Programul
evenimentului de anul acesta este, cu siguranță, un bun ghid în acest sens. Iar
dacă ai ratat înscrierea la <a href="http://www.revistabiz.ro/smsbucuresti2016/" target="_blank">Social Media Summit 2016</a>... ai grijă ca la anul să
nu se mai întâmple!<o:p></o:p></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-40829309659292329892016-01-18T23:53:00.000+02:002016-01-22T13:54:54.260+02:00My Blue Monday<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Zilele sunt mereu a<span lang="RO">șa cum sunt sau mai degrabă cum le faci să fie...
obișnuite, speciale, senine, reci, efervescente, monotone, lungi, scurte...
zile atât de diferite înghesuite în aceleași ore fixe, mărginite de nopți
adesea fără sfârșit. Nu am crezut
niciodată în statistici sau, mai degrabă, am crezut întotdeauna în excepțiile
care scapă statisticilor. Și poate tocmai de aceea viața mea se complică uneori
peste măsură până să apuc să îmi dau seama că, de fapt, totul poate fi extrem
de simplu.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Azi... dimineață insuportabilă, cu ger asmuțit de nori cenușii; cafea prea
amară, muzică tristă, gânduri împleticite în tensiunea unui ieri, pe care încă o
simt în vene. Început de zi ratat cu bună știință. Dar nu-i nimic! E doar o
altă zi de luni! Îmi spun asta cu o oarecare artificialitate. Știu, de fapt, că
nu e doar o altă zi, ci una din multele care vor urma, probabil, în aceeași
notă. Motorul se lasă cu greu trezit din hibernare, radioul mă descurajează cu
aceleași acorduri deprimante, mănușile nu reușesc să-mi dezmorțească degetele
crispate. Pornim în același ritm monoton de luni. Iar printre sunete difuze aud
o frază ce-mi trezește un deja-vu. Astăzi este lunea cea mai deprimantă din
an... conform statisticilor și studiilor (ale cui altcuiva?) unui britanic,
desigur. Mă pufnește râsul. E bine, măcar astăzi am pe cine să dau vina. Îmi
trece prin minte a treia luni din ianuarie de anul trecut, apoi de acum doi
ani... Conștientizez că nu îmi amintesc mai nimic. Deci, e clar, nu au fost
chiar atât de deprimante. Am auzit fraza clișeu a zilei de încă cel puțin zece
ori, în diferite împrejurări și m-a amuzat de fiecare dată. Apoi, pe la 11, a
început totul... lipsă de chef de orice, de o intensitate copleșitoare, urmată
de un dialog fără premeditare pe teme despre care nu îmi doresc să discut
zilele acestea și nici în viitorul apropiat. Mă întreb uneori, de ce nu înțeleg
oamenii că ceea ce e simplu, nu poate fi simplu dintr-o dată pentru toată
lumea. Dar e o întrebare efemeră. În fond, fiecare are propriul sistem de
percepție. Liniștea aparentă a zilei este oricum tulburată de întrebări retorice.
După-amiaza nu se anunță deloc promițătoare în nicio privință. Motorul mașinii intră
în depresie subită spre seară. E clar, lunea depresivă își pune amprenta asupra
lui. Altfel nu îmi explic refuzul total de a porni. O oră inedită în peisajul
serii – cuvintele cheie – cabluri, baterie, motor, cheie, borne, plus, minus.
Și toate pe fundal de ”Mami, vreau acasă!!!”. Apoi, la jumătate de oră după o
reușită pe care un spirit misogin ar cataloga-o drept epocală, urmează apogeul...
catastrofă evitată la milimetru într-un trafic în care încă mă întreb ce caută
unii. E clar, pentru mașină a fost o zi deprimantă... pentru mine însă... o
nouă revelație, conștientizată abia seara, târziu, într-o vizită ce fusese
premeditată, dar nu în profunzime... Oră de descărcare emoțională spontană,
încheiată cu o îmbrățișare din tot sufletul și cu certitudinea că cine nu are
în preajmă un bătrân înțelept, nu știe ce pierde... E uimitor câtă liniște pot
să aducă uneori în haosul din tine câteva cuvinte rostite blând, cu voce
tremurată, dar care inspiră certitudine și o mână muncită de ani care îți
mângâie creștetul, spunându-ți că va fi bine... Și peste toate, în miez de
noapte, se așterne timid sentimentul că suferința se sfârșește abia acum, aici.
Pentru că ai ales să zâmbești... și să dai vina pe statistici, în care conștientizezi
că de data aceasta te-ai încadrat fără doar și poate.</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-58542977417684558732016-01-10T23:09:00.000+02:002016-01-11T16:22:30.323+02:00Am încetat să mai număr<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i>”La fiecare vârstă trebuie să te întrebi, ca Dostoievski, dacă ești pe cale
să-ți termini viața sau abia s-o-ncepi.”</i> (Gabriel Liiceanu, <i>Întâlnire cu un
necunoscut</i>)</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Îmi iau în fiecare an, de ziua mea, un fel de răgaz existențial de câteva
clipe efemere în care în recapitulez în minte esențialul de până acum. Desigur,
fără aspirația sau pretenția de a tinde în vreun fel spre profunzimea lui
Liiceanu sau de a mă raporta la Dostoievski. Ar suna mult prea prețios și
livresc. Fac asta involuntar, ca pe un soi de ritual ce face parte din însăși
semnificația zilei. De cele mai multe ori m-a copleșit nostalgia și, în ultimii
ani, un fel de teamă inexplicabilă de ceva... Aș fi prea melodramatică să leg
asta de sentimentul inevitabil al îmbătrânirii, ce face parte, în fond, din
firescul existenței fiecăruia dintre noi, însă aș fi, pe de altă parte, naivă
și ușor ipocrită să afirm că nu știu ce este acel ”ceva”. Las însă lucrurile
așezate în ordinea lor, pe care experiențele acumulate în atâția ani și
recapitulate haotic sau meticulos din timp în timp au orânduit-o pentru mine.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Anul acesta a fost altfel. În fiecare an este... însă de data aceasta, mai
mult ca niciodată, m-am bucurat de tot ce mi s-a întâmplat în preajma zilei
mele de naștere. Și acum, când deja ar trebui să mă socot mai înțeleaptă, când
ordinea din suflet s-a completat cu încă niște trăiri, încep să conștientizez
esențialul. Fără prea multă nostalgie, ci doar cu bucuria clipelor prezentă
încă în mine la timpul prezent. M-am bucurat de fiecare cuvânt rostit sau scris
de oameni dragi, de oameni pentru care însemn ceva, de cunoscuți, de oricine...
M-am bucurat de cadouri primite cu sufletul deschis și de cadouri pe care mi
le-am făcut singură în preajma zilei aniversare... Călătorie în timp și spațiu,
rememorări aievea de lucruri simple, o urare primită în miez de noapte, ore
lungi de conversații evoluate, verdele mistic al unei eșarfe menită să țină
locul alteia uitate în atemporal, mireasmă de cireșe în zori de zi, culori
pastelate asortate cu feminitatea pură, vișiniu ștrengar prevestind nebunii
nevinovate, file de carte căutate avid prin rafturile unei librării dragi,
zâmbete jucăușe, urări rostite împleticit în silabe haioase și peste toate...
floarea roz, fără vârstă, întinsă cu mânuțe inocente și cu ochi mari și curioși
în care adâncindu-mă am simțit că mă întorc pentru câteva secunde în propria-mi
copilărie... M-am bucurat de sensul ascuns al fiecărui lucru care mi s-a
întâmplat azi. Am făcut-o simplu, fără prea multă meditație, ca și cum totul,
absolut totul era dinainte stabilit să se întâmple astfel. Am râs, am plâns, am
vorbit, am tăcut... am conștientizat, într-un alt fel decât cel banal,
cotidian, că exist... și că atâta timp cât asta se întâmplă, nu am voie să fiu
altfel decât fericită că se întâmplă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Mi-am amintit amuzată că în ultimele luni, ori de câte ori m-am gândit la
ziua mea de naștere, la vârsta mea, socoteam mereu cu un an în plus... cred că
am și completat în vreo câteva locuri mai mult sau mai puțin oficiale, o vârstă
greșită... Mi-a trecut prin minte că în general atunci când oamenii își greșesc
vârsta o fac în sens invers... dintr-un fel de refuz inconștient al trecerii
timpului. Am fost, se pare, o excepție de la regulă, persistând într-o eroare
de calcul diferită, dar de bun augur. Zilele acestea am fost întrebată mai mult
ca oricând câți ani împlinesc... și cu toate că am dat răspunsuri șugubețe,
căci întrebarea în sine m-a făcut să râd, singurul răspuns care mi-a trecut de
fiecare dată prin minte a fost ”Nu știu!”. Iar acum, când ziua e pe sfârșite,
realizez că de fapt acesta este adevărul... Nu știu... pentru că de ceva vreme
am încetat să mai număr.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3kg_zNoiY48ExEz8mDjD6fsOuTKazibjhg7S3jN0dnwah7DHtb84VCd6qHkbH_WvkeAskCQz8OiBmaYdx4NAMTwPw4L2c2Z9JI-Q8I8ipijqrVTFrvVygNTRYv8fGNCdTHBKzHJ2kBJQ/s1600/IMAG4833_1%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="378" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3kg_zNoiY48ExEz8mDjD6fsOuTKazibjhg7S3jN0dnwah7DHtb84VCd6qHkbH_WvkeAskCQz8OiBmaYdx4NAMTwPw4L2c2Z9JI-Q8I8ipijqrVTFrvVygNTRYv8fGNCdTHBKzHJ2kBJQ/s640/IMAG4833_1%255B1%255D.jpg" width="640" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-32372844630703311742016-01-09T16:03:00.000+02:002016-01-09T16:13:06.567+02:00Pentru că...<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi... iar uneori sunt chiar mai
mult de atât. Și e nevoie de atât de puțin ca să știi... în dimineți cu fulgi
agățați de crengi, în raze despletite printre nori, în așteptări amestecate cu
pulbere de stele cernută din praf de vise, în miez de noapte transformat în alb
colorat în nuanțe de curcubeu, în sunete ivite neașteptat pe timpan... în
orice. Omul are nevoie de atât de puțin pentru a fi fericit! Doar că puținul
acesta e atât de fragil, încât cei mai mulți îi ratează ireversibil perindarea
prin univers. Dar uneori știi. Știi... pur și simplu... din zâmbetul în care se
topesc necuvinte, din fiorul cald al degetelor îmbrățișate involuntar și
nesfârșit, din lacrima-ți topită târziu în ochii limpezi în care te privești
așa cum ești, așa cum ai știut întotdeauna că ești. Știi... pur și simplu...
Știi și simți că nu mai este nevoie de nimic altceva decât de acest etern început din care
nu vrei să pleci, de teamă că s-ar putea să te pierzi din nou... pe tine. Și
rămâi așa, suspendat în început fără sfârșit, chiar dacă între timp trăiești, ca
toți ceilalți, în cotidian. Nu vrei să distrugi simplitatea clipei ascunse în suflet... umbră de
vis pe care te străduiești să îl păstrezi intact, de teamă că nu va mai exista
vreodată altul la fel... cu toate că știi că, într-un fel sau altul, nu se va
sfârși niciodată. Știi și asta. Și tocmai pentru că știi fără ți se spună, îți
simți sufletul eliberat de orice ar fi putut să te facă să te îndoiești.<br />
<br />
<a name='more'></a><br />
Redevii ceea ce ești... ceea ce știi că ai fost și vei fi întotdeauna în tine
însuți și în celălalt. Fără motive, fără explicații, fără consecințe, fără nimic din ce ar
putea urâți în vreun fel totul. Și tot ce-ți rămâne de făcut este să îți dai în
continuare libertatea de a fi tu însuți. Fără speranțe, fără îndoieli, fără
căutări. Să poți să lași pur și simplu să se întâmple... acum, peste o zi, peste zece ani, cândva... într-un început fără
sfârșit... mereu același, mereu altul... început, și atât. E felul tău de a fi fericit... sublimat
în clipele acestea fără nume, în care te oprești din goană și îți dai seama că
în ele este, de fapt, sensul pe care îl cauți în zadar aiurea... Știi. Și asta
îți este de ajuns. Pentru că...<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLRrIlPYCdkpe3AuaPK7nPUyj8IPx1O67PMvSCzXyTlat9qERP7yvw_wK4utadOZT_tXk0IpDqRaIUiWB6Fbqd90XMdoIBJkApAGVfMuY7nEjCtMsFPPbefnm3SJzkEK7nOe_OXZf3tt4/s1600/IMAG4817_1%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="369" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLRrIlPYCdkpe3AuaPK7nPUyj8IPx1O67PMvSCzXyTlat9qERP7yvw_wK4utadOZT_tXk0IpDqRaIUiWB6Fbqd90XMdoIBJkApAGVfMuY7nEjCtMsFPPbefnm3SJzkEK7nOe_OXZf3tt4/s640/IMAG4817_1%255B1%255D.jpg" width="640" /></a></div>
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-61156501335591763882016-01-02T20:14:00.000+02:002016-01-05T20:29:11.446+02:00Un 2016 sub semnul călătoriei și al descoperirilor<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<span lang="FR">Am primit zilele trecute un mail care mi-a rămas în mod straniu în minte,
cu toate că, la prima vedere nu este decât un mesaj cu urări de sărbători primit
din partea echipei unui hotel în care am stat vara trecută, mesaj ce face
probabil parte din strategia publicitară și pe care în mod sigur l-au primit
toți cei care, ca și mine, au fost oaspeții hotelului într-un moment sau altul.
Chiar și așa, mesajul pe care mi l-au trimis cei din echipa <a href="http://www.hotelpetitlouvre.fr/" target="_blank">Hotelului Petit Louvre din Nisa</a>, a reușit să scormonească în mine amintiri recente pe care
le-am îngropat cumva în suflet în mod deliberat mult prea devreme. </span>L-am primit în
limba franceză și în limba engleză, dar prima variantă este cea care mi-a rămas
întipărită în memorie…</div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<span lang="FR"><i>Anamaria Ghiban<o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<span lang="FR"><i><br />
Nous profitons de cette période de fêtes afin de vous souhaiter une belle année
2016 placée sous le signe du voyage et de la découverte. Lors de vos vacances,
vous avez séjourné dans notre hôtel et ce fût un plaisir de vous y accueillir. Nous
tenons à vous faire savoir que nous serions très heureux de vous loger à
nouveau si vous décidiez de revenir dans notre belle ville de Nice. Nous
serions très heureux et très honorés de vous recevoir à nouveau. <br />
<br />
Une très belle année. <o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<span lang="FR"><i>L’équipe du Petit Louvre</i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<span lang="FR">Mi s-au deschis brusc sertare le memoriei din care au înflorit printre
fulgii timizi admirați zilele acestea în bătaia razelor iernatice amintiri
frumoase, despre atâtea locuri în care am călătorit în cele șapte zile cât am
stat la <a href="http://www.hotelpetitlouvre.fr/" target="_blank">Petit Louvre</a>… cărarea secretă a lui Nietzsche de la Eze, străduțele
parfumate din Grasse, Le train des Merveilles, luxul vilelor din Saint Jean Cap
Ferrat, Picasso din Antibes, Cannes, Monaco… 28 degrès à l’ombre…</span><span lang="RO"> toate legate între ele de un singur nume... Nisa...
metropola aglomerată peste măsură care, cu toate că nu m-a copleșit, a rămas
cumva ca un loc suspendat în sufletu-mi... un loc în care încă nu știu dacă îmi
doresc sau nu să revin... Iar acum, mesajul acesta banal la urma urmei a
redeșteptat în mine brusc dorința de a-mi aminti în cuvinte experiența unei
călătorii frumoase, ceea ce voi și face zilele acestea. Pentru că, orice s-ar
spune, Nisa este un loc în care trebuie să ajungi măcar o dată în viață, dacă
te numeri printre călătorii pasionați de frumos. Și dacă nu neapărat pentru
orașul în sine, măcar pentru variatele posibilități de a vedea într-un timp
scurt alte locuri minunate, pe care le ai datorită poziționării ideale a Nisei
din acest punct de vedere.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDn_PsAY4w1Y3TcWZqt8WoaKw8Za3L2NMxDEGlcEPlEW9pVrkcW0Oby99582-S4sstcUSWRH59jH3EcobHBdz3yTABNcIzVuEPE55zjPNU27BWzr3FAQXz9a5B68bUHjMf_7Hev_LwF2c/s1600/IMAG2346.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDn_PsAY4w1Y3TcWZqt8WoaKw8Za3L2NMxDEGlcEPlEW9pVrkcW0Oby99582-S4sstcUSWRH59jH3EcobHBdz3yTABNcIzVuEPE55zjPNU27BWzr3FAQXz9a5B68bUHjMf_7Hev_LwF2c/s400/IMAG2346.jpg" width="225" /></a><span lang="RO">Nu intenționez să dezvălui aici, în rândurile acestea grăbite, totul, dar
pentru că ele au fost generate de un mesaj frumos, primit de la oameni calzi,
pe care i-am cunoscut aievea, mă simt cumva datoare să scriu câteva rânduri
despre locul numit Petit Louvre. Și nu pentru a le face publicitate gratuită,
ci pentru că, dacă ar fi să revin la Nisa, în mod sigur aș alege același loc de
popas. Am dat peste micul hotel (impropriu spus hotel, pentru că, de fapt, este
vorba despre o clădire de garsoniere tip studio), căutând pe net o cazare
ieftină și decentă la Nisa. Știam din capul locului că la Nisa mergem pentru a
colinda împrejurimile, așa că tot ce conta din punctul de vedere al cazării,
era o cameră curată, apă caldă, frigider, aer condiționat. Da, aerul
condiționat e obligatoriu și o să spun de ce, dar într-un alt text dedicat
sejurului estival din 2015. Le-am găsit pe toate în <a href="http://www.hotelpetitlouvre.fr/" target="_blank">Hotel du Petit Louvre</a>,
extrem de bine amplasat (pe străduța Emma și Philippe Tiranty, pe care se intră
din Avenue Jean Médecin, în apropiere catedrala Notre Dame de l’Assomption) și
în plus am găsit și o ospitalitate neașteptată, simț al umorului și o
amabilitate ce depășește simplele reguli protocolare pe care le impune
turismul. Le-am găsit pe toate la cei câțiva oameni simpatici care alcătuiesc
echipa care ține în viață hotelul. N-o să scriu prea multe despre condițiile de
cazare, prețuri și alte aspecte pur pragmatice... în mod sigur aceste
informații se găsesc și prin alte locuri. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<span lang="RO">Ceea ce vreau să menționez este însă faptul că în camera aceea minusculă,
de o cochetărie minimalistă, amestecată cu un soi de simplitate boemă am trăit
clipe de neuitat...dimineți leneșe cu cafea și croissante învăluite în discret
parfum de lavandă, zori de zi cu foșnet de sandvișuri înghesuite în grabă în
rucsac, nopți târzii cu aromă de rosé provensal și briza mării păstrată sub
pleoape... și toate într-un soi de contrast plăcut cu atmosfera de afară... pentru
că în camera mică și răcoroasă păreau să se distileze doar esențele tari ale
experiențelor trăite în aglomerația estivală la 45 de grade cel mai adesea. </span><br />
<span lang="RO"><br /></span>
<br />
<div style="text-align: left;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-WbPQmO2gKB_LC7onK3Vy9vmzO4TJZh9K-kp29LQuaDCq97kYJh9iR1yhJFl7PAVxqksDMVUbkjhqDpxoCnjWdm6Kg3I4EjOyJ7r-RvXgIBWDAzkVd1iFCWxhK9mpwdJxbd5FFDEOXtQ/s1600/IMAG2339.jpg" imageanchor="1" style="background-color: transparent; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-WbPQmO2gKB_LC7onK3Vy9vmzO4TJZh9K-kp29LQuaDCq97kYJh9iR1yhJFl7PAVxqksDMVUbkjhqDpxoCnjWdm6Kg3I4EjOyJ7r-RvXgIBWDAzkVd1iFCWxhK9mpwdJxbd5FFDEOXtQ/s640/IMAG2339.jpg" width="640" /></a></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<span lang="RO"></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<span lang="RO">Recomand,
așadar, fără ezitare, hotelul acesta celor care își planifică o călătorie la
Nisa. Atenție însă... recomandarea este pentru adevărații călători, pentru cei
împătimiți; ce au sufletul avid după frumos... Pentru snobi există încă Hotel
Negresco (desigur, dacă permite bugetul...).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify;">
<span lang="RO">Revin la urarea primită și le mulțumesc virtual gazdelor de la Petit Louvre...
un 2016 care să stea sub semnul călătoriilor și al descoperirilor! Așa să fie
atunci!</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-82179639406023827372016-01-01T23:28:00.004+02:002016-01-01T23:42:46.050+02:00Lucruri simple<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Pleoape somnoroase deschise brusc de mânuțe zglobii în clinchet de râs
ghiduș. Sub ele se mistuie încă un vis a cărui amintire încerc involuntar, însă
în zadar, să o păstrez. Încă un minut de reverie matinală. Căldura păturii
pufoase ce îmi gâdilă gleznele și un sentiment de deja-vu plăcut. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
”Mami, vino,
vino, vino!”. Nicio șansă de prelungire a voluptății unei tentative de somn
matinal, după o noapte cu puține ore dormite. Mă supun instinctiv exclamației
hotărâte. Clubul lui Mickey Mouse; culori vii și forme perfecte; voci haioase
încercând să păstreze în limba română famecul lui Donald și al lui Goofy. Albul
impecabil al laptelui încălzit cu gesturi reflexe. Treburi mărunte făcute în
grabă în dimineți în care ceasul îmi măsoară goana nebună par să se facă
singure, în lipsa ceasului. Câteva raze timide, ascunse sub un fundal plumburiu.
Ce mai iarnă e și asta! Câțiva fulgi răzleți se agață printre crengi nude așteptându-și în zadar veștmântul alb. Mișcări reflexe de început de zi, rutină
molcomă, alintată în aroma îmbietoare ce sfârâie în ibric. 10 minute de visare.
Îmi trec prin minte frânturi de timp. Bucuria unei clipe mult așteptate
manifestată în râs inexplicabil. Sentimentul acela de firesc pe care îl ai
atunci când revezi pe cineva după ani de zile și ai senzația că a fost ieri. Transfer
de aromă fierbinte pe buzele dependente de licoarea neagră. Degete reci
îmbrățișând calm flori liliachii ce împodobesc perfect ceașca ce încă frige.
Apoi, din nou, frânturi... Zâmbet cald absorbind sute de cuvinte rostite
într-un fel de eliberare târzie și așteptată. Secunda suspendată între priviri
care nu mint niciodată. O șuviță rătăcită, așezată blând la locul ei. Zâmbet.
Povești de ieri, de mâine, de o viață. Ore ce nu pot fi ținute în loc de dragul
unei clipe ce nu se vrea sfârșită niciodată. Niciodată. Perfecțiune necăutată.
Ce nume simplu... Voluptate sufletească prelungită în amânări conștiente.
Pauză. Amintirea aromei păstrate în ceașca ce s-a golit între timp. Râs ghiduș
de dincolo. Clipa de reverie a zburat la fel de repede ca întotdeauna. Umbra
bucuriei sale îmi învelește sufletul asemeni unei imense pături portocalii.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Așadar, prima zi... Nehotărâre leneșă între afară și înăuntru, stinsă
într-un târziu de o exclamație scurtă: ”Eu vreau în parc!” Ger tăios și un
sentiment acut de lipsă a zăpezii care se lasă așteptată. Siluete mohorâte,
încă somnoroase. Lumină inefabilă de lumânări ce înalță rugi neștiute.
Zgribulim printre podoabe de sărbătoare cărora lumina zilei le ascunde magia
nocturnă. Apoi, din nou, înăuntru. Gastronomie. Simplă, fără porniri
sofisticate. Miros plăcut de ulei încins. Amintiri culinare. Memorie involuntară.
Într-un târziu, dar mai devreme decât de obicei, somn lin de copil al cărui
sărut are încă parfum de bebeluș. Întuneric odihnitor și un film descoperit
spontan, primul pe anul acesta. Coincidențe, căutate sau nu. O lacrimă
previzibilă la final. Meditație. Liniște. Lucruri simple umplând timid candoarea unei zile fără așteptări mărețe. Iar mâine... mâine e o nouă zi.<o:p></o:p></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-45783149570147128372015-12-31T18:26:00.000+02:002015-12-31T20:26:37.822+02:00Exercițiile tăcerii – ultima zbatere…<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Sfârșit… Zbatere… Liniște… într-o
ordine haotică, pe care încă îmi este greu să o controlez. <span lang="FR">Sau poate că nici nu trebuie. Pentru că există în
toate un soi de autocontrol care nouă, oamenilor ne scapă mereu. Cuvinte…
frumoase, suferinde, palide, bolnave, furioase, disperate, acide și încă alte
un million de soiuri de cuvinte. M-au bântuit toate în aceste ultime luni ale
anului – o luptă continuă cu ele, cuvintele, și, dincolo de ele, cu mine
însămi. Apoi, deodată, de câteva zile… tăcere. O tăcere molcomă ce mi s-a
insinuat în întreaga ființă în clipe lungi care mi se scurg prin vene cu toate
trăirile sublimate parcă într-un fel de esență pură.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR">Timp – timp care vindecă, timp care doare… Nici eu nu mai știu. </span>Știu
doar că de câteva zile tăcerea a devenit un fel de exercițiu involuntar, pe
care îl practic fără un scop anume. Nu mi-am imaginat vreodată că voi avea un
sfârșit de an ca acesta pe care încă îl trăiesc, la fel cum nu mi-am imaginat
vreodată că în tăcere omul trăiește, de fapt, cele mai adânci experiențe. Fericirea
supremă, suferința cea mai cumplită, pacea din suflet, dezamăgirile,
frustrările, răul și binele pe care le-am făcut sau care ni s-au făcut, pe
toate le simțim în adâncul ființei doar în clipa aceea necăutată în care
ajungem să exersăm tăcerea. E nevoie, cred, de o liniște supremă a ființei ca
să poți să trăiești orice îți este dat să trăiești la adevărata intensitate. Iar
atunci când ajungi să practici exercițiul tăcerii îndeajuns de mult fără să îți
propui nimic, lumea capătă treptat conturul pe care în zbaterile cele mai
chinuitoare nu ai reușit niciodată să îl percepi. E ca și cum universul întreg
s-ar afla pe fundul unui lac tulburat mereu de valuri iluzorii care nu dau voie
privirii să îl pătrundă în profunzime și abia atunci când liniștea se lasă
peste lume, miracolul ți se dezvăluie nealterat în limpezimea apei al cărei
freamăt a încremenit în eternitatea clipelor suspendate în cuvinte nerostite. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
În tăcere ajungi să te descoperi
așa cum nu ai crezut că o vei face vreodată… Taci, la început pentru că nu ai
cu cine vorbi, apoi pentru că îți dai seama că ai irosit deja prea multe
cuvinte, apoi pentru că… pur și simplu te obișnuiești să taci… <span lang="FR">și să guști treptat dintr-un fel de voluptate a
cuvintelor suspendate pe marginea prăpastiei dintre tăcere și rostire. Și-n
voluptatea aceasta fără nume îți simți sufletul eliberat de o infinitate de
poveri… iar atunci când începi să conștientizezi că lupta este doar în aparență
apanajul celor curajoși, atunci când ajungi să poți să nu judeci cuvintele și
faptele celor din jur pentru care tu însuți cândva ai fost aspru judecat,
atunci când privești minciuna cu milă și ipocrizia cu compasiune, atunci când
poți să ierți tot, fără jumătăți de măsură, atunci când nu mai simți nevoia
chinuitoare să te uiți mereu în urmă, atunci când nu mai ai remușcări, atunci
când știi că ura și disprețul nu își găsesc locul în ființa ta, atunci când
poți iubi fără să aștepți nimic în schimb, atunci când regăsești drumul către
simplitatea lucrurilor din tine și din afară, atunci când simți că nimic și
nimeni nu te mai pot doborî în vreun fel sau altul pentru simplul fapt că ai
fost și pe marginea prăpastiei și pe fundul ei, atunci când poți să zâmbești
într-o ultimă dimineață cu raze reci împletindu-se tandru cu aburii fierbinți
ai licorii ce-ți sfârâie în ceașca din palme, atunci când înțelegi că niciun sfârșit
nu este, de fapt, decât un alt început în tine însuți… abia atunci exercițiul
este complet. Și îți mai trebuie doar o clipă suspendată în eter ca să știi că
e de ajuns, că nu va fi nevoie decât, poate, peste mult timp, să reiei
exercițiul… și asta doar dacă se va întâmpla să-i risipești uneori haotic
esența (noi oamenii avem darul acesta, de a risipi adesea lucrurile pe care le
învățăm în impulsuri de-o clipă, dar… suntem oameni și e firesc…). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="FR">Zbaterea devine calmă amintire a cuvintelor ce odinioară au generat-o –
zbor frânt, transformat în repaos necesar, într-un fel de firesc al existenței
pe care abia acum încep să îl simt. Zâmbesc. Pentru că în drumul acesta
întortocheat de la complicat la simplu, am redevenit EU. Zbatere… liniște…
sfârșit… început… ordinea s-a instaurat între timp. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Nisipul s-a scurs, clepsidra
poate fi întoarsă! <span lang="FR">Exercițiile tăcerii
se opresc aici. La fel ca și anul acesta ale cărui ultime ore le simt ca pe o
eliberare de TOT. <o:p></o:p></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-21564450555553162612015-12-20T03:45:00.000+02:002015-12-20T03:45:40.376+02:00Lecția binelui care nu așteaptă nimic în schimb<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Ne punem adesea dorințe în suflet. O facem, de cele mai multe ori, în
momente despre care știm că sunt făcute pentru a ne pune dorințe. Pentru că așa
ni s-a spus, pentru că așa fac cei din jurul nostru, pentru că sperăm că
dorințele împlinite înseamnă fericire. Iar uneori o facem pur și simplu...
pentru că dorințele sunt parte din noi, pentru că suntem oameni și nimic din
ceea ce este omenesc nu ne este străin până la final. Mi-a trecut adineaori
prin minte gândul că la cumpăna dintre ani universul întreg devine o imensă plasă
de fluturi în care se adună miliardele de dorințe ce prind aripi în câteva
secunde măsurate doar de diferențele de fus orar... Apoi mi-am amintit,
involuntar, de dorințe pe care eu însămi mi le-am pus într-o noapte ori alta,
la trecerea simbolică a timpului. Am renunțat repede să fac o retrospectivă,
pentru că am învățat fără să vreau în noaptea asta că recapitularea trecutului nu face decât
să deschidă inutil răni ce trebuie să rămână închise. Așa că m-am rezumat la
ultima astfel de dorință, pusă la început de an, pentru simplul motiv că pe
aceea nu o consider încă trecut, căci anul acesta pe sfârșite mai curge încă în
clepsidră...</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<a name='more'></a><br /><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Mi-am dorit ca anul acesta să fac Bine, mult Bine în jurul meu, fără să mă
gândesc pentru ce, pentru cine sau cum va fi să fac Binele. Am simțit pur și
simplu că acesta e rostul anului 2015 în viața mea. Poate că dorința asta s-a
născut din remușcări, ori din nevoia de liniște după furtuni ale căror ravagii
le mai simțeam încă. Sau poate că pur și simplu nu a fost decât reflexul prezenței
celor două minuni dragi care mi-au fost alături în noaptea dintre ani. Cine
știe... și oricum prea puțin contează. Mi-a revenit din când în când în minte,
de-a lungul anului, dorința aceasta de a face Bine. Nu, nu m-am întrebat dacă
se va îdeplini și nici nu mi-am propus să o transform în clișeu existențial al
unui an despre care știam că avea să fie altfel. Binele s-a înfăptuit fără să
îmi dau măcar seama. În nopți târzii de iarnă... într-o primăvară cu soare nou,
în aripi date unui zbor spre înalt... apoi, într-o vară în care am cunoscut
oameni care aveau mare nevoie de Bine și pe care cineva nevăzut mi i-a scos în
cale... și oameni care aveau ei înșiși nevoie să învețe să facă Bine. Și toate
acestea mi s-au perindat prin viață pe fundalul unui zbucium lăuntric pe care
nu-mi amintesc să-l mai fi trăit vreodată așa cum l-am trăit în toamna aceasta
mult prea lungă. Nu m-am gândit nicio clipă să-mi transform dorința dintre ani
într-o misiune forțată, nu mi-am propus nici să fac lumea mai bună și nici să
întorc din drum un destin în care de mult timp nu mai cred orbește. Am vrut
doar să fac Bine...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Și l-am făcut, fără să mă gândesc vreo clipă că Binele poate să însemne
vreodată Rău. Fără să știu, naiva de mine, că vorba aceea înțeleaptă care spune
că Binele este răsplătit cu Bine, are un cu totul alt sens decât acela pe care
cei mai mulți îl văd la suprafață. În ultimele luni am avut mereu sentimentul
copleșitor că tot Binele s-a întors împotriva mea, într-un fel ce-mi depășește puterea de înțelegere. Că ceva acolo, sus, s-a
întâmplat altfel decât ar fi trebuit să se întâmple. Că Binele făcut nu a fost
suficient de bun, că dezamăgirile măsurate în cifre haotice înșirate pe hârtie ori în vorbe
șubrede, în răutăți mici sau mari, în dureri de-o clipă sau de-o viață nu fac
parte din această imensă ecuație a Binelui. M-a frământat adesea gândul că,
poate, am îndrăznit prea mult, că, poate, dorința mea a fost nesăbuită și
sfidătoare, căci Binele suprem nu poate veni decât din locul acela în care noi,
oamenii, suntem prea mici ca să ajungem cât ne aflăm aici, pe Pământ. Apoi,
deodată, într-o bună zi, am început să mă lămuresc, să nu mai aștept nimic, să
nu mă mai gândesc la dorințe împlinite sau risipite în neant. Am încetat. Pur și
simplu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">În zilele acestea din urmă am văzut oameni fericiți. Am văzut oameni care
își doresc să fie fericiți... Oameni care nu știu încă unde se ascunde
fericirea... Am văzut zâmbete, lacrimi, luminițe în priviri îngăduitoare de îngeri
cu chipuri de oameni... Și tot zilele acestea zbuciumul a devenit durere. O
durere surdă, fără nume, în care s-au adunat parcă toate celelalte trecute
dureri ce întotdeauna mi se păreau că nu mai pot fi depășite de o alta mai
mare, o durere pe care o simt în toată ființa. Și poate că asta m-a făcut să înțeleg
ceea ce de ceva vreme îmi încolțise în suflet. Am înțeles fără să vreau că dorința mea dintre ani s-a îndeplinit. Și că, da, am făcut Bine în jurul meu. Iar dincolo de asta, am înțeles rostul adânc al dorinței mele din 2015...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Am înțeles, în sfârșit, că Binele îl faci pur și simplu, fără să aștepți
nimic, fără să socotești, fără să te întrebi de ce, fără să încerci să
intuiești consecințe și mai ales fără să te uiți înapoi. Binele există și el
este în fiecare dintre noi. Și da, poate că uneori este nevoie să ne punem
dorințe abstracte la cumpăna dintre ani pentru ca el să iasă la suprafață și să se întâmple. Și pentru că tot e rost de bilanțuri de final de an... Nu știu ce va fi, nu vreau să mai
știu ce a fost. Știu doar că există un Bine pentru fiecare dintre noi și că pentru mine 2015 a fost anul în care am
învățat cea mai importantă lecție pe care sufletul meu a primit-o vreodată –
lecția Binelui care nu așteaptă, nu trebuie să aștepte, nimic în schimb. <o:p></o:p></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-8109042437507482762015-11-01T16:57:00.000+02:002015-11-01T17:26:57.470+02:00Paradoxul lui ”Cred”<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Viața e plină de paradoxuri. Cu unele dintre ele trăim fără să știm măcar,
pe altele le ignorăm cu bună știință, făcând mereu compromisuri cu noi înșine,
sperând mereu că ni se va revela sensul; cu puține dintre ele alegem să ne
luptăm onest, până la capăt, indiferent care va fi fiind acela.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Nu mi-am propus să redau din nou în cuvinte încâlcite, la fel ca și
gândurile mele câteodată, cine știe ce esență a vieții. De la o vreme, de
altfel, nu îmi mai propun nimic. Sufletul meu e în vacanță pe termen
nedeterminat, așa că se ține departe de dileme existențiale. Și totuși... mi-a
trecut dimineață prin minte (cafeaua cu aburii ei ademenitori de revelații e de
vină, probabil... ori toamna târzie care mă împresoară în fiecare nou început de
zi...), că, lingvistic vorbind cel puțin, credința sau încrederea fără limite
este exprimată printr-un cuvânt care, în aceeași măsură exprimă în alte
contexte nesiguranța, îndoiala: ”Cred!” – un verb banal, rostit de infinite ori
de fiecare dintre noi, în împrejurări atât de diferite. ”Cred în tine!”, ”Cred
în iubire!”, ”Cred în Dumnezeu!”... sau în orice altceva în care ființa mea se
regăsește... ”Cred!” exprimă simplu și sonor cele mai adânci trăiri, e
certitudinea însăși resimțită de întreaga ființă care îl rostește. Și totuși...
atunci când nu știm unde ne aflăm și încotro o vom apuca, într-un sens sau altul,
îl folosim, instinctiv, pe același ”Cred...”, de data aceasta urmat de alte
cuvinte menite să exprime incertitudini... ”Cred că te iubesc... (dar nu știu
sigur și asta mă macină)”, ”Cred că vreau să mă implic în ceva anume (dar nu
știu sigur și asta mă face să fiu precaut)”, etc... sau, într-o formă aproape de
ipocrizie, menită să mascheze, de fapt, negația: ”Cred că vreau să merg într-un
anume loc... (dar de fapt nu vreau, doar că nu știu cum să spun asta)”, ”Cred
că vreau să fac ceva anume... (dar de fapt eu știu că nu vreau, doar că nu știu cum să îmi asum consecințele și îmi este teamă ca negația mea să nu atragă
respingerea celor din jur)”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Certitudine, incertitudine, credință, necredință, încredere, neîncredere,
curaj, teamă... și încă alte multe... exprimate, paradoxal, printr-un simplu
„Cred!”, în ceva, în cineva, în tine însuți. În fond, aceasta este esența.
Cred!</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-7767019934501657732015-10-18T23:09:00.001+03:002015-10-22T16:04:40.871+03:00Vis de toamnă<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Fluturi... albi și roz, albaștri... ca într-un răsărit diafan ce-și pâlpâie
raze timide în zbor tăcut pe deasupra sufletului greu de atâtea nopți pustii în
care ecoul numelui tău mi-a răsunat în ungherele ființei ca-ntr-o cutie veche
din carton lipit stângaci de mâini nevăzute. O aripă fragilă mi-a atins pleoapa
ochiului drept, ca din întâmplare, iar genele mi s-au agățat de pulberea fină
în dâra de lumină caldă desenată-n zbor cu tușe ne-nțelese, cum numai fluturii
știu să deseneze în dansul lor haihui peste negura lumii. Mi-am lăsat privirea
dusă departe, în zări purpurii, peste care nu se așternuse încă noaptea vremii,
fără să știu dacă voi mai nimeri vreodată calea întoarsă, fără să știu măcar
dacă-mi va fi de-ajuns zborul acesta stângaci, cu priviri agățate-n aripi de
fluturi. Pe atunci nu-mi era însă teamă... nici de zbor, nici de vise, nici de
mine însămi. Și am zburat... perindându-mi privirea pe deasupra lumii pe care
am acoperit-o cu pleoapele mele așa cum o mamă își acoperă pruncul ca să nu-i
fie frig. Fluturii... numai ei știau încotro mă-ndreptam. Iar eu le urmam năucă
zborul, fără să-mi pese de vânt ori de furtuni care aveau să-l tulbure
într-atât încât să mă împrăștie în patru zări ca pe nisipul unei clepsidre
sparte în vârtejul timpului. Zburam... și asta era tot ce conta. Pluteam în
neștire pe mări de vise purpurii, pe care o mână nevăzută își plimbase pensula
în linii bizare, întrerupte doar din când în când de vreun punct firav, peste
care alunecam însă fără să mă întreb dacă n-ar fi fost, poate, mai bine să mă
opresc o clipă și să privesc înapoi. Am cuteierat astfel o vreme, până când
aripile fluturilor s-au înmuiat și s-au prefăcut subit în ploaie caldă de vară –
stropi mari, amestecați cu pulbere de stea prelinsă-n picături amare. Și-ntr-un
târziu, când nu mai știam dacă umbra aripilor mă purta încă peste lume sau dacă
pur și simplu învățasem din mers zborul, am simțit că mă prăbușesc în neant. Am
simțit atunci că toate lacrimile pe care le vărsasem cândva ca să îngân ploaia mi
s-au întors într-o clipă-n priviri, fără să știu de ce, fără să înțeleg de
unde... Universul întreg mi se înghesuia sub pleopele obosite de zbor și-mi
căutam rătăcită drumul înapoi spre mine însămi. Îmi aminteam vag primele raze
și răsăritul diafan printre frunze clocotind de viață. Dar nu era de-ajuns... Mi-am
dus instinctiv mâinile la ochi, într-un fel de mângâiere păgână genelor ce îndrăzniseră să se prindă de
aripile fluturilor doar ca să-mi facă mie hatârul și să mă poate peste lume.
Iar degetele mele reci ți-au întâlnit acolo, peste pleoapele-mi obosite de
zbor, mâinile calde, ce mă țineau captivă încă în bezna în care mă cufundasem
de când fluturii se prelinseseră-n ploaie. Târziu, când palmele ți-au alunecat
pe obraji ca să-mi șteargă lacrimile, întunericul s-a risipit ușor, în alți
zori de zi ce se ițeau prin alte frunze... Am oftat adânc și mi-am întors
privirea, ca să te văd... dar nu erai... nici tu, nici mâinile tale calde... căci eu,
la fel de avidă de zbor și de fluturi, eu, doar eu... eram în visul tău de
toamnă.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-38612352819957165922015-10-16T19:34:00.000+03:002016-01-01T23:36:58.707+02:00Terapie nostalgic autumnală – Alchimia toamnei la Iași<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 8.5pt; text-align: justify;">
Mi-a trecut prin minte azi, în
aburii leneși ai cafelei de după-amiază, că pentru a nu știu câta oară nu am
niciun plan pentru weekend și că ar trebui poate, să fiu ceva mai organizată în
privința asta. Iluzie, desigur… organizarea și sfârșitul de săptămână sunt oricum
două concepte antagonice în șirul cotidian al clipelor ce mi se întâmplă de o
vreme încoace. Și totuși… mi-a tecut prin minte faptul că săptămâna viitoare,
cam pe vremea asta, mă voi bucura de câteva momente speciale cu care îmi place
să cred că îmi voi răsfăța sufletul ce are nevoie mai mult parcă decât oricând
de astfel de răsfățuri.</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 8.5pt; text-align: justify;">
<span lang="EN-GB"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 8.5pt; text-align: justify;">
<span lang="EN-GB">Și asta pentru că, dacă săptămâna
aceasta nu am niciun program de weekend, săptămâna viitoare, </span><span lang="EN-GB">îmi voi scălda sufletul în frumos, pentru că vineri, pe 23 octombrie, începând cu ora 19:00, în Aula
Bibliotecii Centrale Universitare Mihai Eminescu din Iași voi fi cumva parte a
unei alchimii inedite, voi asista adică la sp</span><span lang="EN-GB">ectacolul de muzică folk și
poezie intitulat <i>Alchimia toamnei</i>,
organizat de </span><i><span lang="EN-GB">Asociația Folkul Acasă În
Realitate</span></i><span lang="EN-GB"> (F.A.I.R.) și proiectul <i>7 stele</i>. De ce voi fi acolo? Cred că sunt mai multe
motive, dar cele care-mi trec prin minte mai lesne decât toate sunt simple…
Primul, fără de care nu ar fi existat, poate, în programul meu escapada aceasta
nostalgică este acela că îl cunosc pe Marius, care m-a și invitat la spectacol
(mulțumesc, Marius!) și pentru că mi-e drag să revăd oameni frumoși, pe care
i-am cunoscut în diferite împrejurări de viață și-mi place să-i descopăr prin
toate lucrurile frumoase pe care le fac. E drept, pe Marius îl știu mai mult ca
blogger, mânuitor într-ale cuvintelor și mai puțin ca artist, dar l-am descoperit
și în ipostaza aceasta din urmă acum ceva timp. Și mi-a plăcut cum cântă, așa
că… Al doilea motiv este acela că sufletul meu are constant nevoie de ceva care
să-i transforme nostalgiile în aripi care să-i facă zborul prin lume mai lin,
iar chitara și poezia au fost dintotdeauna astfel de ”ceva-uri” care prin nu
știu ce minune reușesc să-i îndrepte zborul înainte. Poate că or mai fi și
alții care simt asemeni mie, măcar uneori. Pentru cei mai pragmatici, care au
nevoie de informații despre întâmplarea frumoasă de vineri, redau aici un
fragment din comunicatul de presă primit… pentru ceilalți, care simt doar
nevoia să-și strecoare în suflet stropi de nostalgie pun doar un link către
ceva frumos… În orice caz, și unii și alții sunteți bineveniți la Alchimia
toamnei…</span><span lang="EN-GB"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 8.5pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 8.5pt; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuesgTMUKa4HXMRw2ihaAzCTOiE0Aa1Z75tf3bgqEBFsjCaAGGxiY4x8UyX2lTI0VaP-Mh0vPUCqPbE-dqzkh_fnBfoiuaDMgcexqfqJiFuZSd4AdzOITiREshOH8BNfQbP-kJeFWf-XU/s1600/Alchimia+toamnei+v+finala.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuesgTMUKa4HXMRw2ihaAzCTOiE0Aa1Z75tf3bgqEBFsjCaAGGxiY4x8UyX2lTI0VaP-Mh0vPUCqPbE-dqzkh_fnBfoiuaDMgcexqfqJiFuZSd4AdzOITiREshOH8BNfQbP-kJeFWf-XU/s320/Alchimia+toamnei+v+finala.jpg" width="226" /></a><span lang="EN-GB">”</span><i><span lang="EN-GB">Alchimia toamnei<b> </b></span></i><span lang="EN-GB">este o serie de
spectacole de muzică și poezie inițiată în 2013 de <b>Marius Matache</b> și <b>Sorin
Poclitaru</b>, pornind de la o colaborare începută cu
mult timp în urmă, materializată prin concerte și proiecte culturale, în care muzica
folk a primit partea leului. În plus, <b>Marius
Matache </b> compusese suficient de multe
piese pe versurile lui <b>Sorin Poclitaru</b>,
astfel încât s-a născut ideea unui spectacol comun.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 8.5pt; text-align: justify;">
<span lang="EN-GB">În
premieră, în 2015 <i>Alchimia toamnei</i><b> </b>părăsește Bucureștiul și își
extinde formula, având-o ca invitat special pe <b>Ștefania Iacob. </b>Nu în
ultimul rând, 4 tineri folkiști implica</span><span lang="RO">ți în proiectul <i>Viitor
de 7 stele<b> </b></i>(ce are ca scop tocmai promovarea tinerilor muzicieni
talentați)<b><i> </i></b>vor avea ocazia să urce pe scena Aulei Bibliotecii
Centrale Universitare Mihai Eminescu din Iași.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 8.5pt; text-align: justify;">
<span lang="RO">Biletele pot fi achiziționate de la <b>Magazinul Bobo Shop</b> din Palas
Mall sau la intrarea în aulă, înainte de spectacol.”</span><span lang="EN-GB"><o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/fAn9zkAekyY/0.jpg" frameborder="0" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/fAn9zkAekyY?feature=player_embedded" width="320"></iframe></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 8.5pt; text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-62048724947473192392015-10-15T22:46:00.000+03:002015-10-16T16:49:36.104+03:00Odiseea fișei medicale auto sau cum să devii actor în teatrul absurdului<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
În mod normal o experiență cum este cea pe care am trăit-o ieri mi-ar fi
pus nervii la grea încercare, lucru pe care, de altfel, sunt convinsă că l-au
resimțit din plin alți participanți la aceeași experiență (sau experiment) care
nu aveau poate aceeași disponibilitate ca și mine de a vedea până unde poate să
meargă absurditatea unui sistem pe dragile noastre meleaguri. Nu știu nici eu
prea bine ce anume m-a făcut să nu-mi pierd calmul în cele peste 3 ore cât au
durat formalitățile pentru preschimbarea permisului de conducere, care îmi
expiră la fîinalul acestei luni. Poate că vitalitatea despre care vorbeam
zilele astea într-un <a href="http://comunitate.desprecopii.com/bloguri/MElise/19352/i-am-wow" target="_blank">alt loc virtual drag</a> sau poate că ideea unei zile libere
apărute fără premeditare. Cine știe... În fond, nici nu mai contează.
Experiența în sine merită însă reținută, ca o supremă dovadă a faptului că
trăim într-o lume atât de absurdă uneori, încât nici nu știi dacă e de râs sau
de plâns.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Așadar, mi-am amintit de ceva timp că la sfârșit de octombrie îmi expiră
valabilitatea permisului de conducere. Toată vara mi-am propus să rezolv din
timp problema, însă am găsit, desigur, mereu altceva mai bun de făcut decât să
stau la cozi și să completez formulare. Toate la timpul lor... iar timpul
statului meu la coadă a venit, se pare, tomai acum, în miez de octombrie, când
Iașiul e plin de cozi ce duc toate într-un singur loc – la moaște. Ei bine,
iată, păcătoasa de mine, am îndrăznit să stau la altă coadă, într-o zi liberă,
în care ar fi trebuit să mă cuprindă evlavia și nu să mă pufească râsul în
mijlocul unor scene demne de teatrul lui Ionesco. Dar îmi asum asta. Și, în
fond, cui îi pasă oricum? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Mărturisesc că atunci când mi-am dat seama ce presupune, în termeni
birocratici, schimbarea permisului de conducere, mi-a trecut prin cap, ca
oricărui român, cred, gândul că aș putea să rezolv foarte simplu chestiunea
fișei medicale, cu o pilă și cu câteva ștampile puse în grabă. Da, știu, e
incorect, dar pe cuvântul meu că acum, după ce și mi-am făcut fișa ”pe bune”
stau și mă înteb care e diferența. Inițial m-a tentat ideea, apoi, pe drum spre
cabinetul cu pricina, m-a lovit așa un soi de corectitudine ancestrală și o
jenă existențială de a revolva problema în felul în care o rezolvă probabil
toți cei care pot să o facă. Așa că m-am hotărât subit să mă duc pe bune la
toate cabinetele. De altfel, când căutasem pe net cabinete unde se fac fișe
auto, acesta spre care mă îndreptam părea a fi cel mai eficient. Era scris mare
pe site inclusiv un timp estimativ al tuturor consultațiilor (într-o oră
jumătate două ar fi trebuit să termin...) și un aviz amatorilor de a nu încerca
să ofere ”atenții”, căci nu au cui. Abia ulterior aveam să înțeleg sensul
acestei precizări. Nu mi-am făcut niciun plan și rău am făcut, căci am nimerit
relativ prost, într-o zi de miercuri, singura în care programul celor șase
cabinete este relativ desincronizat în policlinica respectivă, căreia nu îi dau
numele din motive... nici eu nu știu pea sigur de care. Să spunem că nu vreau
să îi fac reclamă gratuită, cu toate că la cât de mulți doritori de fișe auto
erau pe holuri nici nu cred că mai are nevoie de reclamă. Am plătit, așadar, la
triaj fabuloasa sumă de 55 de lei în schimbul căreia am primit fișa tipizată,
împreună cu un bilețel care îmi oferea toate informațiile despre cabinetele în
care urma să intru, de la orar, la poziționarea lor în policlinică, precum și
toți pașii pe care trebuia să îi urmez până la obținerea mult râvnitului număr
de înregistrare al fișei împreună cu ștampila pe care scrie APT. Mi-a plăcut
mult chestiunea asta cu bilețelul, căci m-a scutit de exerciții suplimentare de
orientare în spațiu și de întebări adresate personalului de pe holuri. Mai
târziu avem să pricep însă rolul bilețelului – la cât de mare aglomerație este
pe la ușile cabinetelor, bilețelul cu indicații devine extrem de util, căci te
poate ajuta în vânătoarea unei uși mai puțin asaltate în momentul acela de alți
pacienți posesori de fișe auto. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Miezul experienței l-am trăit însă în perindarea prin cele șase cabinete
care nu a durat, în total, mai mult de 15 minute. Restul, până la o oră și
jumătate - două a fost așteptare prin fața ușilor. Ei bine, iată, dacă mai
aveam vreo îndoială, experiența aceasta mi-a certificat faptul că trăim efectiv
într-un secol al vitezei. În 15 minute totalizate, am trecut prin ortopedie,
interne, psihiatrie, neurologie, oftalmologie și ORL și, evident, am fost
declarată aptă pentru a conduce în continuare o mașină. Uraaa! Cu excepția
ortopediei, unde a debutat odiseea plimbării prin cabinete, și unde am avut,
zic eu, o conversație normală și o consultație, deși formală, cât de cât
apropiată de ceea ce îmi imaginam că se întâmplă în astfel de circumstnțe, în restul
cabinetelor m-am simțit ca pe o scenă de teatru absurd. La interne totul a fost
pe bază de interviu, puteam să sufăr eu de o mie de boli, dacă doamna doctor
m-a crezut pe cuvânt, atunci înseamă că sunt sănătoasă tun, nu? La oftalmologie
– coadă serioasă. Înăuntru, un fum gros de țigară (că doar vorba aia, suntem
într-o unitate medicală, nu?). O asistentă plictisită mă pune să descifrez
litere pe un panou. La al doilea ochi, pe la jumătate, îi sună telefonul. Se
hlizește subțirel, încheie cu un <i>”da
fată, lasă că te sun io mai încolo”</i> și îmi zice să trec în camera de
alături pentru parafă. Doctorul (deduc că el e), își fumează în continuare
liniștit țigara la pervaz. Un nene cam agitat în fața unui computer îl cheamă
să îmi pună ștampila. Mă simt ca într-un scenariu de film horror, dar ies
mulțumită că am scăpat de o coadă. Urmează neurologia. Ehe, aici e aici... La
neurologie consultațiile se fac... în patru. Da, da, eficiență pe bandă
rulantă. În interior stăm cuminței eu, doi tineri basarabeni și un domn cu
ochelari. Doamna doctor e contrariată de numele ciudate de localități din
Basarabia, încearcă o glumă seacă, dar nu-i iese și apoi ne pune să facem tot
felul de ischibiții care se finalizează cu câte două genoflexiuni de persoană
și cu ștampila cuvenită. Coborâm apoi la psihiatrie. Suntem, în total, vreo 40
de inși care ne tot rotim pe la ușile astea ce se închid și se deschid cu
viteza luminii. Ei bine, dacă neurologia m-a dat gata cu consultația în patru,
la psihiatrie e cireașa de pe tort – aici se face direct terapie de grup,
probabil, căci altfel nu-mi explic de ce intrăm câte 10 odată!!! De fapt,
pricep – eficiența bat-o vina, tot ea. Înăuntru, o doamnă doctor simpatică ne
precizează că întrebările sunt pentru toți, dar că noi trebuie să răspundem pe
rând, ca la școală. Aha, deci nu e terapie de grup, e ca la școală! Sărmana de
ea, se vede că nu știe cum e pe la școală... <i>”Cum
stați cu starea de spirit? Sunteți triști uneori? Aveți gânduri negre?”</i> Mă
pufnește râsul, dar mă abțin... Cei din jur răspund în cor cu un <i>”Nuuu...”</i> șoptit. <i>”Dar cu somnul cum stați?”</i>, mai încearcă o dată doamna doctor, în
timp ce completa grăbită în registru datele din buletine. <i>”Ei... ca studenții doamna doctor...mai e până la sesiune...”</i>
răspunde un glas buclucaș mai din spate. Am pufnit cu toții în râs și l-am
aprobat, apoi am ieșit frumușel, în șir indian, cum am și intrat și fuga la
ultima ușă – ORL. Toată șmecheria este că după ce obții toate parafele, fișa
trebuie închisă, adică unul dintre medici trebuie să mai pună o ștampilă în
plus prin care atestă că i-ai vizitat pe toți sau ceva de genul. N-am înțeles
de ce treaba asta o puteau face însă doar medicul oftalmolog, cel de la ORL
și... cel ginecolog. Mă rog, misterele sistemului medical... La ORL a fost,
deși aici s-au pus două ștampile, mult mai simplu. Domnul doctor m-a întrebat
doar dacă tușesc și dacă am probleme cu urechile apoi m-a pus să închid ochii
și, gata, minunea s-a produs – mi-a înmânat glorios fișa cu toate cele șapte
ștampile și mi-a urat succes. Urare care, se pare, a fost de bun augur, căci la
poliție, unde, inevitabil, m-am întâlnit din nou cu o parte din colegii de
scenă de prin cabinete, nu era chiar atât de aglomerat. Probabil că unii
cedaseră nervos între timp... Trebuie să recunosc că aici treaba a mers mult
mai repede decât mă așteptam, așa încât în relativ scurt timp mă aflam din nou
în mașină, la volan.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Pe drumul spre casă, prinsă într-un trafic infernal ce a devenit un
laitmotiv al acestor zile în care Iașul e copleșit de atâta credință a
pelerinilor de pretutindeni a trebuit să fac față câtorva claxoane și unei
depășiri stupide făcute de un taximetrist. Toate garnisite cu frâne, cu gesturi
obscene pe care protagoniștii și le adresau cu gingășie, fără vreo urmă de
sfială, și cu înjurăturile adiacente. Și-n nebunia asta absurdă m-am întrebat,
cu un fel de umor negru, cui naiba folosește tot circul ăsta cu fișa auto, dacă
în trafic scapă, în cele din urmă atâtea specimene care, mai mult ca sigur, au
intrat cu turma la așa-zisele consultații care să le dea în cele din urmă
dreptul de a se manifesta la volan. Am rămas, așa cum se întâmplă de obicei în
astfel de cazuri, doar cu întrebarea și cu un sentiment de absurditate totală,
asupra căruia încă meditez, în așteptarea noului permis de conducere, pe care
ar trebui să îl primesc prin poștă în 4 – 6 zile lucrătoare.<o:p></o:p></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959tag:blogger.com,1999:blog-2988394791037731307.post-58971145284078169902015-09-03T06:54:00.001+03:002015-09-03T06:54:42.970+03:00Retro și nu prea, dar 100% bio… (sau organic?!)<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Pe lângă canicula înfiorătoare, azi am avut o experiență nu tocmai plăcută,
despre care încă mă gândesc dacă are sau nu rost să irosesc cuvinte aici. Acum
că m-am ascuns la răcoare și îmi savurez în liniște cafeaua cu lapte fără
niciun ingredient bio, mai că-mi vine s-o las baltă și să nu mai agit spiritele
degeaba. Totuși, am rămas datoare cu o explicație subiectivă pentru postarea de
pe Facebook de acum câteva ore. Așa că îmi exprim aici trăirile banale avute
azi într-un loc despre care auzisem numai de bine. E drept, acum o fac un pic
mai rațional, căci, deh, răcoarea e de partea mea. Totuși, o spun de la
început: nu mi-a plăcut deloc la Cuib (căci despre acest loc este vorba).
Pentru cine nu știe, Cuib e o... (hai să nu folosesc cuvinte mai puțin poetice)...
e un fel de cafenea – restaurant, cu terasă, situată undeva în zona Fundație, mai
jos de Coriolan. Am trecut de multe ori pe lângă locul cu pricina și, trebuie
să recunosc, m-a ademenit de fiecare dată bicicleta în stil retro parcată la
intrare pe post de decor. Nu am găsit însă momentul potrivit pentru a intra în
curte. Până azi...</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"></span></div>
<a name='more'></a><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Ideea de a merge la Cuib nu mi-a aparținut, dar mi-a surâs. Văzusem multe
postări ale prietenilor pe Facebook cu și despre locul cu pricina și, din câte
îmi amintesc, toate erau pline de entuziasm. Așa că am intrat cu toată
încrederea și cu speranța că vom mai alunga puțin din toropeala pe care
canicula aceasta de vară târzie ne-o injectează fără voie în trupuri. Ne-am
înșelat amarnic. În curtea minusculă sunt înghesuite câteva mese antice, cu
scaune sau băncuțe recondiționate, acoperite de pleduri multicolore într-o
cumplită și totală lipsă de gust, de zici că cineva și-a întins boarfele second
hand la uscat. Prin copaci și pe gard sunt agățate fără nicio noimă tot felul
de obiecte de decor care se vor a fi ”vintage”, dar care nu reușesc decât să
dea un aer îmbâcsit celor câțiva metri pătrați pe care sunt aglomerate. Ca să
nu par cârcotașă, trebuie să precizez că, de regulă, ador locurile de genul
ăsta, cu obiecte de decor vechi, dar amenajate cu gust, nu așa, alandala. Am
pășit în interior, căci aerul era irespirabil în curte. Am ieșit însă la fel de
repede, căci și în interior ne-a izbit aceeași îmbâcseală, combinată și cu un
iz de mucegai a cărui sursă am descoperit-o rapid – pereții cu urme de igrasie,
acoperiți la fel de haotic cu tot felul de obiecte vechi. Sau poate, cine știe,
igrasia o fi făcând parte din decor... <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGY2OscmZpzjK_SFvulwFY6S4ajKHTmr5ZRO4q9nMI1G69ZTBbhd6qsqJMUR6e0DacFIhggeEmD0P-mvI9HiV6Wrvjg9a-VH2S78ykXFowbSw8mSlvHA2MczTDPVRMg-9tpboAiYJouqI/s1600/Bicicleta+cuib.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGY2OscmZpzjK_SFvulwFY6S4ajKHTmr5ZRO4q9nMI1G69ZTBbhd6qsqJMUR6e0DacFIhggeEmD0P-mvI9HiV6Wrvjg9a-VH2S78ykXFowbSw8mSlvHA2MczTDPVRMg-9tpboAiYJouqI/s640/Bicicleta+cuib.jpg" width="640" /></span></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">În fine, am primit meniul după ceva timp și ne-a luat un pic ca să ne
decidem, pentru că nu știam care e trendul locului – la Cuib totul este bio,
iar din meniu lipsește cu desăvârșire carnea. Nu sunt vegetariană și, recunosc,
nici măcar foarte exigentă în privința alimentelor, însă încerc, pe cât posibil,
să mănânc sănătos. Așa că nu m-a speriat meniul de la Cuib, dar nici nu m-a
încântat teribil. Am încercat doar să aleg ceva care să fie cât de cât pe
gustul meu. Oricum, pe căldura asta numai carne nu-mi trebuia. Ne-am tot uitat
pe denumirile sofisticate și în cele din urmă ne-am decis. Ni s-a luat comanda,
dar după câteva minute (probabil de deliberare în bucătărie) domnișoara care ne
luase în primire ne-a spus că nu mai au clătite cu ciuperci... și că nici suc
organic de pere și de piersici nu au. Așa că am ales paste cu legume (bio,
desigur) și suc de cireșe, respectiv de vișine, organic, evident, făcut în
Polonia și ambalat 100% bio la cutie... cutie pe care tare aș fi vrut să o văd
înainte de a fi fost turnat sucul (de fapt un fel de compot) în pahar. Pentru
simplul motiv că mă îndoiesc de faptul că acea chestie maronie cu ceva plutitor
prin ea era făcută din cireșe. În fine... una peste alta, chiar dacă am
așteptat destul de mult (ce vreți, chestiile bio se prepară mai greu...),
mâncarea a fost bună. E drept, în cantități destul de mici... nu că am fi noi
cine știe ce gurmanzi... Dar cumva e logică și cantitatea. Dacă tot mănânci
100% bio, adică sănătos, trebuie să mănânci și puțin, ca să aibă efect, nu? <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><span lang="RO"> </span><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi04Pv7wjbr7-4Wtz27-ulFLpe3_0g4_nyhUCze_9odDjQX69eImL-uWz7F9AGaGpWgO5ZSNFWEHfuULHaz6GZRBDtJk8mtH4hIAzPDfrbYvXJjOJcQ7uObktm3JdRp4l5bEyI4lbmMpxU/s1600/IMAG3064.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi04Pv7wjbr7-4Wtz27-ulFLpe3_0g4_nyhUCze_9odDjQX69eImL-uWz7F9AGaGpWgO5ZSNFWEHfuULHaz6GZRBDtJk8mtH4hIAzPDfrbYvXJjOJcQ7uObktm3JdRp4l5bEyI4lbmMpxU/s640/IMAG3064.jpg" width="640" /></a></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Pentru că nu vreau ca rândurile de față să fie considerate drept o mică
răutate gratuită față de karma unui loc pe care înțeleg că unii îl adoră, fac o
sinteză a lucrurilor care mi-au plăcut (au fost și câteva din astea, dar prea
puține), respectiv care nu mi-au plăcut la celebrul Cuib din Iași. Și încep cu
cele bune, ca o optimistă ce sunt...<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Mi-a plăcut...<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">...bicicleta de la intrare (cum spuneam, ea mi-a și atras de multe ori atenția)<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">...muzica (nu am mai auzit de mult timp Frank Sinatra și jazz într-un
restaurant)<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">...faptul că ți se aduce apă la masă fără să ceri (”apă fără plastic”, cum
frumos scrie pe recipientul din sticlă... apă despre care încă mă întreb dacă
era de la chiuvetă sau de la vreun izvor 100% bio dosit prin spatele curții) <o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">...mâncarea (nu m-a impresionat în mod deosebit, dar a fost bună)<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">...faptul că nu se fumează în interior<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Nu mi-a plăcut...<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">...decorul total haotic (chiar dacă asta o fi fost intenția designerului),
culorile lipsite de un bun gust elementar, pereții murdari și scorojiți,
obiectele prăfuite agățate peste tot, florile uscate din vaze în care plutea
mucegaiul pe lângă tulpini)<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">...faptul că deși nu erau mulți clienți am așteptat mult și bine până să ne
bage cineva în seamă.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">... faptul că am comandat ceva și ulterior a trebuit să alegem altceva.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">...gustul și culoarea sucului organic de cireșe.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">...faptul că a trebuit să cerem noi șervețele, deși ni s-au adus tacâmuri
învelite în niște petice cu nasturi.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">...faptul că domnișoara care ne-a servit s-a așezat la o masă și și-a
aprins o țigară (ulterior am aflat că ieșea din tură, deci, cum s-ar spune...
era dreptul ei)<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Cam multe pretenții, nu-i așa? Ei bine, după ce am trecut prin Brașov,
printr-un loc numit Biblioth</span></span><span style="background-color: white; line-height: 18.2000007629395px;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">è</span></span><span style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">que Pub, unde bunul gust se îmbină subtil cu
pretenția unui loc cu adevărat retro, decorat cu un bun gust imbatabil, cred că era și firesc să mă dezamăgească
taverna 100% bio din Fundație. Sunt subiectivă, știu! Dar snoabă nu-s, asta e
sigur! (Apropo, îmi explică cineva și mie, așa neștiutoare cum sunt, diferența
dintre ”bio” și ”organic”? Mă gândesc că trebuie să fie vreuna de vreme ce în
meniul de la Cuib aceste două cuvinte excelează în egală măsură...)</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08874448970276857852noreply@blogger.com0Copou, Iași, Romania47.1802151 27.56845039999996147.137044599999996 27.487769399999962 47.2233856 27.649131399999959