Echilibru

Dimineaţă. Raze căutându-şi calea prin ţesătura imperceptibilă spre sufletu-mi încă împovărat de somnul nesomn al unei nopţi pe sfârşite. Voce de înger născută în râset de minune mică. Zulufi ştrulubatici peste pleoape încă adormite. Priviri curioase de după un colţ de cearşaf ce ascund nerăbdarea ghiduşiilor unei jucării vii ce aşteaptă cuminte trezirea minunilor. Cuvinte, multe cuvinte ce îmi alunecă pe sub ochi, ca într-un scenariu de film citit în diagonală. 

Fascinaţia sensurilor

Mi se întâmplă în ultima vreme să descopăr sensuri; atunci când mă aştept mai puţin, în oameni, în lucruri, în întâmplări al căror rost în viaţa mea nu l-am văzut limpede întotdeauna, în trăiri şi în stări care mi se descifrează parcă singure, fără să fac vreun efort de înţelegere. Şi trăiesc de la o vreme încoace un straniu şi uluitor sentiment de linişte, pe care îl trăiesc până la ultima zvâcnire de bucurie pe care o propagă în întreaga-mi fiinţă, până la ultima zbatere a durerii din care s-a născut. Îmi las simţirea purtată de zâmbet îngăduitor ori de câte ori conştientizez legăturile dintre toate cele ce mă înconjoară, legături ce mi se ascundeau odinioară în ceaţa lăptoasă a efemerelor nefericiri cu care noi oamenii ne luptăm inutil o mare parte din viaţă.