Unul dintre regretele cu care am
părăsit Bruxellesul (cam multe, ce-i drept), anulate pe moment de dorul de casă
şi de minunile mele dragi, dar rămase undeva în suflet ca un impuls latent
pentru călătorii viitoare în ţara toamnei mele liniştite este acela că nu am
avut ocazia să particip la un eveniment despre care oameni frumoşi mi-au vorbit
cu mare drag, pe îndelete – Festivalul EuropaNova, a cărui a doua ediţie
debutează astăzi la Bruxelles.
redirect
joi, 25 septembrie 2014
luni, 22 septembrie 2014
EuropaNova – o oază de cultură românească în inima Europei
În săptămânile de dinainte de
plecarea mea la Bruxelles, una dintre preocupările constante, parte a
pregătirii spirituale în vederea mult aşteptatei călătorii, a fost să caut
puncte de reper româneşti aici, în oraşul în care par să se întâlnească toate
culturile Europei. Mi-am dorit enorm să cunosc oameni care fac, într-un fel sau
altul, ceva pentru România aici, în locul în care zilnic se scrie practic o
parte semnificativă a istoriei lumii. Şi trebuie să mărturisesc că aşteptările
mi-au fost împlinite peste măsură, în feluri adesea neaşteptate, de către
oameni frumoşi, de a căror companie m-am bucurat în câteva dintre după-amiezele
mele de toamnă belgiană, în întâlniri revelatorii ce m-au făcut nu doar să am
aici, departe de ai mei, sentimentul de acasă, ci să conştientizez cât de multe
şi frumoase lucruri se pot face oriunde pe planetă, atunci când există
dragostea de frumos. O astfel de revelaţie a fost întâlnirea mea cu Mirela...
joi, 18 septembrie 2014
UE spune „Nu!” manipulării competiţiilor sportive şi violenţei spectatorilor
Printre ştirile zilnice pe care le aflu aici, la Bruxelles, se numără unele
care îmi atrag atenţia prin faptul că le transpun cumva în peisajul social
românesc şi încerc să vizualizez cum se vor implementa la noi anumite
convenţii, tratate, programe care intră într-o contradicţie izbitoare cu
realitatea românească din anumite domenii.
Fireşte, în fond, acesta este şi scopul majorităţii documentelor... să
schimbe stări de fapt, să forţeze lucrurile să meargă mai bine acolo unde merg
prost, însă contrastul nu are cum să nu-mi creeze tot felul de scenarii.
miercuri, 17 septembrie 2014
“Străzile noastre, alegerea noastră!” – UE ne provoacă să respirăm aer curat
Preocuparea instituţiilor
europene pentru calitatea aerului, influenţată de transportul urban nu este o
noutate, nici în plan legislativ, nici în ceea ce priveşte acţiunile menite
să încurajeze circulaţia cu vehicule ecologice şi să protejeze sănătatea
oamenilor. Săptămâna europeană a mobilităţii, care a debutat în acest an pe 16
septembrie, se află la cea de-a treisprezecea ediţie şi are în spate o istorie
bogată în evenimente menite să sprijine transportul ecologic şi rezolvarea
problemelor generate de traficul urban din oraşele în care locuitorii au de suferit
din cauza efectelor nocive ale automobilelor.
Grafenul – materialul ce revoluţionează lumea în care trăim
Ce ştiţi despre grafen? Eu nu ştiam prea multe până ieri, când am citit un
comunicat de presă despre impactul pe care cercetările asupra acestui compus
chimic îl pot avea asupra lumii în care trăim. Cu siguranţă, multă lume ştie
mai multe decât mine, şi îmi asum acest lucru, însă aplicând principiul
vechiului proverb care spune că omul cât trăieşte învaţă, m-am minunat şi eu
ieri, la 10 ani după descoperirea lui, de ceea ce poate să însemne grafenul
pentru evoluţia civilizaţiei umane.
duminică, 14 septembrie 2014
O jumătate de duminică la Anvers
Bruxelles. Dimineaţă. Nori. Vânt.
Stare deprimantă. Somn... reloaded.
Cam aşa a început dimineaţa mea de azi în prima variantă. A doua, cu ceva
îmbunătăţiri de decor, m-a făcut să-mi reamintesc că nu am am prea multe zile
de stat aici şi că ar trebui să profit de timpul liber pe care îl mai am. Raza
de soare furişată printre frunzele plopilor care se încăpăţânează să rămână
verzi mi-a resuscitat entuziasmul leneş în această duminică de toamnă belgiană.
miercuri, 10 septembrie 2014
Istoria se scrie la Bruxelles
Astăzi este ziua pe care de când am venit aici o aşteaptă toată lumea. Preşedintele
Jean-Claude Juncker va anunţa azi, într-o conferinţă de presă, componenţa
viitoarei Comisii şi structura portofoliilor. Din prima zi în care am fost
prezentă la briefingurile de presă acesta a fost mereu unul dintre subiectele
prioritare ale jurnaliştilor, care au încercat, fără prea mult succes, să afle
înaintea publicului larg, detalii despre cum va arăta şi cum va funcţiona Comisia
în varianta Juncker. Astăzi curiozitatea tuturor va fi satisfăcută şi, în mod
firesc, vor începe probabil tot felul de speculaţii, de raţionamente şi de
supoziţii transpuse în întrebări pe marginea acestui eveniment.
Juncker şi-a prezentat astăzi „echipa câştigătoare”
Comunicatul de presă transmis astăzi jurnaliştilor, al fel ca şi discursul preşedintelui din cadrul conferinţei de presă care a avut loc la prânz, poartă
amprenta unui optimism ce pare să caracterizeze viitoarea Comisie Europeană şi
al cărui promotor principal este însuşi Juncker. De altfel, titlul
comunicatului de presă este sugestiv – „Comisia
Juncker: o echipă puternică şi experimentată pentru a face lucrurile să se
mişte” – la fel ca şi caracterizazea pe care preşedintele a făcut-o echipei
sale – „Plasez în teren 27 de jucători;
fiecare va avea de jucat rolul său specific. Este echipa mea câştigătoare!”
„Youth Guarantee” – o reformă de succes pentru tinerii Europei
„Garanţia pentru tineret” („Youth Guarantee”) este un program care a fost
adoptat încă din 2013, de către Consiliul de Miniştri al UE, pe baza propunerii
făcute de Comisie în decembrie 2013. Programul prevede ca statele membre să se
asigure că la cel mult patru luni după părăsirea şcolii sau după ce au pierdut
un serviciu, tinerii pot să îşi găsească un loc de muncă în conformitate cu
pregătirea pe care o au sau să dobândească noi competenţe care să le permită să
îşi găsească un serviciu în viitor. Toate statele membre au fost de acord cu
implementarea planului propus prin „Garanţia pentru tineret”, concepându-şi
propriile strategii de implementare. Ca urmare a cererilor formulate în 2012,
18 proiecte pilot au fost aprobate pentru a fi implementate în 7 ţări, printre
care şi România.
marți, 9 septembrie 2014
Ruslana – o prezenţă emoţionantă în Parlamentul European
Pe agenda Parlamentului European s-a aflat ieri, printre alte evenimente
importante, conferinţa de presă intitulată sugestiv „War against European Choice”, la care au participat parlamentarii europeni Jacek Saryuz-Wolski,
Sandra Kalniete şi Elmar Brok (preşedinte al Comisiei de Afaceri externe), alături
de Ruslana. Nu ştiu cum sună acest lucru pentru alte persoane, dar eu, simplu
cetăţean care nu urmăreşte cu regularitate ştirile pentru că e sătul de
violenţă, mizerie, minciună şi alte astfel de orori care umplu zilnic ecranele
televizoarelor prea des în ultima vreme, am fost surprinsă de un astfel de
eveniment. Surprinsă nu din cauza subiectului – situaţia din Ucraina şi
măsurile împotriva Rusiei – care de altfel este de notorietate în această
perioadă în toată Europa şi mai ales aici, la Bruxelles, ci datorită numelui
Ruslanei care figura alături de oficialii europeni.
O zi aproape obişnuită
Ei bine, da, sunt şi astfel de zile. Zile în care te trezeşti cu o lipsă de
chef antologică, asortată sâcâitor cu o migrenă inexplicabilă şi cu un ceas
deşteptător pe care nu reuşeşti să-l nimereşti ca să-l poţi opri, pentru că
noptiera e prea departe de pat. Şi ca să fie totul şi mai enervant, afară e
soare de dimineaţă, şi îţi dai seama că nu ai niciun plan concret şi că tot ce
simţi e o oboseală cronică şi o nevoie acută de somn prelungit.
Cam aşa a început ziua mea de azi. Nu-mi propusesem nimic special pentru
astăzi, însă perspectiva unei zile de lâncezeală totală nu mă încântă absolut
deloc. Încerc să păcălesc migrena cu o cafea mai tare decât de obicei şi mă
apuc de scris. Scriu, lucruri pe care de fapt nu aş vrea să le scriu acum, dar
trebuie, pentru că deja am depăşit nişte termene. Mă uit din când în când la
ceas şi mă rog ca până ies din casă să îmi revin. Zadarnic. Nimic nu pare să
bată migrena, a cărei cauză nici măcar nu o cunosc. Am pastile, aduse cu mine
din ţară, dar mă încăpăţânez să nu iau nimic. Cât de grav poate fi?
luni, 8 septembrie 2014
O nouă săptămână, acelaşi entuziasm incurabil
Luni, 8 septembrie, Bruxelles.
Cer plumburiu, frunze de plopi stingheri în bătaia vântului, ecoul alarmei de
la telefonul mobil care îmi tulbură liniştea matinală şi o senzaţie bizară, de
parcă m-aş fi trezit dintr-un somn de o mie de ani. Închid ochii pentru câteva
clipe, dar îi deschid rapid, de teamă să nu adorm la loc. Cenuşiul compact al
cerului îmi naşte în minte perspectiva unei zile sortite eşecului. Apoi,
deodată, ca prin vis, îmi amintesc – sunt la Bruxelles, oraşul în care nu ştii
niciodată cum va fi vremea decât dacă studiezi
în detaliu ştirile meteo şi nici atunci nu poţi fi sigur. În orice caz, nu mi-am cumpărat încă umbrelă şi, nu
ştiu de ce, încep să cred că e un fel de superstiţie la mijloc. Am eu aşa un
feeling că dacă îmi cumpăr umbrelă va şi ploua... aşa că deocamdată amân, până
la prima ploaie... probabil.
miercuri, 3 septembrie 2014
A treia zi de toamnă la Bruxelles
M-am
trezit de dimineaţă cu gândul că sunt un călător incurabil. Sunt deja de trei
zile aici, în inima Europei, şi încă nu reuşesc să-mi potolesc dorinţa de a
vedea cât mai multe locuri şi oameni frumoşi. Îmi dau seama că sunt un călător
haotic, al cărui spirit de organizare se dizolvă rapid în spontaneitatea
momentului. Oricât încerc să îmi fac un plan al zilei de mâine, nu reuşesc,
pentru că mereu descopăr altceva, mereu îmi doresc să văd mai mult, să cunosc
mai mult şi spontaneitatea are parcă întotdeauna o forţă mai mare decât
planurile minuţioase pe care încerc să le încropesc de la o zi la alta.
Bunăoară azi…
Audierile viitorilor comisari europeni – subiectul fierbinte al săptămânii
Când mi-am fixat perioada
stagiului la Bruxelles ştiam că voi avea ocazia să asist efectiv la modul în
care un subiect extrem de important, cum este audierea viitorilor comisari
europeni, subiect de top în această perioadă, este mediatizat, analizat şi
interpretat de către presă. Faptul că audierile au început deja astăzi nu mai
este o noutate pentru nimeni.
De la blog la sala de presă sau cum am redescoperit o veche pasiune
Cu mai bine de un an în urmă,
când scriam articolele cu care m-am înscris în competiţia Blogger european, nu bănuiam prea multe despre ceea ce avea să mi
se întâmple în eventualitatea în care aş fi câştigat premiul cel mare. De
altfel, nici nu prea îndrăzneam să mă întreb ce înseamnă premiul oferit (cele
trei săptămâni de stagiu de presă la instituţiile europene de la Bruxelles de
care mă bucur din plin în aceste splendide zile de toamnă), de teamă să nu-mi
fac speranţe ce aveau destule şanse să sfârşească în dezamăgiri. Când am aflat
că am câştigat premiul cel mare am păstrat în suflet aceeaşi prudenţă care,
deşi nu mă caracterizează în mod constant, este totuşi necesară pentru
echilibrarea extazului care nu are cum să nu te copleşească la aflarea unei
astfel de veşti. Apoi, timp de mai multe luni, am cochetat cu gândul că voi
veni la Bruxelles într-o calitate la care nici nu am sperat vreodată – aceea de
jurnalist acreditat, care are posibilitatea de a participa la o mulţime de
evenimente, alături de jurnalişti profesionişti, cu experienţă. Nicio clipă nu
mi-am pus însă problema cum mă voi descurca aici, printre oameni total
necunoscuţi sau de care am auzit sporadic sau i-am văzut la televizor sau prin
ziare. Mi-am spus mereu că spontaneitatea şi inspiraţia de moment la faţa
locului trebuie să îşi facă negreşit treaba.
Trebuie să recunosc că m-a cuprins de câteva ori panica, însă am
alungat-o de fiecare dată cu ajutorul entuziasmului meu proverbial care mă cuprinde
atunci când vine vorba de călătorii în locuri necunoscute, de experienţe din
care ştiu că am de câştigat şi de oameni noi.
marți, 2 septembrie 2014
Ziua în care m-am îndrăgostit de Bruxelles
Într-un fel, a fost dragoste la
prima vedere... încă din seara în care am ajuns aici, am simţit un fior bizar,
care mi-a dat din prima clipă sentimentul că o parte din sufletul meu aparţine
acestui loc despre care până nu demult ştiam prea puţine. A doua zi de toamnă
este însă cea în care pot să spun, fără niciun dubiu, că m-am îndrăgostit de
Bruxelles...
Preludiul unei experienţe inedite
Prima zi la Bruxelles. Mi-am imaginat-o în zeci de feluri în timpul
zborului printre norii capricioşi, însă aşa cum mi se întâmplă de fiecare dată
când plonjez în necunoscut, niciun plan prealabil nu reuşeşte că concureze
spontaneitatea momentului, animată de dorinţa mea avidă de a cunoaşte totul, de
a trăi fiecare experienţă în detaliile ei esenţiale. Am plecat din ţară cu
câteva puncte de reper pe care prezenţa mea aici în calitate de „blogger
european” le presupune inevitabil – vizitarea instituţiilor europene,
participări la conferinţe de presă, întâlniri cu oameni noi şi idei pe care să
le transform în cuvinte ce urmează să prindă viaţa pe blogul care a stat atâta
timp în aşteptare în ultimele luni de zile. Cele trei săptămâni pe care le voi
petrece aici vor constitui o experienţă inedită, de la care, trebuie să
recunosc, am aşteptări fireşti legate de ceea ce înseamnă pentru mine ipostaza
în care mă aflu aici, la Bruxelles.
luni, 1 septembrie 2014
O altă toamnă… altfel
În fiecare an simt apropierea toamnei într-un fel inexplicabil, cu o
intensitate care este mereu alta şi care îmi produce în suflet metamorfoze
neaşteptate, cărora mă supun voluntar şi cuminte, ca şi cum le-aş fi aşteptat
de o veşnicie. Toamna este, cred, anotimpul în care, într-o altă dimensiune
probabil, s-a născut sufletul meu ce vibrează la fiecare adiere a frunzelor
aproape palide, la fiecare rază stângace împletită dimineaţa devreme în aburul
cafelei ce se ridică blând în răcoarea matinală. Aştept fiecare toamnă cu
emoţie şi cu speranţă, cu sentimentul că urmează să se întâmple ceva bun şi
frumos cu sufletul meu avid de bunătate şi de frumuseţe căutate haotic aievea în
oameni, în locuri, în întâmplări de-o clipă a căror esenţă memoria mea afectivă
o reţine nealterată de timpul necruţător.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)