Fac eu ce fac și ajung mereu la aceeași concluzie: nimic din ceea ce ni se
întâmplă nu este întâmplător. Iar de data asta, zău că totul se așază într-un
soi de idee-poveste care se potrivește de minune cu intențiile mereu și mereu
amânate de prea multe ori. Dar să încep cu începutul, cu toate că nu știu nici
eu prea bine care va fi fost acesta...
redirect
duminică, 31 mai 2015
duminică, 24 mai 2015
Ida sau despre adevăratul film de artă
Îmi propusesem să văd Ida încă de când am studiat pe îndelete programul
proiecțiilor cinematografice din cadrul FFE 2015. Și nu pentru că a luat
premiul Oscar pentru cel mai bun film străin (cu toate că aș fi ipocrită să nu
recunosc că m-a impresionat lista lungă de premii acordate filmului, inclusiv aprecierea Parlamentului European a cărui susținere față de filmul de artă poate fi remarcată din cuvintele promițătoare care deschid pelicula - ”EP is comitted to culture!”), ci pentru
că trailerul m-a convins încă din primele secunde. Nu știu dacă este vorba
despre poveste, despre privirea de neuitat a Idei, despre candoarea bizară a
unei limbi care îmi este total străină sau despre altceva. Cert este că Ida m-a
convins din toate punctele de vedere că cinematografia este, dincolo de orice
alte clișee, o artă pură, atunci când se vrea acest lucru.
sâmbătă, 23 mai 2015
Gelozie în alb și negru
A doua zi de FFE la Iași a adus pe pânza vintage de la Casa de Cultură
”Mihai Ursachi” cinci producții care, mărturisesc, nu mi-au atras în mod
deosebit atenția atunci când am studiat programul proiecțiilor. E drept că
atunci când am scris despre festival în general, m-au acaparat câteva titluri
care, din păcate, nu au figurat pe lista filmelor proiectate la Iași. Totuși,
mi-am propus să văd câte unul din filmele fiecărei zile de FFE la Iași, așa că
am ales fără să stau prea mult pe gânduri, sub un impuls inspirațional al cărui
mecanism îmi rămâne necunoscut, în pofida unei vagi intuiții. La jalousie, în
regia lui Philippe Garrel figura pe listă alături de un documentar despre Ionși Doina Aldea Teodorovici, alături de Legături bolnăvicioase al lui Tudor
Giurgiu, alături de mult comentatul Aferim! al lui Radu Jude și de un titlu
necunoscut mie, Celelalte mătănii, o producție a unui regizor turc. Nu voi
justifica acum alegerea, însă mă felicit pentru ea.
vineri, 22 mai 2015
Prima zi de FFE la Iași – o poveste fără prea mult cântec
Cu ceva timp în urmă, când scriam despre Festivalul de Film European din acest
an, mă lăsasem cuprinsă de euforia momentului și de pasiunea pentru o artă care
mi-a fost mereu aproape de suflet și față de care am manifestat întotdeauna, cu
un ochi de amator, desigur, o admirație constantă – cinematografia. Și euforia
a continuat în toate aceste zile care s-au scurs de când am scris despre FFE2015, combinată cu un fel de ciudă care mă apucă ori de câte ori mi se întâmplă
câte ceva bun de care nu mă pot bucura pentru simplul fapt că sunt mereu prea
departe fizic de miezul evenimentelor. Obținusem o acreditare la FFE și mi-aș
fi dorit să o valorific cumva, indiferent ce va fi însemnând acest lucru, doar
că... distanța Iași – București... etc... etc...
miercuri, 6 mai 2015
”Unitate în diversitate” în limbaj cinefil - Festivalul Filmului European 2015
Dacă ador ceva la începutul lunii
mai în fiecare an, pe lângă explozia miresmei de liliac ce învăluie străduțele
ascunse ale orașului într-o feerie primăvăratică absolut încântătoare, atunci
acest ceva este forfota de sărbătoare care animă din ce în ce mai multă lume în
jurul Zilei Europei, celebrate în fiecare an pe 9 mai, prin evenimente inedite,
menite să ne amintească faptul că suntem cetățeni europeni, că locul nostru
este în Europa nu doar pe hartă și că aceasta nu este deloc o pură întâmplare.
duminică, 3 mai 2015
Pe bicicletă, pe jos sau călare, cărțile copilăriei trebuie promovate!
O vorbă veche spune că niciodată nu e prea târziu, pentru
un lucru sau altul pe care ni-l punem la un moment dat în minte să îl facem.
Adevărul adevărat este că uneori e târziu, oricât de mare ar fi voința și
oricât de infinită speranța. Există însă și lucruri de suflet, care nu au un
loc și un timp anume și care se fac la nesfârșit atunci când există dorința de
bine și de frumos. Eu cred că fiecare ființă ce mai păstrează încă o fărâmă din
visele copilăriei are un astfel de lucru pentru înfăptuirea căruia nimic nu ar
fi niciodată pea mult au prea târziu.
sâmbătă, 2 mai 2015
Româna la Bruges – o inițiativă europeană marca ICR Bruxelles
Româna
ca limbă străină… cam ce vă sugerează sintagma asta? Cu siguranță pe mulți îi
va fi ducând cu gândul la examenul de bacalaureat și la perlele tragicomice de
care sunt pline paginile scrise de tinerii absolvenți de liceu, însă nu, nu
despre fenomenul în cauză este vorba, ci chiar despre studiul limbii române ca
limbă străină într-un oraș de poveste, în care nu m-aș fi gândit vreodată că
voi găsi pusă în practică o astfel de inițiativă – la Bruges. În cele trei
săptămâni petrecute în septembrie anul trecut la Bruxelles, din care am rămas
cu multe datorii de suflet față de oameni dragi pe care i-am cunoscut acolo,
dar pe care le voi transforma în săptămânile acestea de primăvară în rânduri scrise
cu drag despre experiențe frumoase, am ajuns și la sediul Institutului Cultural
Român din Bruxelles, din Rue Gabrielle. Aici am aflat, printre altele, despre
modul în care limba română a devenit, din anul academic 2014 – 2015, limbă
străină de studiu la Bruges, alături de engleză, franceză, germană și alte
limbi studiate în cadrul cursurilor de la Colegiul Europei din Bruges. Despre
această inițiativă am discutat cu Mirona Magearu, sufletul acestui proiect
frumos, într-un dialog virtual pe care agendele încărcate ale amândurora nu
l-au lăsat să se materializeze și într-o întâlnire despre care sunt convinsă că
s-ar fi alăturat celor de suflet din experiența mea belgiană. Cu speranța /
promisiunea că în următoarea călătorie la Bruges acest dialog va deveni cât se
poate de real, iată lămuririle Mironei cu privire la ideea introducerii
cursurilor de limbă română în programa studenților de la Bruges:
vineri, 1 mai 2015
Scurtul drum de la ignoranță la dependență sau cum am devenit fan GoT
Am mai spus-o și o voi spune întotdeauna, mai ales atunci când ceea ce ni se
întâmplă are în sine și un strop de magie: totul, absolut totul are un sens
care, mai devreme sau mai târziu ni se revelează. Mi-a trecut prin minte din
nou ideea aceasta devenită laitmotiv al existenței mele, cu o săptămână în
urmă, când încă nu eram hotărâtă dacă să răspund sau nu provocării de a participa
la Urzeala Bloggerilor, o nouă ispravă simpatică a celor de la blogalinitiative.ro
pe care nu-i mai vizitasem virtual de ceva vreme.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)