Cine se scoală de dimineață, la Happy Moves ajunge

Inițial mi-am propus să scriu despre periplul meu prin București de weekendul trecut într-un text ceva mai lung, căci am ce povesti, și textul este încă în stand by, datorită (sau mai degrabă din cauza) misiunii hiperintelectualizate pe care o am zilele acestea, aceea de a evalua teze de bacalaureat. Însă în după-amiaza asta, dintr-o nevoie acută de a face altceva, cauzată tot de evaluarea cu pricina, am decis să scriu și separat câteva rânduri despre fiecare dintre experiențele avute în capitală, măcar așa, ca să mă asigur că nu uit să scriu românește după câte mi-au văzut ochii azi.

Isteria ”Celebrate Pride” sau despre spiritul de turmă pe Facebook

Se impune să fac de la început câteva precizări necesare unei receptări corecte a rândurilor de mai jos; de fapt, simt eu nevoia să fac asta, așa... ca să nu se trezească spiritul (prea) critic al unora sau solidaritatea fără margini a altora. Precizările sunt: 1. Folosesc Facebookul și îl voi folosi în continuare, fără ipocrizii stupide, din motive care țin atât de profesia mea, de pasiunile mele, cât și de tot felul de mici porniri omenești ce țin de un soi de mental colectiv, pe care am încetat să îl mai judec de ceva vreme. 2. Ador curcubeul și pentru mine el are semnificațiile lui, total diferite de ceea simbolizează invazia aceasta de ROGVAIV din ultimele zile. 3. Nu am nimic personal cu homosexualii și cu nicio altă așa-zisă comunitate de pe planeta asta, dar mă obosesc teribil fenomenele astea zgomotoase care ”celebrează” tot felul de false victorii și false valori.

Big Brother-ul examenelor naționale

Tocmai am venit de la corectat teze de la evaluarea națională de clasa a opta. Nu spun ce și cum și unde, căci, se pare, nu am voie să divulg secrete de stat care ar putea genera dezastre în sistem (nu că sistemul n-ar fi deja dezastruos...). Nu pot să nu mă amuz însă de paranoia care se naște și care crește de la an la an înjurul unui subiect devenit telenovelic în destule situații – supravegherea. 

Post scriptum la o experiență unică

Când m-am înscris în Săptămâna Bloggerului Biciclist, eram convinsă că va veni și acest moment, al bilanțului, și știam că el va fi la capătul unei experiențe care nu avea cum să fie altfel decât minunată, ca orice lucru în care te implici cu tot sufletul și în care crezi până la capăt. Provocarea celor de la blogalinitiative.ro a fost, în mod cert, punctul de plecare al acestei experiențe unice. Apoi au venit, unul câte unul, celelate motive... dorința de a ne regăsi pe noi înșine în ceea ce de ceva vreme încoace încercăm să fim mai mult decât oricând, dorința de a petrece timp împreună, nevoia de relaxare și de limpezire a minții, respectul pentru natură prin implicarea într-o campanie de nivel european cum este Bike2Work, curiozitatea de a descoperi i’Velo și o întreagă listă de alte și alte motive care ne-au făcut să fim în fiecare zi mai plini de entuziasm.

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 7 – Acasă sau în deplasare, biciclim în continuare!

Iată-ne ajunși aproape de sfârșitul unui experiment inedit, numit SăptămânaBloggerului Biciclist, care pentru noi, adică pentru echipa Family Biking DATE a căpătat un sens inedit, dincolo de dorința de a susține o campanie în care credem și care sperăm că va aduce o schimbare în peisajul urban românesc. Așa cum povesteam ieri, sfârșitul de săptămână fusese cu mult timp înainte programat și de aceea am încercat să ne punem în mișcare creativitatea și să combinăm lucrurile programate cu biciclitul spontan care de câteva zile ne umple sufletele de bucurii neașteptate.

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 6 – Let’s share a bike... cu i’Velo!

De câteva zile, de când pedalăm în echipă în Săptămâna Bloggerului Biciclist și folosim aplicația i’Velo, mă tot chinuie o întrebare, de fapt, mai degrabă o curiozitate: care o fi legătura între aplicația asta simpatică și inscripția i’Velo pe care o văd de destul de mult timp pe bicicletele galbene care au împânzit de câțiva ani orașul? Trebuie să existe una, nu? Brainstorming – Raiffeisen Bank și Green Revoltion. Acesta este primul element vizual comun care îmi apare în minte și atunci când deschid aplicația i’Velo și atunci când privirea îmi este acaparată de biciletele galbene de prin oraș. E și acesta un punct de plecare... Și totuși, care e legătura? Am aflat-o în a șasea zi de biciclit în cadrul campaniei Bike2Work, susținută de blogalinitiative.ro...

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 5 – Pedalând printre cuvinte…

Ca orice lucru făcut spontan, cu entuziasm crescând și fără prea multe gânduri pragmatice, înscrierea echipei Family Biking DATE în Săptămâna Bloggerului Biciclist s-a transformat rapid în cea mai simpatică aventură pe care am trăit-o în ultima vreme. Pe pagina noastră de Facebook like-urile curg, la fel ca și încurajările și cam același lucru se întâmplă și în viața reală. Prietenii ne felicită pentru idee, la școală, elevii deja sunt la curent că profa de română biciclește cu drag și spor, că susține campania Bike2Work și folosește aplicația i’Velo, iar noi toți avem un tonus excelent. După patru zile de biciclit am realizat brusc că săptămâna asta am făcut o mulțime de lucruri pe care le-am tot amânat și că energia este într-o continuă expansiune. Nu toate zilele sunt însă la fel și nu tot ce ne-am propus e întocmai cum vrem noi să fie…

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 4 – De ce nu merg oamenii la muncă pe bicicletă?

Suntem deja la jumătatea Săptămânii Bloggerului Biciclist, în care m-am înscris într-un moment de inspirație, împreună cu toată familia, pentru care cred că mă voi felicita mereu, din mai multe motive, care nu țin doar de mersul pe bicicletă. Promovăm cu drag campania Bike2Work în formula Family Biking DATE și realizăm cu fiecare kilometru parcurs și înregistrat cu ajutorul aplcației i'Velo, cu fiecare zi ce trece, că mersul pe bicicletă este o alternativă sănătoasă, extraordinară, la multe obiceiuri pe care le avem noi, oamenii hiper-ocupați ai secolului hipertehnologizat în care trăim. Mă întreb însă, retoric oarecum, câți oameni sunt de aceeași părere sau câți ar putea fi, dacă s-a implica măcar un pic în campania asta care nouă ne-a devenit atât de dragă. Îmi propun ca într-o zi să număr oamenii pe care îi văd pe bicicletă prin oraș, așa, de încurajare și să-i felicit cu voce tare pentru alegere... Și ziua aceea poate fi chiar azi!

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 3 – Safety first! Aventuri în Tunelul Verde

Conceptul de family biking sau de biciclit în familie, cum îmi place mie să-i spun, așa, cu o sonoritate mai autohtonă,  există, probabil, de când lumea... sau mai bine zis, de când bicicleta. Nu avem pretenția că am reinventat noi roata, dar mărturisesc că îmi place la nebunie faptul că, pornind de la Bike2Work, campania pe care o susținem, alături de blogalinitiative.ro, în Săptămâna Bloggerului Biciclist și dincolo de ea, am ajuns la ceva ce s-ar putea numi Family2Bike. Pentru echipa noastră, chestia asta cu biciclitul vine într-un moment sensibil al vieții noastre de familie, dar asta este altă poveste, despre care nu am de gând să spun prea multe, din simplul motiv că iese deja din decorul pistei biciclistice. Un lucru este însă cert: pe măsură ce înaintăm însă în această săptămâna care devine, se pare, una cu totul specială, family și biking se armonizează din ce în ce mai frumos, în ceea ce într-un moment de inspirație a devenit Family Biking DATE. Și poate că nu întâmplător, în a treia zi din Săptămâna Bloggerului Biciclist am trăit o adevărată aventură într-un loc fabulos, pe care îl recomand cu drag tuturor familiilor care vor să biciclească împreună cu copiii în mijlocul naturii...

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 2 – Biciclim sau grătărim?

În ziua în care mi-a trecut prin minte să mă înscriu în Săptămâna Bloggerului Biciclist, organizată de cei de la blogalinitiative.ro pentru a susține campania bike2work, devenită deja notorie în 12 țări europene în care Green Revolution a implementat-o, nu m-am gândit că toată această experiență biciclistică (Doamne, câte cuvinte am inventat în ultima vreme...) va lua o astfel de amploare. E drept, știu că atunci când mă implic în ceva cu tot sufletul nu are cum să nu iasă bine, dar de data asta parcă prea se potrivesc toate și prea se derulează totul cu viteză maximă. O fi oare de la aplicația i’Velo, care nregistrează viteza și face tot felul de calcule statistice? Glumesc, desigur, însă un lucru e cert: echipa Family Biking DATE și-a luat cât se poate de în serios misiunea de a transforma biciclitul într-o activitate permanentă în familia noastră, care să încurajeze mișcarea, timpul petrecut cu familia, respectul pentru natură, buna dispoziție. După o primă zi de neuitat, în a doua zi din Săptămâna Bloggerului Biciclist am experimentat noi dimensiuni ale pedalatului...

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 1 – Cum să îți cumperi bicicletă în 2 timpi și 3 mișcări

Se cuvine să fac dintru început câteva precizări, nu știu cât de necesare, dar utile, zic eu, pentru cei care se vor fi nimerit pentru prima dată pe aici și care ar putea să creadă că blogul acesta este unul dedicat în exclusivitate mersului pe bicicletă. Nu, nu este așa (cu toate că de vreo câteva zile nu prea îmi dă pace ideea de a încerca și o astfel de trăznaie), însă în zilele următoare voi relata aici, într-un fel de jurnal, experiențele inedite pe care le-am trăit în fiecare zi din Săptămâna Bloggerului Biciclist, biciclind și folosind aplicația i’Velo alături de familia mea, adică alături de Elisa, de Tudor, de Dragoș și de pincherul nostru pitic, Thor. Împreună am format echipa Family Biking DATE ca să răspundem provocării lansate de cei de la blogalinitiative.ro.

Sunetul inconfundabil al fericirii

Știam încă de săptămâna trecută că îmi va fi greu să scriu aceste rânduri. Atunci credeam însă că aceasta se va întâmpla din cauza oboselii adunate după o săptămână nebună, urmată de drumul Iași – București via Tătăruși înmulțit cu doi și de alte și alte experiențe care îmi complică la infinit existența banală în această perioadă a anului. Lucrurile nu sunt totuși întocmai cum mi le-am imaginat. Îmi este greu să scriu, e drept, dar nu din cauza oboselii, ci mai degrabă datorită unui straniu sentiment că indiferent ce, cât și cum aș scrie nu pot exprima nici a mia parte din ce am trăit acolo, în mijlocul unei mulțimi hipnotizate, în cel mai intens mod posibil, de sunetul muzicii.