Dimineaţă. Raze căutându-şi
calea prin ţesătura imperceptibilă spre sufletu-mi încă împovărat de somnul
nesomn al unei nopţi pe sfârşite. Voce de înger născută în râset de minune
mică. Zulufi ştrulubatici peste pleoape încă adormite. Priviri curioase de după
un colţ de cearşaf ce ascund nerăbdarea ghiduşiilor unei jucării vii ce aşteaptă
cuminte trezirea minunilor. Cuvinte, multe cuvinte ce îmi alunecă pe sub ochi,
ca într-un scenariu de film citit în diagonală.
redirect
miercuri, 31 decembrie 2014
duminică, 14 decembrie 2014
Fascinaţia sensurilor
Mi se întâmplă în ultima vreme să descopăr sensuri; atunci când mă aştept
mai puţin, în oameni, în lucruri, în întâmplări al căror rost în viaţa mea nu
l-am văzut limpede întotdeauna, în trăiri şi în stări care mi se descifrează
parcă singure, fără să fac vreun efort de înţelegere. Şi trăiesc de la o vreme
încoace un straniu şi uluitor sentiment de linişte, pe care îl trăiesc până la
ultima zvâcnire de bucurie pe care o propagă în întreaga-mi fiinţă, până la
ultima zbatere a durerii din care s-a născut. Îmi las simţirea purtată de
zâmbet îngăduitor ori de câte ori conştientizez legăturile dintre toate cele ce
mă înconjoară, legături ce mi se ascundeau odinioară în ceaţa lăptoasă a
efemerelor nefericiri cu care noi oamenii ne luptăm inutil o mare parte din
viaţă.
duminică, 2 noiembrie 2014
Meditaţie matinală a unui cetăţean votant
N-am făcut şi nu cred că voi face vreodată politică, în adevăratul sens al
cuvântului (indiferent care o fi acela), pentru simplul motiv că nu mă pricep
la asta şi nici nu mă pasionează. Totuşi, pe măsură ce trec anii, conştientizez cât de mult îmi este influenţată, indirect, viaţa de politica pe
care o fac (sau se prefac că o fac) alţii. Şi conştientizarea aceasta mi-a
generat progresiv reacţii adverse, variind de la revoltă la nepăsare şi înapoi
la revoltă, apoi la resemnare şi iar la revoltă, pentru ca în cele din urmă să
îmi dau seama că nimic, dar absolut nimic din ceea ce simt eu faţă de felul în
care se face politica în România nu va determina vreodată o schimbare. Aşa că
m-am decis, de la un moment dat încoace, să iau lucrurile mai uşor şi să-mi
conserv sănătatea mintală, refuzând să încerc a mai înţelege mecanismele
desprinse din teatrul absurd al unui sistem haotic din care se naşte periodic
ce altceva dacă nu... haos. Încerc, aşadar, să suplinesc nulitatea unei clase
politice reflectate în viaţa noastră cotidiană, prin acţiuni de bun simţ pe
care conştiinţa mea de om responsabil faţă de alţi oameni le generează. Încerc
să ignor prostia, minciuna, bălăcăreala aceasta permanentă, circul oferit cu
nonşalanţă prin toate mijloacele de propagare şi să îmi văd de existenţa mea,
despre care am aflat de ceva timp încoace că nu este eternă în această lume,
că este unică şi irepetabilă.
joi, 25 septembrie 2014
Terres mythiques – Festivalul EuropaNova Bruxelles la a doua ediţie
Unul dintre regretele cu care am
părăsit Bruxellesul (cam multe, ce-i drept), anulate pe moment de dorul de casă
şi de minunile mele dragi, dar rămase undeva în suflet ca un impuls latent
pentru călătorii viitoare în ţara toamnei mele liniştite este acela că nu am
avut ocazia să particip la un eveniment despre care oameni frumoşi mi-au vorbit
cu mare drag, pe îndelete – Festivalul EuropaNova, a cărui a doua ediţie
debutează astăzi la Bruxelles.
luni, 22 septembrie 2014
EuropaNova – o oază de cultură românească în inima Europei
În săptămânile de dinainte de
plecarea mea la Bruxelles, una dintre preocupările constante, parte a
pregătirii spirituale în vederea mult aşteptatei călătorii, a fost să caut
puncte de reper româneşti aici, în oraşul în care par să se întâlnească toate
culturile Europei. Mi-am dorit enorm să cunosc oameni care fac, într-un fel sau
altul, ceva pentru România aici, în locul în care zilnic se scrie practic o
parte semnificativă a istoriei lumii. Şi trebuie să mărturisesc că aşteptările
mi-au fost împlinite peste măsură, în feluri adesea neaşteptate, de către
oameni frumoşi, de a căror companie m-am bucurat în câteva dintre după-amiezele
mele de toamnă belgiană, în întâlniri revelatorii ce m-au făcut nu doar să am
aici, departe de ai mei, sentimentul de acasă, ci să conştientizez cât de multe
şi frumoase lucruri se pot face oriunde pe planetă, atunci când există
dragostea de frumos. O astfel de revelaţie a fost întâlnirea mea cu Mirela...
joi, 18 septembrie 2014
UE spune „Nu!” manipulării competiţiilor sportive şi violenţei spectatorilor
Printre ştirile zilnice pe care le aflu aici, la Bruxelles, se numără unele
care îmi atrag atenţia prin faptul că le transpun cumva în peisajul social
românesc şi încerc să vizualizez cum se vor implementa la noi anumite
convenţii, tratate, programe care intră într-o contradicţie izbitoare cu
realitatea românească din anumite domenii.
Fireşte, în fond, acesta este şi scopul majorităţii documentelor... să
schimbe stări de fapt, să forţeze lucrurile să meargă mai bine acolo unde merg
prost, însă contrastul nu are cum să nu-mi creeze tot felul de scenarii.
miercuri, 17 septembrie 2014
“Străzile noastre, alegerea noastră!” – UE ne provoacă să respirăm aer curat
Preocuparea instituţiilor
europene pentru calitatea aerului, influenţată de transportul urban nu este o
noutate, nici în plan legislativ, nici în ceea ce priveşte acţiunile menite
să încurajeze circulaţia cu vehicule ecologice şi să protejeze sănătatea
oamenilor. Săptămâna europeană a mobilităţii, care a debutat în acest an pe 16
septembrie, se află la cea de-a treisprezecea ediţie şi are în spate o istorie
bogată în evenimente menite să sprijine transportul ecologic şi rezolvarea
problemelor generate de traficul urban din oraşele în care locuitorii au de suferit
din cauza efectelor nocive ale automobilelor.
Grafenul – materialul ce revoluţionează lumea în care trăim
Ce ştiţi despre grafen? Eu nu ştiam prea multe până ieri, când am citit un
comunicat de presă despre impactul pe care cercetările asupra acestui compus
chimic îl pot avea asupra lumii în care trăim. Cu siguranţă, multă lume ştie
mai multe decât mine, şi îmi asum acest lucru, însă aplicând principiul
vechiului proverb care spune că omul cât trăieşte învaţă, m-am minunat şi eu
ieri, la 10 ani după descoperirea lui, de ceea ce poate să însemne grafenul
pentru evoluţia civilizaţiei umane.
duminică, 14 septembrie 2014
O jumătate de duminică la Anvers
Bruxelles. Dimineaţă. Nori. Vânt.
Stare deprimantă. Somn... reloaded.
Cam aşa a început dimineaţa mea de azi în prima variantă. A doua, cu ceva
îmbunătăţiri de decor, m-a făcut să-mi reamintesc că nu am am prea multe zile
de stat aici şi că ar trebui să profit de timpul liber pe care îl mai am. Raza
de soare furişată printre frunzele plopilor care se încăpăţânează să rămână
verzi mi-a resuscitat entuziasmul leneş în această duminică de toamnă belgiană.
miercuri, 10 septembrie 2014
Istoria se scrie la Bruxelles
Astăzi este ziua pe care de când am venit aici o aşteaptă toată lumea. Preşedintele
Jean-Claude Juncker va anunţa azi, într-o conferinţă de presă, componenţa
viitoarei Comisii şi structura portofoliilor. Din prima zi în care am fost
prezentă la briefingurile de presă acesta a fost mereu unul dintre subiectele
prioritare ale jurnaliştilor, care au încercat, fără prea mult succes, să afle
înaintea publicului larg, detalii despre cum va arăta şi cum va funcţiona Comisia
în varianta Juncker. Astăzi curiozitatea tuturor va fi satisfăcută şi, în mod
firesc, vor începe probabil tot felul de speculaţii, de raţionamente şi de
supoziţii transpuse în întrebări pe marginea acestui eveniment.
Juncker şi-a prezentat astăzi „echipa câştigătoare”
Comunicatul de presă transmis astăzi jurnaliştilor, al fel ca şi discursul preşedintelui din cadrul conferinţei de presă care a avut loc la prânz, poartă
amprenta unui optimism ce pare să caracterizeze viitoarea Comisie Europeană şi
al cărui promotor principal este însuşi Juncker. De altfel, titlul
comunicatului de presă este sugestiv – „Comisia
Juncker: o echipă puternică şi experimentată pentru a face lucrurile să se
mişte” – la fel ca şi caracterizazea pe care preşedintele a făcut-o echipei
sale – „Plasez în teren 27 de jucători;
fiecare va avea de jucat rolul său specific. Este echipa mea câştigătoare!”
„Youth Guarantee” – o reformă de succes pentru tinerii Europei
„Garanţia pentru tineret” („Youth Guarantee”) este un program care a fost
adoptat încă din 2013, de către Consiliul de Miniştri al UE, pe baza propunerii
făcute de Comisie în decembrie 2013. Programul prevede ca statele membre să se
asigure că la cel mult patru luni după părăsirea şcolii sau după ce au pierdut
un serviciu, tinerii pot să îşi găsească un loc de muncă în conformitate cu
pregătirea pe care o au sau să dobândească noi competenţe care să le permită să
îşi găsească un serviciu în viitor. Toate statele membre au fost de acord cu
implementarea planului propus prin „Garanţia pentru tineret”, concepându-şi
propriile strategii de implementare. Ca urmare a cererilor formulate în 2012,
18 proiecte pilot au fost aprobate pentru a fi implementate în 7 ţări, printre
care şi România.
marți, 9 septembrie 2014
Ruslana – o prezenţă emoţionantă în Parlamentul European
Pe agenda Parlamentului European s-a aflat ieri, printre alte evenimente
importante, conferinţa de presă intitulată sugestiv „War against European Choice”, la care au participat parlamentarii europeni Jacek Saryuz-Wolski,
Sandra Kalniete şi Elmar Brok (preşedinte al Comisiei de Afaceri externe), alături
de Ruslana. Nu ştiu cum sună acest lucru pentru alte persoane, dar eu, simplu
cetăţean care nu urmăreşte cu regularitate ştirile pentru că e sătul de
violenţă, mizerie, minciună şi alte astfel de orori care umplu zilnic ecranele
televizoarelor prea des în ultima vreme, am fost surprinsă de un astfel de
eveniment. Surprinsă nu din cauza subiectului – situaţia din Ucraina şi
măsurile împotriva Rusiei – care de altfel este de notorietate în această
perioadă în toată Europa şi mai ales aici, la Bruxelles, ci datorită numelui
Ruslanei care figura alături de oficialii europeni.
O zi aproape obişnuită
Ei bine, da, sunt şi astfel de zile. Zile în care te trezeşti cu o lipsă de
chef antologică, asortată sâcâitor cu o migrenă inexplicabilă şi cu un ceas
deşteptător pe care nu reuşeşti să-l nimereşti ca să-l poţi opri, pentru că
noptiera e prea departe de pat. Şi ca să fie totul şi mai enervant, afară e
soare de dimineaţă, şi îţi dai seama că nu ai niciun plan concret şi că tot ce
simţi e o oboseală cronică şi o nevoie acută de somn prelungit.
Cam aşa a început ziua mea de azi. Nu-mi propusesem nimic special pentru
astăzi, însă perspectiva unei zile de lâncezeală totală nu mă încântă absolut
deloc. Încerc să păcălesc migrena cu o cafea mai tare decât de obicei şi mă
apuc de scris. Scriu, lucruri pe care de fapt nu aş vrea să le scriu acum, dar
trebuie, pentru că deja am depăşit nişte termene. Mă uit din când în când la
ceas şi mă rog ca până ies din casă să îmi revin. Zadarnic. Nimic nu pare să
bată migrena, a cărei cauză nici măcar nu o cunosc. Am pastile, aduse cu mine
din ţară, dar mă încăpăţânez să nu iau nimic. Cât de grav poate fi?
luni, 8 septembrie 2014
O nouă săptămână, acelaşi entuziasm incurabil
Luni, 8 septembrie, Bruxelles.
Cer plumburiu, frunze de plopi stingheri în bătaia vântului, ecoul alarmei de
la telefonul mobil care îmi tulbură liniştea matinală şi o senzaţie bizară, de
parcă m-aş fi trezit dintr-un somn de o mie de ani. Închid ochii pentru câteva
clipe, dar îi deschid rapid, de teamă să nu adorm la loc. Cenuşiul compact al
cerului îmi naşte în minte perspectiva unei zile sortite eşecului. Apoi,
deodată, ca prin vis, îmi amintesc – sunt la Bruxelles, oraşul în care nu ştii
niciodată cum va fi vremea decât dacă studiezi
în detaliu ştirile meteo şi nici atunci nu poţi fi sigur. În orice caz, nu mi-am cumpărat încă umbrelă şi, nu
ştiu de ce, încep să cred că e un fel de superstiţie la mijloc. Am eu aşa un
feeling că dacă îmi cumpăr umbrelă va şi ploua... aşa că deocamdată amân, până
la prima ploaie... probabil.
miercuri, 3 septembrie 2014
A treia zi de toamnă la Bruxelles
M-am
trezit de dimineaţă cu gândul că sunt un călător incurabil. Sunt deja de trei
zile aici, în inima Europei, şi încă nu reuşesc să-mi potolesc dorinţa de a
vedea cât mai multe locuri şi oameni frumoşi. Îmi dau seama că sunt un călător
haotic, al cărui spirit de organizare se dizolvă rapid în spontaneitatea
momentului. Oricât încerc să îmi fac un plan al zilei de mâine, nu reuşesc,
pentru că mereu descopăr altceva, mereu îmi doresc să văd mai mult, să cunosc
mai mult şi spontaneitatea are parcă întotdeauna o forţă mai mare decât
planurile minuţioase pe care încerc să le încropesc de la o zi la alta.
Bunăoară azi…
Audierile viitorilor comisari europeni – subiectul fierbinte al săptămânii
Când mi-am fixat perioada
stagiului la Bruxelles ştiam că voi avea ocazia să asist efectiv la modul în
care un subiect extrem de important, cum este audierea viitorilor comisari
europeni, subiect de top în această perioadă, este mediatizat, analizat şi
interpretat de către presă. Faptul că audierile au început deja astăzi nu mai
este o noutate pentru nimeni.
De la blog la sala de presă sau cum am redescoperit o veche pasiune
Cu mai bine de un an în urmă,
când scriam articolele cu care m-am înscris în competiţia Blogger european, nu bănuiam prea multe despre ceea ce avea să mi
se întâmple în eventualitatea în care aş fi câştigat premiul cel mare. De
altfel, nici nu prea îndrăzneam să mă întreb ce înseamnă premiul oferit (cele
trei săptămâni de stagiu de presă la instituţiile europene de la Bruxelles de
care mă bucur din plin în aceste splendide zile de toamnă), de teamă să nu-mi
fac speranţe ce aveau destule şanse să sfârşească în dezamăgiri. Când am aflat
că am câştigat premiul cel mare am păstrat în suflet aceeaşi prudenţă care,
deşi nu mă caracterizează în mod constant, este totuşi necesară pentru
echilibrarea extazului care nu are cum să nu te copleşească la aflarea unei
astfel de veşti. Apoi, timp de mai multe luni, am cochetat cu gândul că voi
veni la Bruxelles într-o calitate la care nici nu am sperat vreodată – aceea de
jurnalist acreditat, care are posibilitatea de a participa la o mulţime de
evenimente, alături de jurnalişti profesionişti, cu experienţă. Nicio clipă nu
mi-am pus însă problema cum mă voi descurca aici, printre oameni total
necunoscuţi sau de care am auzit sporadic sau i-am văzut la televizor sau prin
ziare. Mi-am spus mereu că spontaneitatea şi inspiraţia de moment la faţa
locului trebuie să îşi facă negreşit treaba.
Trebuie să recunosc că m-a cuprins de câteva ori panica, însă am
alungat-o de fiecare dată cu ajutorul entuziasmului meu proverbial care mă cuprinde
atunci când vine vorba de călătorii în locuri necunoscute, de experienţe din
care ştiu că am de câştigat şi de oameni noi.
marți, 2 septembrie 2014
Ziua în care m-am îndrăgostit de Bruxelles
Într-un fel, a fost dragoste la
prima vedere... încă din seara în care am ajuns aici, am simţit un fior bizar,
care mi-a dat din prima clipă sentimentul că o parte din sufletul meu aparţine
acestui loc despre care până nu demult ştiam prea puţine. A doua zi de toamnă
este însă cea în care pot să spun, fără niciun dubiu, că m-am îndrăgostit de
Bruxelles...
Preludiul unei experienţe inedite
Prima zi la Bruxelles. Mi-am imaginat-o în zeci de feluri în timpul
zborului printre norii capricioşi, însă aşa cum mi se întâmplă de fiecare dată
când plonjez în necunoscut, niciun plan prealabil nu reuşeşte că concureze
spontaneitatea momentului, animată de dorinţa mea avidă de a cunoaşte totul, de
a trăi fiecare experienţă în detaliile ei esenţiale. Am plecat din ţară cu
câteva puncte de reper pe care prezenţa mea aici în calitate de „blogger
european” le presupune inevitabil – vizitarea instituţiilor europene,
participări la conferinţe de presă, întâlniri cu oameni noi şi idei pe care să
le transform în cuvinte ce urmează să prindă viaţa pe blogul care a stat atâta
timp în aşteptare în ultimele luni de zile. Cele trei săptămâni pe care le voi
petrece aici vor constitui o experienţă inedită, de la care, trebuie să
recunosc, am aşteptări fireşti legate de ceea ce înseamnă pentru mine ipostaza
în care mă aflu aici, la Bruxelles.
luni, 1 septembrie 2014
O altă toamnă… altfel
În fiecare an simt apropierea toamnei într-un fel inexplicabil, cu o
intensitate care este mereu alta şi care îmi produce în suflet metamorfoze
neaşteptate, cărora mă supun voluntar şi cuminte, ca şi cum le-aş fi aşteptat
de o veşnicie. Toamna este, cred, anotimpul în care, într-o altă dimensiune
probabil, s-a născut sufletul meu ce vibrează la fiecare adiere a frunzelor
aproape palide, la fiecare rază stângace împletită dimineaţa devreme în aburul
cafelei ce se ridică blând în răcoarea matinală. Aştept fiecare toamnă cu
emoţie şi cu speranţă, cu sentimentul că urmează să se întâmple ceva bun şi
frumos cu sufletul meu avid de bunătate şi de frumuseţe căutate haotic aievea în
oameni, în locuri, în întâmplări de-o clipă a căror esenţă memoria mea afectivă
o reţine nealterată de timpul necruţător.
joi, 14 august 2014
Dor de aripa albă
Câteodată,
În visul meu rumen de copil,
Se furişa târziu, tiptil,
O aripă albă
De înger pierdut
În nopţi diafane dintr-un trecut
Cu ceruri de sare
Plutind pe sub mare,
Ca-ntr-o poveste fără-nceput.
Uneori,
Îmi priveam cu zâmbet nătâng
Lumina pală de pe umărul stâng
Şi nu pricepeam
De ce-mi încâlcesc,
Într-un joc ştrengăresc,
Umbre de stele,
Prin genele grele,
Cuprinse de somn pământesc.
Alteori,
Îmi aninam fărâme năuce de vis
De-un vers tăcut, încă nescris,
Purtat aievea
De aripa-mi albă,
Desprinsă din salbă
De nori atârnaţi în grumaz de văzduh...
Apoi,
Într-un ceas hoinar, oarecare,
Am amuţit în somn, de mirare,
La gândul bizar
Că-ntr-o zi s-ar putea
Ca cineva, fără să vrea,
Să-mi frângă-n zori
Aripa albă, scăldată în rouă,
Ivită de sub pleoapele-amândouă.
Câteodată,
În visu-mi pustiu şi trist de om mare,
Mai caut urme sculptate în sare
De zborul desprins
Din umăru-mi gol,
Amorţit pesemne-ntr-un rol
De înger smerit şi tăcut
Ce-şi caută zborul pierdut
În cuvinte rătăcite subtil
Pe aripa albă a visului meu de copil.
marți, 12 august 2014
Goodbye, dear Captain!
Azi părea să fie o zi ca oricare
alta, aşa cum pare în fiecare dimineaţă din ultima vreme, în acest sfârşit de
vară straniu, instalat parcă mult prea devreme în sufletul meu. Zgomot de fond,
cu tramvaie nervoase pe şine deja fierbinţi, raze captive într-o caniculă
tardivă care-mi fierbe zilnic neuronii, agitaţie matinală întârziată în exerciţii
de trezit devreme şi, peste toate, aroma de cafea salvatoare… Ziua a devenit
însă brusc altfel, odată cu gustul mai amar al cafelei pe care un nod în gât
l-a intensificat într-un mod cu totul neaşteptat în momentul în care, de pe o
pagină de Facebook, am aflat că a murit Robin Williams. E ciudat cum astfel de
veşti, despre oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată în carne şi oase, dar
care ne-au marcat într-un fel sau altul existenţa, ne pot răvăşi sufletul…
duminică, 10 august 2014
Drepturile noastre de călători europeni
Ultima mea călătorie în Europa a
fost cu siguranţă o adevărată aventură din punctul de vedere al transportului.
Şi asta nu pentru că, aşa cum ar fi de aşteptat din felul în care sună un astfel de început de articol, am întâmpinat cine ştie ce
nereguli din partea companiilor de transport sau a funcţionarilor de pe la
diverse birouri, ci pentru simplul fapt că aşa au fost să fie lucrurile (în
fond nimeni nu poate fi socotit vinovat pentru o furtună în München şi nici
pentru zăpăceala mea amuzantă în unele situaţii…).
UE are grijă de bronzul cetăţenilor săi
Sună ironic, dar
nu este! Chiar deloc! Ştim cu toţii că industria produselor cosmetice este un
adevărat impreiu economic, în care consumatorul, deşi cem mai puţin implicat în
toate mecanismele ascunse ale acestei industrii, este, practic, pionul principal,
spre care se îndreptă în final toate strategiile. În cadrul acestei industrii,
produsele de protecţie solară ocupă un loc extrem de important, iar vara este
sezonul în care ele cresc semnificativ cifrele de vânzări, aşa încât nu e de
mirare că în paralel cu cercetările ştiinţifice în domeniu se dezvoltă şi o
adevărată piaţă neagră, ale cărei efecte le simţim adesea pe pielea noastră la
cel mai propriu mod al sintagmei.
Efectele nocive ale razelor solare asupra
pielii sunt şi ele subiect de notorietate de câţiva ani încoace, aşa încât alegerea
unei creme de protecţie solară ar trebui să ne preocupe în mod serios, nu doar
atunci când plecăm în vacanţă la mare, pentru că, în fond e vorba de sănătatea
noastră şi a copiilor noştri. Ştim cu toţii, pentru că aşa ne-a învăţat medicul
sau farmacistul sau pentru că aşa am citit noi pe net, că o cremă cu un SPF cât
mai mare este mai eficientă din punctul de vedere al protecţiei... sau aşa ar
trebui să fie. Ceea ce nu ştim sau ignorăm cu prea multă uşurinţă este
faptul cu nu doar indicele SPF este important pentru ca o cremă de protecţie
solară să fie realmente protectoare. În 2006, Comisia Europeană a formulat şi
adoptat o recomandare în legătură cu eficienţa produselor de protecţie solară,
în care sunt cuprinse o serie de măsuri pe care toţi producătorii din UE ar trebui să
le respecte. Acestea se referă deopotrivă la compoziţia produselor, precum şi la
precauţiile ce ar trebui avute în vedere în momentul folosirii, la
instrucţiunile de aplicare, la modul în care toate informaţiile despre produs
şi despre utilizarea şi efectele lui sunt puse la dispoziţia consumatorului. În
momentul de faţă există dezbateri serioase legate de standardizarea metodelorprin care sunt testate produsele de protecţie solară, ceea ce arată, o dată în
plus, că subiectul în sine are implicaţii cu adevărat importante în viaţa
noastră cotidiană.
În mod sigur,
pentru unii poate părea derizoriu faptul că printre atâtea probleme politice şi
economice iminente Comisia are timp şi de astfel de dezbateri. Privite însă în
profunzime, lucrurile nu sunt chiar atât de banale cum ar putea părea la prima
vedere. Cel puţin aceasta este impresia pe care ţi-o lasă o scurtă privire aruncată pe documente cum sunt cele deja citate sau pe site-ul Cosmetics Europe şi trebuie să recunosc că e un sentiment oarecum reconfortant să ştii că
cineva se gândeşte şi la sănătate şi nu doar la jocurile economice din spatele ei...
sâmbătă, 12 iulie 2014
Spirit european la Iaşi – Bursele europene: jurnalişti în dialog
Vară,
soare, vacanţă… Europa. În traducere liberă, pentru mulţi, această înşiruire de
termeni sună probabil a status de vacanţă numai bun de postat pe o pagină de
Facebook ca să ştie toată lumea că am plecat în cine ştie ce călătorie
relaxantă în jurul Europei. La drept vorbind, călătorie a fost… un fel de
călătorie intelectuală într-un domeniu în care am încă enorm de învăţat, dar
care mă atrage pe zi ce trece ca un magnet. Şi da, a fost şi relaxantă, chiar
dacă, practic, timp de trei zile am petrecut majoritatea orelor într-o sală de
conferinţe, discutând despre politică, economie, justiţie şi despre tot ceea ce
înglobează sub o formă sau alta o discuţie densă despre Uniunea Europeană. A
fost relaxant pentru că am interacţionat cu nişte oameni extraordinari, de o
inteligenţă sclipitoare, datorită cărora, după trei zile de dialog mă consider,
fără nicio lipsă de modestie, un cetăţean european mult mai conştient de
statutul său social şi de situaţia în care se află România în acest moment pe
harta UE.
joi, 10 iulie 2014
Simfonie nocturnă (aşteptând...)
Am aşteptat cu atâtea frământări vara aceasta care se încăpăţâna să nu mai
vină... şi s-a ivit parcă aşa, deodată, între două file de calendar întoarse
fără ştire de o mână nevăzută al cărei joc inocent cu anotimpurile mă
fascinează de fiecare dată în alte nuanţe ce-mi conturează neîncetat tabloul
magic al vieţii. Nu ştiu cum se face că mereu totul e intens într-un nou sens,
întotdeauna altul şi totuşi acelaşi.
joi, 29 mai 2014
Dor...
Uneori mă trezesc dimineaţa cu sentimentul straniu că trupul în care mă
mişc şi respir nu îmi aparţine sau mai degrabă eu nu îi aparţin lui. Trezirea
în sine e o chinuitoare trecere de la ceva la altceva, poli nedefiniţi ai unor
lumi îndepărtate care se zbat în mine asemeni nisipului dintr-o clepsidră
imaginară întoarsă mereu şi mereu într-o direcţie sau în cealaltă, fără un scop
anume. E ca şi cum fiinţa mea iluzorie
încearcă să se desprindă de ceva ce prinde contur doar în visele nocturne, pe
care am renunţat de mult timp să le mai descifrez psihanalitic, pentru a intra
într-o formă diurnă care să o ajute să supravieţuiască în lunga agonie de peste
zi. Momentul acesta al trecerii e copleşitor şi-n agonia fiecărei dimineţi simt
simultan începuturi şi sfârşituri pe care în vârtejul diurn nu le pot trăi
complet. Mă zbat pentru câteva minute între zi şi noapte şi-mi pare că minutele
sunt ore întregi ce-mi lasă pe suflet urme adânci care de la o vreme nici nu
mai au loc una de alta. Mi se face uneori dor... de mare, de ploaie, de stele, de greieri, de
iarbă, de fulgi, de frunze, de lumină, de sunete, de culori, de lacrimi, de
mâini, de pleoape, de arbori, de pensule, de păsări, de îngeri, de nimic şi de
toate... dorul acela bizar de ceva ce nu am cunoscut niciodată, înecat mereu în
stropi de ploaie căzând în neştire în pulberea fină ce acoperă asfaltul încins
al unui oraş îndepărtat, dintr-o altă lume... Înşir cuvinte, mereu cuvinte,
doar cuvinte... şi mi se pare că-n fiecare literă se izbeşte surd ecoul
gândurilor pe care nu reuşesc niciodată să le exprim până la capăt. Îmi simt
fiinţa întreagă un abis de cuvinte care nu-şi mai găsesc înţelesul niciunde...
cuvinte care se-ntorc mereu în mine, se-ntorc şi pleacă mereu şi mereu într-un
continuu joc vinovat de permanente fluxuri şi refluxuri care-mi erodează
sufletul dincolo de marginile falezei pe care încerc cu disperare să o păstrez
intactă, ca să am de unde să mai privesc cândva apusul, atunci când mi se va mai
face, poate, dor şi de el... Dor... un dor bizar de mine însămi... altfel... la
fel... mereu aceeaşi, mereu altfel.
marți, 20 mai 2014
Campanie prin sms – ingeniozitatea de pe urmă a politicianului român
A se înţelege dintru
început că nu am nimic special cu politicienii, deşi e la ordinea zilei ca tot
omul să-i facă în toate felurile, cu ou şi cu oţet, cum s-ar spune. Am, poate,
doar cu unii dintre ei, când mă mai apucă aşa, câte o revoltă existenţială
profund ancorată în meandrele concretului, ca să ne bălăcim puţin într-un limbaj
de lemn, necesar creării unui eventual captatio
pentru istorisirea pe care urmează să v-o împărtăşesc. Trecând peste titlu,
căci de la el pornisem, trebuie să recunosc că noi, românii (a se citi “unii
dintre noi”), avem o imaginaţie foarte bogată. O dovedeşte nu numai folclorul
nostru plin de basme, de cimilituri şi legende, ci, în vremuri mai noi,
felurile numeroase în care se fură, se minte şi se amăgeşte pe toate căile. De la metodele din ce în ce mai performante de copiat la bac
la tunurile evazioniste pe care le dau unii pe spinarea altora, totul, dar
absolut tot ce se întâmplă în viaţa cotidiană a românilor, privită în ansamblul
ei, este rezultatul unei forme de ingeniozitate cu manifestări de la ridicol la
bizar, trecând prin grotesc şi tragi-comic. Să nu filosofăm prea adânc totuşi…
Nu de alta, dar ne-am putea procopsi cu cine ştie ce acuze ingenioase…
marți, 13 mai 2014
Matineu la capăt de linie
Soare blând, de primăvară întârziată, aruncându-şi razele pe un peron
pustiu, la capătul căruia se prefigurează o agitaţie molcomă de dimineaţă
începută prea devreme; şuier înfundat, pierdut printre blocuri scorojite
adulmecând încă amprentele gri ale nopţii şi peste toate un zumzet crescând ce
anticipează vacarmul de peste zi – nimic altceva decât preludiul unei zile
obişnuite, a cărei viaţă se epuizează uniform, în aceleaşi limite temporale
măsurate ritmic de şuierul trenurilor care vin şi pleacă.
vineri, 9 mai 2014
Cu un pas mai aproape de Europa
De câţiva ani încoace, pe 9 mai, românii serbează, cum ştiu ei mai bine,
Ziua Europei. Concerte, expoziţii, dezbateri, activităţi sportive, mitinguri,
conferinţe şi o sumedenie de alte forme de manifestare publică a unor idealuri,
mulţumiri, speranţe, aşteptări faţă de ceea ce înseamnă sau ar putea înseamna
în viitor Uniunea Europeană umplu agendele culturale şi social-politice ale
multor localităţi din România care se aliniază astfel, tradiţiei europene de
celebrare a zilei de 9 mai. Ce înseamnă pentru românul de rând acest lucru? Cu
siguranţă pentru unii înseamnă ceva, pentru alţii mai nimic. Cert este că, sub
o formă sau alta, este o zi în care oamenii au ocazia să afle mai multe despre
Europa, în moduri inedite, prin manifestări pe care reprezentanţii UE le
gândesc pentru a atrage atenţia cetăţenilor europeni asupra conceptului în sine
de Uniune Europeană şi asupra lucrurilor benefice pe care acesta le reprezintă
pentru fiecare dintre ei.
Ziua Europei – pe scurt
Judecaţi cum vreţi această postare, dar un impuls de moment, prelungit
într-o dorinţă altruistă de a lumina unele capete în care mai există încă
umbre, mă face să dau copy – paste unui fragment din finalul comunicatului de
presă pe care l-a transmis Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti. Nu
mi-o luaţi în nume de rău, dar mă irită feelingul că diseară la ştiri voi vedea
iarăşi sondaje din acelea jenante la care reporterii români sunt specialişti,
în care bieţi oameni copleşiti de probleme ori adolescenţi cu mintea
împrăştiată cine ştie pe unde şi afişând un zâmbet cool vor fi întrebaţi ce
semnificaţie are ziua de 9 mai şi vor da din umeri sau, mai rău, vor scoate pe
gură cine ştie ce răspunsuri simpatice
care nu le vor scăpa în mod sigur nici mondenilor, nici cârcotaşilor, nici
altor români specialişti în a-i arăta cu degetul pe alţii. Aşa că, scurt, fără
alte explicaţii inutile, iată pasajul cu pricina:
Ziua Europei – 9 mai
La data de 9 mai 1950 s-a făcut
primul pas în direcţia creării Uniunii Europene de astăzi. La Paris, în acea
zi, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a citit în faţa
presei internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania şi alte
patru state europene să-şi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel,
aşezând astfel piatra de temelie a unei federaţii europene.
Ministrul francez a propus atunci crearea unei instituţii europene supranaţionale, însărcinată cu gestionarea industriei cărbunelui şi oţelului, sector care constituia, la vremea respectivă, baza întregii puteri militare. Ţările la adresa cărora a fost lansat apelul aproape se distruseseră reciproc într-un conflict care a lăsat în urma sa pagube materiale imense şi un sentiment de dezolare.
În
1985, liderii Comunității Europene, întruniţi în cadrul summitului de la
Milano, au decis ca la data de 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei.
Cine ştia deja lucrurile de mai sus, să-mi ierte intenţia educativ-cultural-moralizatoare, iar
cine nu... acum ştie. Şi cu asta, iată că inaugurez şi o rubrică nouă pe blog, pe care o
coc în minte de ceva vreme. Explicaţiile, mai târziu. (Va urma... rubrica,
desigur...).
Midnight cooking
E
trecut de miezul nopţii de mai bine de o oră. Aud prin geamul întredeschis
foşnet de frunze deocheate de vânt, întrerupte sporadic de vreo vietate
rătăcită printre ele, care-şi mormăie visul primitiv de primăvară eternă.
Lumini aprinse în toată casa îmi dau o senzaţie bizară de deja-vu – linişte aparentă punctată ritmic de ticăitul unui ceas
imaginar pe care-l aud uneori şoptindu-mi că mâine e cea mai lungă zi de şcoală
şi de foiala lui Thor, care mă priveşte nemulţumit, ridicând alene din când în
când câte o pleoapă.
miercuri, 7 mai 2014
Remember – EUROLIIS – Drepturile noastre în Uniunea Europeană (Tu cu cine votezi?)
De ceva vreme îmi tot revizuiesc lucruri amânate, lăsate baltă în momente
de lipsă totală de inspiraţie sau pur şi simplu făcute pe fugă, într-o goană
nebună şi într-o încercare disperată de a recupera nu timp, pentru că unele
lucruri sunt ireversibile, ci experienţe irosite sau nefructificate aşa cum îmi
propusesem să o fac. Caut nu scuze, ci explicaţii care să mă convingă că eu am
fost cea care a neglijat, a amânat, a triat prost şi că tot eu trbui să fiu cea
care va readuce lucrurile la o altfel de normalitate.
miercuri, 16 aprilie 2014
Pâine gratis, că circ avem destul!
Se cuvine poate, de la bun început, să precizez că postarea de faţă nu este
una publicitară şi că pur şi simplu aşa mi-a venit, dintr-un exces de bună
dispoziţie, probabil, să-i laud pe nişte oameni a căror iniţiativă m-a uimit
prin simplitatea ei.
marți, 8 aprilie 2014
O dimineaţă...
Timpul... uneori mă lupt cu el până la epuizare (a mea, desigur), deşi ştiu
mereu că finalul este întotdeauna acelaşi – o acută conştiinţă a relativităţii
(a lui, desigur... deşi, în ultima vreme, în egală măsură a fericirilor şi a spaimelor
mele). Ce-mi place teribil este că de fiecare dată când mă simt parte a unor
mici revelaţii temporale am aşa... un sentiment boem al unei eternităţi râvnite
mereu, în orice lucru minunat pe care îl trăiesc. Bunăoară dimineaţa aceasta...
duminică, 23 martie 2014
duminică, 16 martie 2014
Baladă pentru un vis candid
Ni se întâmplă uneori în copilărie miracole al căror sens nu-l percepem pe
moment, dar care rămân suspendate undeva în fiinţa noastră, aşteptându-şi clipa
de revelaţie supremă, în care sensul devine posibil. Se transformă treptat în
amintiri dragi, care ni se abat prin suflet ori de câte ori viaţa nu îşi
urmează cursul aşa cum credeam că o va face, trăgându-ne după ea, ca să nu
rămânem prizonieri în propriile realităţi trecătoare. Culori estompate de
vreme, sunete al căror ecou rezonează peste timp, parfumuri tandre, venite
dintr-o altă lume căreia i-am aparţinut cândva cu toată fiinţa... Vise de copil
adunate-n fire de praf care s-a pus peste tot ceea ce cândva era paloare şi
inocenţă...
duminică, 23 februarie 2014
Distopii temporale
„Pentru
toate există o vreme şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său: un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri;
un timp pentru a sădi şi un
timp pentru a smulge; un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp
pentru a zidi; un
timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde; un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;
un timp pentru a arunca cu
pietre şi un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi
departe de îmbrăţişări; un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra şi un timp
pentru a arunca; un
timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;
un timp pentru a iubi şi un
timp pentru a urî; un
timp pentru război şi un timp pentru pace.” (Eclesiastul)
Uneori căutăm cuvinte potrivite ca să exprimăm
gânduri şi simţiri al căror nume nu ni se defineşte decât târziu, mult prea
târziu, după ce starea latentă în care au plutit prea mult timp le-a
transformat în entităţi indescifrabile sau în nonsensuri
lingvistico-sufleteşti. Alteori cuvintele ne caută… şi spre deosebire de noi,
biete fiinţe pasagere prin vâltoarea lumii, ele, cuvintele nu-şi abandonează
niciodată căutările. Cuvintele nu obosesc niciodată şi scriu pe suflet cu urme
adânci, indiferent când se întâmplă miracolul înţelegerii…
vineri, 10 ianuarie 2014
La jumătate...
Îmi amintesc uneori cum în copilărie mă întrebam cum percep „oamenii mari”
înaintarea în vârstă. Îmi doream, ca orice copil, să cresc, să fiu „om mare”,
dar aveam adesea dubii în legătură cu ce însemna de fapt acest lucru. Mai
târziu, în vremea adolescenţei, am uitat pentru o vreme de „oamenii mari” şi de
curiozitatea în legătură cu percepţia lor temporală. Eram prea ocupată să
descopăr lumea prin propriii ochi ca să mai am răgaz şi pentru meditaţii
inocente pe seama adulţilor din jurul meu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)