Terapie nostalgic autumnală – Alchimia toamnei la Iași

Mi-a trecut prin minte azi, în aburii leneși ai cafelei de după-amiază, că pentru a nu știu câta oară nu am niciun plan pentru weekend și că ar trebui poate, să fiu ceva mai organizată în privința asta. Iluzie, desigur… organizarea și sfârșitul de săptămână sunt oricum două concepte antagonice în șirul cotidian al clipelor ce mi se întâmplă de o vreme încoace. Și totuși… mi-a tecut prin minte faptul că săptămâna viitoare, cam pe vremea asta, mă voi bucura de câteva momente speciale cu care îmi place să cred că îmi voi răsfăța sufletul ce are nevoie mai mult parcă decât oricând de astfel de răsfățuri.

Ida sau despre adevăratul film de artă

Îmi propusesem să văd Ida încă de când am studiat pe îndelete programul proiecțiilor cinematografice din cadrul FFE 2015. Și nu pentru că a luat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin (cu toate că aș fi ipocrită să nu recunosc că m-a impresionat lista lungă de premii acordate filmului, inclusiv aprecierea Parlamentului European a cărui susținere față de filmul de artă poate fi remarcată din cuvintele promițătoare care deschid pelicula - ”EP is comitted to culture!”), ci pentru că trailerul m-a convins încă din primele secunde. Nu știu dacă este vorba despre poveste, despre privirea de neuitat a Idei, despre candoarea bizară a unei limbi care îmi este total străină sau despre altceva. Cert este că Ida m-a convins din toate punctele de vedere că cinematografia este, dincolo de orice alte clișee, o artă pură, atunci când se vrea acest lucru.

Gelozie în alb și negru

A doua zi de FFE la Iași a adus pe pânza vintage de la Casa de Cultură ”Mihai Ursachi” cinci producții care, mărturisesc, nu mi-au atras în mod deosebit atenția atunci când am studiat programul proiecțiilor. E drept că atunci când am scris despre festival în general, m-au acaparat câteva titluri care, din păcate, nu au figurat pe lista filmelor proiectate la Iași. Totuși, mi-am propus să văd câte unul din filmele fiecărei zile de FFE la Iași, așa că am ales fără să stau prea mult pe gânduri, sub un impuls inspirațional al cărui mecanism îmi rămâne necunoscut, în pofida unei vagi intuiții. La jalousie, în regia lui Philippe Garrel figura pe listă alături de un documentar despre Ionși Doina Aldea Teodorovici, alături de Legături bolnăvicioase al lui Tudor Giurgiu, alături de mult comentatul Aferim! al lui Radu Jude și de un titlu necunoscut mie, Celelalte mătănii, o producție a unui regizor turc. Nu voi justifica acum alegerea, însă mă felicit pentru ea.

”Unitate în diversitate” în limbaj cinefil - Festivalul Filmului European 2015

Dacă ador ceva la începutul lunii mai în fiecare an, pe lângă explozia miresmei de liliac ce învăluie străduțele ascunse ale orașului într-o feerie primăvăratică absolut încântătoare, atunci acest ceva este forfota de sărbătoare care animă din ce în ce mai multă lume în jurul Zilei Europei, celebrate în fiecare an pe 9 mai, prin evenimente inedite, menite să ne amintească faptul că suntem cetățeni europeni, că locul nostru este în Europa nu doar pe hartă și că aceasta nu este deloc o pură întâmplare.

Grafenul – materialul ce revoluţionează lumea în care trăim

Ce ştiţi despre grafen? Eu nu ştiam prea multe până ieri, când am citit un comunicat de presă despre impactul pe care cercetările asupra acestui compus chimic îl pot avea asupra lumii în care trăim. Cu siguranţă, multă lume ştie mai multe decât mine, şi îmi asum acest lucru, însă aplicând principiul vechiului proverb care spune că omul cât trăieşte învaţă, m-am minunat şi eu ieri, la 10 ani după descoperirea lui, de ceea ce poate să însemne grafenul pentru evoluţia civilizaţiei umane.

Ziua Europei – pe scurt

Judecaţi cum vreţi această postare, dar un impuls de moment, prelungit într-o dorinţă altruistă de a lumina unele capete în care mai există încă umbre, mă face să dau copy – paste unui fragment din finalul comunicatului de presă pe care l-a transmis Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti. Nu mi-o luaţi în nume de rău, dar mă irită feelingul că diseară la ştiri voi vedea iarăşi sondaje din acelea jenante la care reporterii români sunt specialişti, în care bieţi oameni copleşiti de probleme ori adolescenţi cu mintea împrăştiată cine ştie pe unde şi afişând un zâmbet cool vor fi întrebaţi ce semnificaţie are ziua de 9 mai şi vor da din umeri sau, mai rău, vor scoate pe gură cine ştie ce răspunsuri  simpatice care nu le vor scăpa în mod sigur nici mondenilor, nici cârcotaşilor, nici altor români specialişti în a-i arăta cu degetul pe alţii. Aşa că, scurt, fără alte explicaţii inutile, iată pasajul cu pricina:

Ziua Europei – 9 mai

La data de 9 mai 1950 s-a făcut primul pas în direcţia creării Uniunii Europene de astăzi. La Paris, în acea zi, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a citit în faţa presei internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania şi alte patru state europene să-şi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel, aşezând astfel piatra de temelie a unei federaţii europene.

Ministrul francez a propus atunci crearea unei instituţii europene supranaţionale, însărcinată cu gestionarea industriei cărbunelui şi oţelului, sector care constituia, la vremea respectivă, baza întregii puteri militare. Ţările la adresa cărora a fost lansat apelul aproape se distruseseră reciproc într-un conflict care a lăsat în urma sa pagube materiale imense şi un sentiment de dezolare.

În 1985, liderii Comunității Europene, întruniţi în cadrul summitului de la Milano, au decis ca la data de 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei.

Cine ştia deja lucrurile de mai sus, să-mi ierte intenţia educativ-cultural-moralizatoare, iar cine nu... acum ştie. Şi cu asta, iată că inaugurez şi o rubrică nouă pe blog, pe care o coc în minte de ceva vreme. Explicaţiile, mai târziu. (Va urma... rubrica, desigur...).