Pentru că...

Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi... iar uneori sunt chiar mai mult de atât. Și e nevoie de atât de puțin ca să știi... în dimineți cu fulgi agățați de crengi, în raze despletite printre nori, în așteptări amestecate cu pulbere de stele cernută din praf de vise, în miez de noapte transformat în alb colorat în nuanțe de curcubeu, în sunete ivite neașteptat pe timpan... în orice. Omul are nevoie de atât de puțin pentru a fi fericit! Doar că puținul acesta e atât de fragil, încât cei mai mulți îi ratează ireversibil perindarea prin univers. Dar uneori știi. Știi... pur și simplu... din zâmbetul în care se topesc necuvinte, din fiorul cald al degetelor îmbrățișate involuntar și nesfârșit, din lacrima-ți topită târziu în ochii limpezi în care te privești așa cum ești, așa cum ai știut întotdeauna că ești. Știi... pur și simplu... Știi și simți că nu mai este nevoie de nimic altceva decât de acest etern început din care nu vrei să pleci, de teamă că s-ar putea să te pierzi din nou... pe tine. Și rămâi așa, suspendat în început fără sfârșit, chiar dacă între timp trăiești, ca toți ceilalți, în cotidian. Nu vrei să distrugi simplitatea clipei ascunse în suflet... umbră de vis pe care te străduiești să îl păstrezi intact, de teamă că nu va mai exista vreodată altul la fel... cu toate că știi că, într-un fel sau altul, nu se va sfârși niciodată. Știi și asta. Și tocmai pentru că știi fără ți se spună, îți simți sufletul eliberat de orice ar fi putut să te facă să te îndoiești.

Româna la Bruges – o inițiativă europeană marca ICR Bruxelles

Româna ca limbă străină… cam ce vă sugerează sintagma asta? Cu siguranță pe mulți îi va fi ducând cu gândul la examenul de bacalaureat și la perlele tragicomice de care sunt pline paginile scrise de tinerii absolvenți de liceu, însă nu, nu despre fenomenul în cauză este vorba, ci chiar despre studiul limbii române ca limbă străină într-un oraș de poveste, în care nu m-aș fi gândit vreodată că voi găsi pusă în practică o astfel de inițiativă – la Bruges. În cele trei săptămâni petrecute în septembrie anul trecut la Bruxelles, din care am rămas cu multe datorii de suflet față de oameni dragi pe care i-am cunoscut acolo, dar pe care le voi transforma în săptămânile acestea de primăvară în rânduri scrise cu drag despre experiențe frumoase, am ajuns și la sediul Institutului Cultural Român din Bruxelles, din Rue Gabrielle. Aici am aflat, printre altele, despre modul în care limba română a devenit, din anul academic 2014 – 2015, limbă străină de studiu la Bruges, alături de engleză, franceză, germană și alte limbi studiate în cadrul cursurilor de la Colegiul Europei din Bruges. Despre această inițiativă am discutat cu Mirona Magearu, sufletul acestui proiect frumos, într-un dialog virtual pe care agendele încărcate ale amândurora nu l-au lăsat să se materializeze și într-o întâlnire despre care sunt convinsă că s-ar fi alăturat celor de suflet din experiența mea belgiană. Cu speranța / promisiunea că în următoarea călătorie la Bruges acest dialog va deveni cât se poate de real, iată lămuririle Mironei cu privire la ideea introducerii cursurilor de limbă română în programa studenților de la Bruges: