În euforia dimineții de azi, recapitulând în memorie tot felul de restanțe
pe care le am față de mine însămi, mi-am amintit, printre altele, de o seară
ciudat de frumoasă pe care am trăit-o cu ceva timp în urmă... pe 14 februarie.
(văd deja zâmbete virtuale pe chipuri cunoscute). Nu, nu este vorba despre o
siropoasă poveste cu inimioare și ursuleți de pluș sau mai știu eu ce alte
obiecte impregnate de spiritul lui Eros și nici de vreo profundă istorie cu
subînțelesuri.
redirect
miercuri, 15 aprilie 2015
Detalii matinale
Se dă în mine în fiecare dimineață o luptă tăcută, dar cumplită între diurn
și nocturn, între subconștientul încă îmbibat de vise haotice și conștiința
deplină și perfect pragmatică a unei noi zile căreia sufletul trebuie să îi
supraviețuiască... încă o dată și încă o dată... habar nu am până când.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)