Cu mai bine de două luni în
urmă am început să visez... să visez lucid, cu ochii larg deschişi şi cu
speranţa că reveriile mele pot schimba ceva în bine. Îmi propusesem atunci să
scriu o serie de articole, animată fiind de impulsul pe care l-a generat în mintea şi
în sufletul meu o competiţie care pentru mine însemna mai mult decât miza în
sine, aceea de a deveni „blogger european”. În fond, aceasta era doar o partea
a reveriilor mele, cu rădăcini mult mai adânci, în primele mele contacte cu
lumea de dincolo de graniţele care ne despart încă ţara asta minunată în care
trăim de o lume la care, chiar dacă de multe ori nu o recunoaştem, aspirăm cu
toţii – lumea civilizată, de care am fost ţinuţi departe atâtea decenii în care
negura comunistă ne-a înceţoşat privirile.
redirect
vineri, 15 noiembrie 2013
duminică, 3 noiembrie 2013
Fărâme de sens...
Sens… Tot ce ni se întâmplă,
fiecare clipă, fiecare zâmbet, fiecare lacrimă, fiecare dezamăgire şi fiecare
clipă de fericire supremă, fiecare pas făcut înainte sau înapoi, fiecare lumină
pe care o aprindem şi fiecare uşă pe care o închidem în noi înşine sau în afară
şi, mai presus de toate, fiecare fărâmă din fiinţa noastră trebuie să aibă un
sens, pe care-l absoarbe şi îl propagă simultan din şi în ceea ce ne
înconjoară, ca într-un vertij nesfârşit în care adesea ne pierdem.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)