Îmi amintesc uneori de lucruri
simpatice din copilărie pe care acum, om mare fiind, le privesc cu relaxare şi
cu îngăduinţa adiacentă oricărei amintiri ce îmi umple sufletul de nostalgie. De
cele mai multe ori, amintirile ies pe nepiftite la iveală şi mă poartă cu ani
în urmă, pe când lumea îmi părea mult mai mare şi lucrurile mult mai pline de
înţelesuri ascunse. Îmi amintesc, bunăoară, de vara în care am avut ocazia să-l
cunosc pe unul dintre cei mai renumiţi inventatori... să-l cunosc în carne şi
oase adică, pentru că altfel, citisem eu mai multe despre inventatori, însă
aveam îndoielile mele de copil curios asupra existenţei lor în afara cărţilor
de Jules Verne sau a emisiunilor de la televizor. Poate de aceea, întâlnirea cu
Vitalie Belousov mi-a rămas în minte ca un fel de dovadă vie a faptului că
inventatorii există şi că, în cele mai multe cazuri, ei există ca să ne facă
nouă, celorlalţi, viaţa mai uşoară... Nu-mi amintesc foarte clar circumstanţele
în care l-am întâlnit pe acest domn, al cărui nume mi s-a întipărit în minte,
datorită sonorităţii sale... cred că era o tabără de pionieri sau, în orice
caz, un eveniment important la care erau invitate mai multe personalităţi
ieşene. Oricum, lucrurile se petreceau înainte de 1989, într-o vreme în care tinerii
păreau să ştie mai multe despre inventatori şi să respecte parcă mai mult
valorile româneşti. Dar, asta e o altă discuţie, care ar antrena cu siguranţă
destule polemici şi nu acesta este scopul rândurilor de faţă.
De fapt, nu ştiu dacă există un
scop în sine îndărătul acestor cuvinte pe care le înşir aici, însă lucrurile pe
care le-am descoperit ieri aici m-au făcut să redescopăr uimirea pe care am
trăit-o atunci, în copilărie, când am realizat că inventatorii chiar există...
Desigur, acum uimirea nu avea cum să mai fie atât de inocentă, pentru că nu mai
aveam nicio îndoială asupra existenţei acestor magicieni ai lumii, însă
descoperirile pe care le-am făcut mi-au dat sentimentul acela atât de plăcut pe
care numai voluptatea de a afla ceva uimitor, ce nu ştiai, ţi-l dă. Am citit,
printre altele, o biografie concentrată a Elisei Leonida Zamfirescu, despre
care până ieri nu ştiam absolut nimic. Cine este doamna cu pricina? M-am
întrebat şi eu când mi s-au oprit ochii pe fotografia sobră, cu aer interbelic.
Ei bine, dacă nu ştiaţi (şi am eu o vagă convingere că nu ştiaţi), Elisa
Leonida Zamfirescu a fost prima femeie inginer din România şi din Europa şi se
pare că astăzi este recunoscută ca fiind prima femeie inginer din lume. (Hmm,
asta trebuie musai să i-o spun ştiu cui, inginer pasionat...). Viaţa exemplară
a acestei doamne, precum şi câteva detalii inedite (cum ar fi, de exemplu acela
că a fost căsătorită cu fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu, pe care l-a
cunoscut pe front sau acela că fratele ei, Gheorghe Leonida ar fi, se pare,
autorul sculpturii chipului lui Isus Mântuitorul, al celebrei statui ce a devenit
în timp un simbol al oraşului Rio de Janeiro). În câteva clipe mi s-au derulat
prin minte, ca într-un film vechi, imagini născute din cuvinte ce concentrează
o viaţă a unei femei exemplare – o femeie despre care nu foarte multă lume mai
ştie azi, dar care face cinste acestui neam din care au izvorât atâtea minţi
sclipitoare. Mi-a trecut chiar prin minte ce interesant ar fi un film biografic
despre prima femeie inginer... care, întâmplător sau nu, a fost o româncă...
Cuprinsă de o curiozitate
copilărească, m-am cufundat apoi în alte poveşti de viaţă ale unor oameni
despre care auzisem de mai multe ori de-a lungul timpului, dar a căror
biografie nu m-a interesat niciodată în mod deosebit, poate şi din cauză că
nimeni nu s-a preocupat să-mi stârenească acest interes. Dar, uite că nu e
niciodată prea târziu să afli lucruri uimitoare, despre oameni uimitori...
Site-ul premiileinovatiei.ro suplineşte tocmai aceasta lipsă din spaţiul
cultural şi ştiinţific autohton, aducând în prim-plan contribuţiile unor oameni
străluciţi, inventatori români, la evoluţia umanităţii şi celebrând public
meritele acestor magicieni, fără de care lumea ar fi cu siguranţă mai săracă,
din multe puncte de vedere – inventatorii. Campania PR3MIAZĂ INOVAŢIA, lansată
de 3M este, aşa cum explică organizatorii, un demers unic de mediatizare şi de
promvare a inventicii româneşti. Iar în cadrul ediţiei din acest an, unul
dintre evenimentele campaniei va avea loc la Iaşi, chiar astăzi, 23 mai, la
Universitatea Tehnică, „Gh.Asachi”.
Nu ştiu dacă o astfel de
campanie este suficientă pentru a ne face să ne simţim mândri că suntem români,
că avem adică, printre noi sau în istoria noastră astfel de oameni mari, care
au schimbat cursul civilizaţiei prin inveţiile lor, însă un lucru e cert –
într-o lume în care binele şi răul sunt din ce în ce mai greu de diferenţiat,
într-o lume în care frumosul este tot mai des sugrumat de forţa urâtului,
într-o lume în care adesea uităm care sunt sau ar trebui să fie adevăratele
valori, avem nevoie de modele, de magicieni care schimbă lumea într-una mai
bună, care să ne ajute, chiar şi aşa, metaforic şi apelând la sentimente nobile
de patriotism, să răzbim cumva la lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu