Echilibru

Dimineaţă. Raze căutându-şi calea prin ţesătura imperceptibilă spre sufletu-mi încă împovărat de somnul nesomn al unei nopţi pe sfârşite. Voce de înger născută în râset de minune mică. Zulufi ştrulubatici peste pleoape încă adormite. Priviri curioase de după un colţ de cearşaf ce ascund nerăbdarea ghiduşiilor unei jucării vii ce aşteaptă cuminte trezirea minunilor. Cuvinte, multe cuvinte ce îmi alunecă pe sub ochi, ca într-un scenariu de film citit în diagonală. 

Fascinaţia sensurilor

Mi se întâmplă în ultima vreme să descopăr sensuri; atunci când mă aştept mai puţin, în oameni, în lucruri, în întâmplări al căror rost în viaţa mea nu l-am văzut limpede întotdeauna, în trăiri şi în stări care mi se descifrează parcă singure, fără să fac vreun efort de înţelegere. Şi trăiesc de la o vreme încoace un straniu şi uluitor sentiment de linişte, pe care îl trăiesc până la ultima zvâcnire de bucurie pe care o propagă în întreaga-mi fiinţă, până la ultima zbatere a durerii din care s-a născut. Îmi las simţirea purtată de zâmbet îngăduitor ori de câte ori conştientizez legăturile dintre toate cele ce mă înconjoară, legături ce mi se ascundeau odinioară în ceaţa lăptoasă a efemerelor nefericiri cu care noi oamenii ne luptăm inutil o mare parte din viaţă.

Meditaţie matinală a unui cetăţean votant

N-am făcut şi nu cred că voi face vreodată politică, în adevăratul sens al cuvântului (indiferent care o fi acela), pentru simplul motiv că nu mă pricep la asta şi nici nu mă pasionează. Totuşi, pe măsură ce trec anii, conştientizez cât de mult îmi este influenţată, indirect, viaţa de politica pe care o fac (sau se prefac că o fac) alţii. Şi conştientizarea aceasta mi-a generat progresiv reacţii adverse, variind de la revoltă la nepăsare şi înapoi la revoltă, apoi la resemnare şi iar la revoltă, pentru ca în cele din urmă să îmi dau seama că nimic, dar absolut nimic din ceea ce simt eu faţă de felul în care se face politica în România nu va determina vreodată o schimbare. Aşa că m-am decis, de la un moment dat încoace, să iau lucrurile mai uşor şi să-mi conserv sănătatea mintală, refuzând să încerc a mai înţelege mecanismele desprinse din teatrul absurd al unui sistem haotic din care se naşte periodic ce altceva dacă nu... haos. Încerc, aşadar, să suplinesc nulitatea unei clase politice reflectate în viaţa noastră cotidiană, prin acţiuni de bun simţ pe care conştiinţa mea de om responsabil faţă de alţi oameni le generează. Încerc să ignor prostia, minciuna, bălăcăreala aceasta permanentă, circul oferit cu nonşalanţă prin toate mijloacele de propagare şi să îmi văd de existenţa mea, despre care am aflat de ceva timp încoace că nu este eternă în această lume, că este unică şi irepetabilă.

Terres mythiques – Festivalul EuropaNova Bruxelles la a doua ediţie

Unul dintre regretele cu care am părăsit Bruxellesul (cam multe, ce-i drept), anulate pe moment de dorul de casă şi de minunile mele dragi, dar rămase undeva în suflet ca un impuls latent pentru călătorii viitoare în ţara toamnei mele liniştite este acela că nu am avut ocazia să particip la un eveniment despre care oameni frumoşi mi-au vorbit cu mare drag, pe îndelete – Festivalul EuropaNova, a cărui a doua ediţie debutează astăzi la Bruxelles.

EuropaNova – o oază de cultură românească în inima Europei

În săptămânile de dinainte de plecarea mea la Bruxelles, una dintre preocupările constante, parte a pregătirii spirituale în vederea mult aşteptatei călătorii, a fost să caut puncte de reper româneşti aici, în oraşul în care par să se întâlnească toate culturile Europei. Mi-am dorit enorm să cunosc oameni care fac, într-un fel sau altul, ceva pentru România aici, în locul în care zilnic se scrie practic o parte semnificativă a istoriei lumii. Şi trebuie să mărturisesc că aşteptările mi-au fost împlinite peste măsură, în feluri adesea neaşteptate, de către oameni frumoşi, de a căror companie m-am bucurat în câteva dintre după-amiezele mele de toamnă belgiană, în întâlniri revelatorii ce m-au făcut nu doar să am aici, departe de ai mei, sentimentul de acasă, ci să conştientizez cât de multe şi frumoase lucruri se pot face oriunde pe planetă, atunci când există dragostea de frumos. O astfel de revelaţie a fost întâlnirea mea cu Mirela...

UE spune „Nu!” manipulării competiţiilor sportive şi violenţei spectatorilor

Printre ştirile zilnice pe care le aflu aici, la Bruxelles, se numără unele care îmi atrag atenţia prin faptul că le transpun cumva în peisajul social românesc şi încerc să vizualizez cum se vor implementa la noi anumite convenţii, tratate, programe care intră într-o contradicţie izbitoare cu realitatea românească din anumite domenii.  Fireşte, în fond, acesta este şi scopul majorităţii documentelor... să schimbe stări de fapt, să forţeze lucrurile să meargă mai bine acolo unde merg prost, însă contrastul nu are cum să nu-mi creeze tot felul de scenarii.

“Străzile noastre, alegerea noastră!” – UE ne provoacă să respirăm aer curat

Preocuparea instituţiilor europene pentru calitatea aerului, influenţată de transportul urban nu este o noutate, nici în plan legislativ, nici în ceea ce priveşte acţiunile menite să încurajeze circulaţia cu vehicule ecologice şi să protejeze sănătatea oamenilor. Săptămâna europeană a mobilităţii, care a debutat în acest an pe 16 septembrie, se află la cea de-a treisprezecea ediţie şi are în spate o istorie bogată în evenimente menite să sprijine transportul ecologic şi rezolvarea problemelor generate de traficul urban din oraşele în care locuitorii au de suferit din cauza efectelor nocive ale automobilelor.