redirect

vineri, 15 noiembrie 2013

Visând la Europa în România secolului al XXI-lea

Cu mai bine de două luni în urmă am început să visez... să visez lucid, cu ochii larg deschişi şi cu speranţa că reveriile mele pot schimba ceva în bine. Îmi propusesem atunci să scriu o serie de articole, animată fiind de impulsul pe care l-a generat în mintea şi în sufletul meu o competiţie care pentru mine însemna mai mult decât miza în sine, aceea de a deveni „blogger european”. În fond, aceasta era doar o partea a reveriilor mele, cu rădăcini mult mai adânci, în primele mele contacte cu lumea de dincolo de graniţele care ne despart încă ţara asta minunată în care trăim de o lume la care, chiar dacă de multe ori nu o recunoaştem, aspirăm cu toţii – lumea civilizată, de care am fost ţinuţi departe atâtea decenii în care negura comunistă ne-a înceţoşat privirile. 

duminică, 3 noiembrie 2013

Fărâme de sens...

Sens… Tot ce ni se întâmplă, fiecare clipă, fiecare zâmbet, fiecare lacrimă, fiecare dezamăgire şi fiecare clipă de fericire supremă, fiecare pas făcut înainte sau înapoi, fiecare lumină pe care o aprindem şi fiecare uşă pe care o închidem în noi înşine sau în afară şi, mai presus de toate, fiecare fărâmă din fiinţa noastră trebuie să aibă un sens, pe care-l absoarbe şi îl propagă simultan din şi în ceea ce ne înconjoară, ca într-un vertij nesfârşit în care adesea ne pierdem.