redirect

luni, 26 august 2013

EUROSCOLA – o pledoarie constructivă pentru integrarea europeană

A fi cetățean european presupune, dincolo de însușirea teoretică a unui set de valori, de drepturi și de responsabilități, capacitatea de a interioriza aceste lucruri și de a le transpune apoi în atitudini și în fapte concrete, materializări ale unui spirit civic care se construiește în timp. De aceea, promovarea valorilor europene și a principiilor după care funcționează mecanismul complex al Uniunii Europene în rândul tinerilor ar trebui să constituie o prioritate a instituțiilor europene. Și tocmai pentru că s-a înțeles acest lucru, instituțiile abilitate ale Uniunii alocă în fiecare an fonduri speciale pentru programe europene dedicate tinerilor, propunând și finanțând proiecte de anvergură în toate statele membre, prin care tinerii cetățeni europeni să poată cunoaște în profunzime mecanismele care stau la baza funcționării acestei structuri complexe care este Uniunea Europeană.

sâmbătă, 17 august 2013

Așteptând cu emoție toamna

M-am trezit ieri cu o emoție nouă în suflet... nouă și totuși veche, venită de departe, din vremuri al căror ecou duios îmi învăluie uneori ființa copleșită de sunetul strident al prezentului. Am simțit miros de frunze veștede intrându-mi tiptil prin fereastra întredeschisă... și o rază timidă de soare încercând cu disperare să-mi curme primii fiori ai anotimpului care începe să-și țeasă pânza cu care-mi va acoperi în taină sufletul peste o vreme.... Mi s-a părut chiar că adierea dimineții are în ea un aer venit de departe, de peste mări și țări – un fel de vestitor tăcut al lungii agonii a frunzelor care și-au muiat deja trupurile firave în aur și purpură. Mi s-a părut că aud păsări plutind în depărtări albastre, purtând pe aripile lor doruri fără nume și speranțe târzii într-o lume mai bună... Apoi, ca prin vis, mi-am amintit că e sfârșit de august și că în curând vara va fi o amintire... o amintire tandră împletită din reverii parfumate, curgând încet într-o imensă clepsidră aurie, ai cărei pereți de sticlă au dispărut ca prin minune sub mângâierea caldă a ploilor de stele.

vineri, 9 august 2013

A șaptea artă – prioritate spirituală pentru o Europă creativă


                                     „Filmul este ca viața, ca dragostea. Iar viața, plină de mistere, e cel mai mare                                   miracol. Cine poate să explice de ce trăim, pentru ce iubim?” (Andrei Tarkovski)

Artă modernă prin excelență, cinematografia este unul dintre cele mai complexe domenii ale culturii contemporane, reunind, de cele mai multe ori, într-un mod atât de natural, abstractul și concretul, feericul și mundanul, arta pură și inepuizabila ei sursa cotidiană. Este, în același timp, una dintre cele mai costisitoare arte, în ciuda afirmației lui Jean Cocteau, care era convins că un film devine operă de artă doar atunci când materialele cu ajutorul cărora este făcut sunt la fel de ieftine precum un pix și o bucată de hârtie. În epoca în care trăim, un film, oricât de simplu, de sensibil și de artistic ar fi mesajul pe care îl transmite, înseamnă, dincolo de aspectul ideatic, o întreagă mobilizare de forțe ce nu poate fi susținută decât cu un buget pe măsură. Așadar, ne place sau nu să admintem, cinematografia a devenit într-o mare măsură o artă de lux, mai ales pentru cei care o creează și care au nevoie în permanență de sprijn financiar pentru a-și duce la bun sfârșit proiectele menite să ducă filmul pe noi culmi ale creativității.

miercuri, 7 august 2013

România se află în topul țărilor cu cele mai mici prețuri la convorbiri pe mobil

Faptul că românilor le place să stea la taclale nu este un secret. Nu știu dacă asta e din cauză că românul s-a născut poet sau din alte cauze proverbiale, dar cert este că ne place să vorbim... să despicăm firul în patru, să analizăm tot ce mișcă în univers. Iar de când telefonia mobilă a devenit din ce în ce mai accesibilă, atât în ceea ce privește tarifele convorbirilor, cât și în ceea ce privește prețurile telefoanelor mobile, parcă ne place să vorbim și mai mult. Am încercat cu câteva luni în urmă să îmi imaginez viața fără telefon mobil. Nu am reușit, cu toate că vreo câteva zile am fost forțată de împrejurări să o experimentez. Mi-am promis atunci că voi medita la subiect și încă este valabilă promisiunea.

Un comunicat de presă al Comisiei Europene pe care l-am citit zilele trecute mi-a reactivat această dorință de a-mi imagina cum ar arăta azi viața noastră fără telefon mobil. Până să îmi adun însă resursele de nostalgie împrăștiate în ultima vreme prin cele mai surprinzătoare locuri ale cotidianului, m-am lăsat cuprinsă de euforia gândului că în sfârșit văd și eu România pe o poziție fruntașă într-un top pozitiv – acela al prețurilor mici la convorbirile telefonice pe mobil, practicate în țările europene. România este, se pare, pe locul al doilea, după Lituania, în ceea ce privește prețul foarte mic al convorbirilor pe mobil. 

Topul tarifelor la convorbirile pe mobil în UE (sursa - aici)
Constatarea vine în urma unei analize întreprinse de Comisia Europeană în ceea ce privește tarifele practicate în cele 28 de piețe de telecomunicații naționale din Europa, iar discrepanțele existente în acest sens sunt de-a dreptul colosale. Astfel, între Lituania (țara cu cele mai mici tarife la convorbirile pe mobil) și Olanda (țara cu cele mai mari tarife la convorbirile pe mobil) există o diferență de 774%, diferență ce pare să nu aibă nicio explicație logică, oricâți factori economici și sociali specifici țărilor respective ar fi invocați. Niciun alt bun de consum nu prezintă variații atât de mari de preț de la o țară europeană la alta, ceea ce a tras un semnal de alarmă, punându-se problema creării unei piețe unice, care ar fi, se pare, în avantajul consumatorilor. Lucrurile nu sunt totuși chiar atât de simple precum par. Să admitem că se creează o piață unică și un tarif unic. Va reuși oare Comisia Europeană să impună cel mai mic tarif pentru toate țările UE sau se va face apel la o medie echitabilă, ce va fi aplicată în toate țările? Ultima variantă ne-ar dezavantaja cu siguranță, dacă asta ar presupune ca în țările cu tarife mici acestea să crească pentru a ajunge la o medie general valabilă. Și uite așa, când mă bucuram și eu că suntem în sfârșit și noi în primele locuri la ceva pozitiv, deja încep să am semne de îndoială...

În septembrie 2013, Comisia Europeană va prezenta un pachet legislativ menit să consolideze piața unică a telecomunicațiilor în țările europene. Nu știm exact cum va afecta acest lucru piața din România, dar un lucru este sigur – oricare ar fi tarifele, nimic nu ne va opri, probabil, pe noi, românii, să ne petrecem zilnic minute bune în compania telefonului mobil.

Pentru concursul Blogger European, despre care puteţi afla mai multe detalii din Regulamentul campaniei

sâmbătă, 3 august 2013

Dreptul la... internet – Europa în era Wi-Fi

Trăim într-o eră a tehnologiei care, ne place sau nu, pune stăpânire pe vieţile noastre în cele mai neaşteptate moduri. Am depăşit de mult timp stadiul în care tehnologia ne guverna doar viaţa profesională şi, eventual, câteva aspecte mai mult sau mai puţin importante ale vieţii cotidiene. Astăzi, într-o proportţie covârşitoare, viaţa noastră, în genere, pare să depindă de ea, într-un mod în care cei mai mulţi dintre noi nu ne-am fi gândit vreodată. Şi în tot acest vârtej tehnologic, internetul şi felul în care avem acces la el reprezintă un element cheie al modului în care, zilnic, încercăm să ţinem pasul cu evoluţia civilizaţiei. Mergem la serviciu pe internet, facem cumpărături pe internet, ne amuzăm pe internet, comunicăm cu cei dragi pe internet, ne îndrăgostim pe internet... Practic, internetul a devenit o parte esenţială a vieţilor noastre, fără de care, probabil că nu am mai reuşi să supravieţuim ritmului în care evoluează lumea în care trăim de câteva decenii încoace. Există, desigur, printre noi, fiinţe nostalgice, care tânjesc după acea puritate originară a lumii, regăsibilă, în fond, sub o formă sau alta, în fiecare lucru din jur, fiinţe care refuză cu obstinaţie să accepte că lumea merge într-o direcţie anume şi că, inevitabil, direcţia ne este imprimată şi nouă. Uneori îmi place să cred că mă număr eu însămi printre ele. De cele mai multe ori, mă las însă luată de valul evolutiv şi încerc să învăţ din mers să ţin pasul cu tot ce presupune viaţa într-o epocă a tehnologiei pure.