redirect

duminică, 22 februarie 2015

Decalogul lui Chinezu pentru bloggeri (în relaţia cu agenţiile)

Aşa cum am mai spus-o, unul dintre motivele pentru care nu regret faptul că mi-am dat peste cap complet programul zilele trecute din cauza oboselii pe care a presupus-o, printre altele, experienţa SMS Bucureşti 2015, a fost faptul că am avut ocazia să revăd oameni dragi, a căror prezenţă nu are cum să nu te învioreze. Chinezu, zis şi Cristian China-Birta (sau invers), este unul dintre ei. Şi trebuie să recunosc că prezenţa sa la SMS Bucureşti 2015 a fost, de departe, momentul meu preferat. De ce? Simplu... pentru că, dincolo de orice altceva, pentru mine este exemplul perfect de om care şi-a făcut din pasiune o meserie şi invers, nu încetează să facă ceea ce face cu o pasiune, cu o seriozitate şi cu o naturaleţe copleşitoare, de-ţi vine să crezi că s-a născut cu bloggingul în sânge.

SMS Bucureşti 2015 – o experienţă cu şi despre oameni, gânduri, cuvinte

Atunci când m-am hotărât să particip la Social Media Summit 2015, nu ştiam mare lucru despre ce se va întâmpla acolo. De altfel, starea aceasta de incertitudine am păstrat-o până în dimineaţa în care mi-am lăsat intuiţia să mă conducă spre Howard Johnson Grand Plaza, locul unde urma să aibă loc evenimentul, convinsă fiind că nu am cum să mă rătăcesc în aglomeraţia matinală a unui Bucureşti îngheţat de nori bizari de februarie. Am pornit-o, aşadar, spre Piaţa Romană, cu un elan oarecum inexplicabil, după o călătorie cu trenul în care am fost înconjurată de câteva personaje tipice pe care musai le voi descrie pe undeva pe aici, aşa, de amorul artei, şi după cele câteva ore de somn din noaptea precedentă. Am ajuns la timp, iar din momentul în care m-am lăsat absorbită de aglomeraţia din holul unuia dintre etajele clădirii în care urmau să se întâmple surprizele pregătite de cei de la revista Biz, organizatorul evenimentului, am uitat complet şi de norii de afară, şi de orele nedormite, ba chiar şi de cele trei personaje groteşti cu care am împărţit compartimentul pe durata interminabilei călătorii spre capitală.

marți, 17 februarie 2015

De ce merg la Social Media Summit 2015

Îmi trec de minute în şir prin faţa ochilor peisaje stranii, în care iarna îşi are încă urmele bine înfipte. Prin unele locuri peticele de zăpadă răzleţe se cârpesc cu fâşii de funze uscate făcând încă umbră pământului îngheţat. Îmi trec prin minte tot felul de amintiri legate de trenul spre Bucureşti şi îmi dau seama, deodată, că nu am mers niciodată iarna spre capitală cu trenul. Sau poate că e doar o falsă impresie. Nu are oricum importanţă, decât în ordinea firească a amintirilor mele, pur subiectivă, de altfel.