redirect

duminică, 31 mai 2015

De azi, biciclim în familie!

Fac eu ce fac și ajung mereu la aceeași concluzie: nimic din ceea ce ni se întâmplă nu este întâmplător. Iar de data asta, zău că totul se așază într-un soi de idee-poveste care se potrivește de minune cu intențiile mereu și mereu amânate de prea multe ori. Dar să încep cu începutul, cu toate că nu știu nici eu prea bine care va fi fost acesta...

duminică, 24 mai 2015

Ida sau despre adevăratul film de artă


Îmi propusesem să văd Ida încă de când am studiat pe îndelete programul proiecțiilor cinematografice din cadrul FFE 2015. Și nu pentru că a luat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin (cu toate că aș fi ipocrită să nu recunosc că m-a impresionat lista lungă de premii acordate filmului, inclusiv aprecierea Parlamentului European a cărui susținere față de filmul de artă poate fi remarcată din cuvintele promițătoare care deschid pelicula - ”EP is comitted to culture!”), ci pentru că trailerul m-a convins încă din primele secunde. Nu știu dacă este vorba despre poveste, despre privirea de neuitat a Idei, despre candoarea bizară a unei limbi care îmi este total străină sau despre altceva. Cert este că Ida m-a convins din toate punctele de vedere că cinematografia este, dincolo de orice alte clișee, o artă pură, atunci când se vrea acest lucru.

sâmbătă, 23 mai 2015

Gelozie în alb și negru

A doua zi de FFE la Iași a adus pe pânza vintage de la Casa de Cultură ”Mihai Ursachi” cinci producții care, mărturisesc, nu mi-au atras în mod deosebit atenția atunci când am studiat programul proiecțiilor. E drept că atunci când am scris despre festival în general, m-au acaparat câteva titluri care, din păcate, nu au figurat pe lista filmelor proiectate la Iași. Totuși, mi-am propus să văd câte unul din filmele fiecărei zile de FFE la Iași, așa că am ales fără să stau prea mult pe gânduri, sub un impuls inspirațional al cărui mecanism îmi rămâne necunoscut, în pofida unei vagi intuiții. La jalousie, în regia lui Philippe Garrel figura pe listă alături de un documentar despre Ionși Doina Aldea Teodorovici, alături de Legături bolnăvicioase al lui Tudor Giurgiu, alături de mult comentatul Aferim! al lui Radu Jude și de un titlu necunoscut mie, Celelalte mătănii, o producție a unui regizor turc. Nu voi justifica acum alegerea, însă mă felicit pentru ea.

vineri, 22 mai 2015

Prima zi de FFE la Iași – o poveste fără prea mult cântec

Cu ceva timp în urmă, când scriam despre Festivalul de Film European din acest an, mă lăsasem cuprinsă de euforia momentului și de pasiunea pentru o artă care mi-a fost mereu aproape de suflet și față de care am manifestat întotdeauna, cu un ochi de amator, desigur, o admirație constantă – cinematografia. Și euforia a continuat în toate aceste zile care s-au scurs de când am scris despre FFE2015, combinată cu un fel de ciudă care mă apucă ori de câte ori mi se întâmplă câte ceva bun de care nu mă pot bucura pentru simplul fapt că sunt mereu prea departe fizic de miezul evenimentelor. Obținusem o acreditare la FFE și mi-aș fi dorit să o valorific cumva, indiferent ce va fi însemnând acest lucru, doar că... distanța Iași – București... etc... etc... 

miercuri, 6 mai 2015

”Unitate în diversitate” în limbaj cinefil - Festivalul Filmului European 2015

Dacă ador ceva la începutul lunii mai în fiecare an, pe lângă explozia miresmei de liliac ce învăluie străduțele ascunse ale orașului într-o feerie primăvăratică absolut încântătoare, atunci acest ceva este forfota de sărbătoare care animă din ce în ce mai multă lume în jurul Zilei Europei, celebrate în fiecare an pe 9 mai, prin evenimente inedite, menite să ne amintească faptul că suntem cetățeni europeni, că locul nostru este în Europa nu doar pe hartă și că aceasta nu este deloc o pură întâmplare.

duminică, 3 mai 2015

Pe bicicletă, pe jos sau călare, cărțile copilăriei trebuie promovate!

O vorbă veche spune că niciodată nu e prea târziu, pentru un lucru sau altul pe care ni-l punem la un moment dat în minte să îl facem. Adevărul adevărat este că uneori e târziu, oricât de mare ar fi voința și oricât de infinită speranța. Există însă și lucruri de suflet, care nu au un loc și un timp anume și care se fac la nesfârșit atunci când există dorința de bine și de frumos. Eu cred că fiecare ființă ce mai păstrează încă o fărâmă din visele copilăriei are un astfel de lucru pentru înfăptuirea căruia nimic nu ar fi niciodată pea mult au prea târziu.

sâmbătă, 2 mai 2015

Româna la Bruges – o inițiativă europeană marca ICR Bruxelles

Româna ca limbă străină… cam ce vă sugerează sintagma asta? Cu siguranță pe mulți îi va fi ducând cu gândul la examenul de bacalaureat și la perlele tragicomice de care sunt pline paginile scrise de tinerii absolvenți de liceu, însă nu, nu despre fenomenul în cauză este vorba, ci chiar despre studiul limbii române ca limbă străină într-un oraș de poveste, în care nu m-aș fi gândit vreodată că voi găsi pusă în practică o astfel de inițiativă – la Bruges. În cele trei săptămâni petrecute în septembrie anul trecut la Bruxelles, din care am rămas cu multe datorii de suflet față de oameni dragi pe care i-am cunoscut acolo, dar pe care le voi transforma în săptămânile acestea de primăvară în rânduri scrise cu drag despre experiențe frumoase, am ajuns și la sediul Institutului Cultural Român din Bruxelles, din Rue Gabrielle. Aici am aflat, printre altele, despre modul în care limba română a devenit, din anul academic 2014 – 2015, limbă străină de studiu la Bruges, alături de engleză, franceză, germană și alte limbi studiate în cadrul cursurilor de la Colegiul Europei din Bruges. Despre această inițiativă am discutat cu Mirona Magearu, sufletul acestui proiect frumos, într-un dialog virtual pe care agendele încărcate ale amândurora nu l-au lăsat să se materializeze și într-o întâlnire despre care sunt convinsă că s-ar fi alăturat celor de suflet din experiența mea belgiană. Cu speranța / promisiunea că în următoarea călătorie la Bruges acest dialog va deveni cât se poate de real, iată lămuririle Mironei cu privire la ideea introducerii cursurilor de limbă română în programa studenților de la Bruges:

vineri, 1 mai 2015

Scurtul drum de la ignoranță la dependență sau cum am devenit fan GoT

Am mai spus-o și o voi spune întotdeauna, mai ales atunci când ceea ce ni se întâmplă are în sine și un strop de magie: totul, absolut totul are un sens care, mai devreme sau mai târziu ni se revelează. Mi-a trecut prin minte din nou ideea aceasta devenită laitmotiv al existenței mele, cu o săptămână în urmă, când încă nu eram hotărâtă dacă să răspund sau nu provocării de a participa la Urzeala Bloggerilor, o nouă ispravă simpatică a celor de la blogalinitiative.ro pe care nu-i mai vizitasem virtual de ceva vreme.