redirect

miercuri, 31 decembrie 2014

Echilibru

Dimineaţă. Raze căutându-şi calea prin ţesătura imperceptibilă spre sufletu-mi încă împovărat de somnul nesomn al unei nopţi pe sfârşite. Voce de înger născută în râset de minune mică. Zulufi ştrulubatici peste pleoape încă adormite. Priviri curioase de după un colţ de cearşaf ce ascund nerăbdarea ghiduşiilor unei jucării vii ce aşteaptă cuminte trezirea minunilor. Cuvinte, multe cuvinte ce îmi alunecă pe sub ochi, ca într-un scenariu de film citit în diagonală. 

duminică, 14 decembrie 2014

Fascinaţia sensurilor

Mi se întâmplă în ultima vreme să descopăr sensuri; atunci când mă aştept mai puţin, în oameni, în lucruri, în întâmplări al căror rost în viaţa mea nu l-am văzut limpede întotdeauna, în trăiri şi în stări care mi se descifrează parcă singure, fără să fac vreun efort de înţelegere. Şi trăiesc de la o vreme încoace un straniu şi uluitor sentiment de linişte, pe care îl trăiesc până la ultima zvâcnire de bucurie pe care o propagă în întreaga-mi fiinţă, până la ultima zbatere a durerii din care s-a născut. Îmi las simţirea purtată de zâmbet îngăduitor ori de câte ori conştientizez legăturile dintre toate cele ce mă înconjoară, legături ce mi se ascundeau odinioară în ceaţa lăptoasă a efemerelor nefericiri cu care noi oamenii ne luptăm inutil o mare parte din viaţă.

duminică, 2 noiembrie 2014

Meditaţie matinală a unui cetăţean votant

N-am făcut şi nu cred că voi face vreodată politică, în adevăratul sens al cuvântului (indiferent care o fi acela), pentru simplul motiv că nu mă pricep la asta şi nici nu mă pasionează. Totuşi, pe măsură ce trec anii, conştientizez cât de mult îmi este influenţată, indirect, viaţa de politica pe care o fac (sau se prefac că o fac) alţii. Şi conştientizarea aceasta mi-a generat progresiv reacţii adverse, variind de la revoltă la nepăsare şi înapoi la revoltă, apoi la resemnare şi iar la revoltă, pentru ca în cele din urmă să îmi dau seama că nimic, dar absolut nimic din ceea ce simt eu faţă de felul în care se face politica în România nu va determina vreodată o schimbare. Aşa că m-am decis, de la un moment dat încoace, să iau lucrurile mai uşor şi să-mi conserv sănătatea mintală, refuzând să încerc a mai înţelege mecanismele desprinse din teatrul absurd al unui sistem haotic din care se naşte periodic ce altceva dacă nu... haos. Încerc, aşadar, să suplinesc nulitatea unei clase politice reflectate în viaţa noastră cotidiană, prin acţiuni de bun simţ pe care conştiinţa mea de om responsabil faţă de alţi oameni le generează. Încerc să ignor prostia, minciuna, bălăcăreala aceasta permanentă, circul oferit cu nonşalanţă prin toate mijloacele de propagare şi să îmi văd de existenţa mea, despre care am aflat de ceva timp încoace că nu este eternă în această lume, că este unică şi irepetabilă.

joi, 25 septembrie 2014

Terres mythiques – Festivalul EuropaNova Bruxelles la a doua ediţie

Unul dintre regretele cu care am părăsit Bruxellesul (cam multe, ce-i drept), anulate pe moment de dorul de casă şi de minunile mele dragi, dar rămase undeva în suflet ca un impuls latent pentru călătorii viitoare în ţara toamnei mele liniştite este acela că nu am avut ocazia să particip la un eveniment despre care oameni frumoşi mi-au vorbit cu mare drag, pe îndelete – Festivalul EuropaNova, a cărui a doua ediţie debutează astăzi la Bruxelles.

luni, 22 septembrie 2014

EuropaNova – o oază de cultură românească în inima Europei

În săptămânile de dinainte de plecarea mea la Bruxelles, una dintre preocupările constante, parte a pregătirii spirituale în vederea mult aşteptatei călătorii, a fost să caut puncte de reper româneşti aici, în oraşul în care par să se întâlnească toate culturile Europei. Mi-am dorit enorm să cunosc oameni care fac, într-un fel sau altul, ceva pentru România aici, în locul în care zilnic se scrie practic o parte semnificativă a istoriei lumii. Şi trebuie să mărturisesc că aşteptările mi-au fost împlinite peste măsură, în feluri adesea neaşteptate, de către oameni frumoşi, de a căror companie m-am bucurat în câteva dintre după-amiezele mele de toamnă belgiană, în întâlniri revelatorii ce m-au făcut nu doar să am aici, departe de ai mei, sentimentul de acasă, ci să conştientizez cât de multe şi frumoase lucruri se pot face oriunde pe planetă, atunci când există dragostea de frumos. O astfel de revelaţie a fost întâlnirea mea cu Mirela...

joi, 18 septembrie 2014

UE spune „Nu!” manipulării competiţiilor sportive şi violenţei spectatorilor

Printre ştirile zilnice pe care le aflu aici, la Bruxelles, se numără unele care îmi atrag atenţia prin faptul că le transpun cumva în peisajul social românesc şi încerc să vizualizez cum se vor implementa la noi anumite convenţii, tratate, programe care intră într-o contradicţie izbitoare cu realitatea românească din anumite domenii.  Fireşte, în fond, acesta este şi scopul majorităţii documentelor... să schimbe stări de fapt, să forţeze lucrurile să meargă mai bine acolo unde merg prost, însă contrastul nu are cum să nu-mi creeze tot felul de scenarii.

miercuri, 17 septembrie 2014

“Străzile noastre, alegerea noastră!” – UE ne provoacă să respirăm aer curat

Preocuparea instituţiilor europene pentru calitatea aerului, influenţată de transportul urban nu este o noutate, nici în plan legislativ, nici în ceea ce priveşte acţiunile menite să încurajeze circulaţia cu vehicule ecologice şi să protejeze sănătatea oamenilor. Săptămâna europeană a mobilităţii, care a debutat în acest an pe 16 septembrie, se află la cea de-a treisprezecea ediţie şi are în spate o istorie bogată în evenimente menite să sprijine transportul ecologic şi rezolvarea problemelor generate de traficul urban din oraşele în care locuitorii au de suferit din cauza efectelor nocive ale automobilelor. 

Grafenul – materialul ce revoluţionează lumea în care trăim

Ce ştiţi despre grafen? Eu nu ştiam prea multe până ieri, când am citit un comunicat de presă despre impactul pe care cercetările asupra acestui compus chimic îl pot avea asupra lumii în care trăim. Cu siguranţă, multă lume ştie mai multe decât mine, şi îmi asum acest lucru, însă aplicând principiul vechiului proverb care spune că omul cât trăieşte învaţă, m-am minunat şi eu ieri, la 10 ani după descoperirea lui, de ceea ce poate să însemne grafenul pentru evoluţia civilizaţiei umane.

duminică, 14 septembrie 2014

O jumătate de duminică la Anvers

Bruxelles. Dimineaţă. Nori. Vânt. Stare deprimantă. Somn... reloaded. Cam aşa a început dimineaţa mea de azi în prima variantă. A doua, cu ceva îmbunătăţiri de decor, m-a făcut să-mi reamintesc că nu am am prea multe zile de stat aici şi că ar trebui să profit de timpul liber pe care îl mai am. Raza de soare furişată printre frunzele plopilor care se încăpăţânează să rămână verzi mi-a resuscitat entuziasmul leneş în această duminică de toamnă belgiană.

miercuri, 10 septembrie 2014

Istoria se scrie la Bruxelles

Astăzi este ziua pe care de când am venit aici o aşteaptă toată lumea. Preşedintele Jean-Claude Juncker va anunţa azi, într-o conferinţă de presă, componenţa viitoarei Comisii şi structura portofoliilor. Din prima zi în care am fost prezentă la briefingurile de presă acesta a fost mereu unul dintre subiectele prioritare ale jurnaliştilor, care au încercat, fără prea mult succes, să afle înaintea publicului larg, detalii despre cum va arăta şi cum va funcţiona Comisia în varianta Juncker. Astăzi curiozitatea tuturor va fi satisfăcută şi, în mod firesc, vor începe probabil tot felul de speculaţii, de raţionamente şi de supoziţii transpuse în întrebări pe marginea acestui eveniment.

Juncker şi-a prezentat astăzi „echipa câştigătoare”

Comunicatul de presă transmis astăzi jurnaliştilor, al fel ca şi discursul preşedintelui din cadrul conferinţei de presă care a avut loc la prânz, poartă amprenta unui optimism ce pare să caracterizeze viitoarea Comisie Europeană şi al cărui promotor principal este însuşi Juncker. De altfel, titlul comunicatului de presă este sugestiv – „Comisia Juncker: o echipă puternică şi experimentată pentru a face lucrurile să se mişte” – la fel ca şi caracterizazea pe care preşedintele a făcut-o echipei sale – „Plasez în teren 27 de jucători; fiecare va avea de jucat rolul său specific. Este echipa mea câştigătoare!”

„Youth Guarantee” – o reformă de succes pentru tinerii Europei

„Garanţia pentru tineret” („Youth Guarantee”) este un program care a fost adoptat încă din 2013, de către Consiliul de Miniştri al UE, pe baza propunerii făcute de Comisie în decembrie 2013. Programul prevede ca statele membre să se asigure că la cel mult patru luni după părăsirea şcolii sau după ce au pierdut un serviciu, tinerii pot să îşi găsească un loc de muncă în conformitate cu pregătirea pe care o au sau să dobândească noi competenţe care să le permită să îşi găsească un serviciu în viitor. Toate statele membre au fost de acord cu implementarea planului propus prin „Garanţia pentru tineret”, concepându-şi propriile strategii de implementare. Ca urmare a cererilor formulate în 2012, 18 proiecte pilot au fost aprobate pentru a fi implementate în 7 ţări, printre care şi România.

marți, 9 septembrie 2014

Ruslana – o prezenţă emoţionantă în Parlamentul European

Pe agenda Parlamentului European s-a aflat ieri, printre alte evenimente importante, conferinţa de presă intitulată sugestiv „War against European Choice”, la care au participat parlamentarii europeni Jacek Saryuz-Wolski, Sandra Kalniete şi Elmar Brok (preşedinte al Comisiei de Afaceri externe), alături de Ruslana. Nu ştiu cum sună acest lucru pentru alte persoane, dar eu, simplu cetăţean care nu urmăreşte cu regularitate ştirile pentru că e sătul de violenţă, mizerie, minciună şi alte astfel de orori care umplu zilnic ecranele televizoarelor prea des în ultima vreme, am fost surprinsă de un astfel de eveniment. Surprinsă nu din cauza subiectului – situaţia din Ucraina şi măsurile împotriva Rusiei – care de altfel este de notorietate în această perioadă în toată Europa şi mai ales aici, la Bruxelles, ci datorită numelui Ruslanei care figura alături de oficialii europeni.

O zi aproape obişnuită

Ei bine, da, sunt şi astfel de zile. Zile în care te trezeşti cu o lipsă de chef antologică, asortată sâcâitor cu o migrenă inexplicabilă şi cu un ceas deşteptător pe care nu reuşeşti să-l nimereşti ca să-l poţi opri, pentru că noptiera e prea departe de pat. Şi ca să fie totul şi mai enervant, afară e soare de dimineaţă, şi îţi dai seama că nu ai niciun plan concret şi că tot ce simţi e o oboseală cronică şi o nevoie acută de somn prelungit.
Cam aşa a început ziua mea de azi. Nu-mi propusesem nimic special pentru astăzi, însă perspectiva unei zile de lâncezeală totală nu mă încântă absolut deloc. Încerc să păcălesc migrena cu o cafea mai tare decât de obicei şi mă apuc de scris. Scriu, lucruri pe care de fapt nu aş vrea să le scriu acum, dar trebuie, pentru că deja am depăşit nişte termene. Mă uit din când în când la ceas şi mă rog ca până ies din casă să îmi revin. Zadarnic. Nimic nu pare să bată migrena, a cărei cauză nici măcar nu o cunosc. Am pastile, aduse cu mine din ţară, dar mă încăpăţânez să nu iau nimic. Cât de grav poate fi?

luni, 8 septembrie 2014

O nouă săptămână, acelaşi entuziasm incurabil

Luni, 8 septembrie, Bruxelles. Cer plumburiu, frunze de plopi stingheri în bătaia vântului, ecoul alarmei de la telefonul mobil care îmi tulbură liniştea matinală şi o senzaţie bizară, de parcă m-aş fi trezit dintr-un somn de o mie de ani. Închid ochii pentru câteva clipe, dar îi deschid rapid, de teamă să nu adorm la loc. Cenuşiul compact al cerului îmi naşte în minte perspectiva unei zile sortite eşecului. Apoi, deodată, ca prin vis, îmi amintesc – sunt la Bruxelles, oraşul în care nu ştii niciodată cum va fi vremea decât dacă studiezi în detaliu ştirile meteo şi nici atunci nu poţi fi sigur. În orice caz, nu mi-am cumpărat încă umbrelă şi, nu ştiu de ce, încep să cred că e un fel de superstiţie la mijloc. Am eu aşa un feeling că dacă îmi cumpăr umbrelă va şi ploua... aşa că deocamdată amân, până la prima ploaie... probabil.

miercuri, 3 septembrie 2014

A treia zi de toamnă la Bruxelles

M-am trezit de dimineaţă cu gândul că sunt un călător incurabil. Sunt deja de trei zile aici, în inima Europei, şi încă nu reuşesc să-mi potolesc dorinţa de a vedea cât mai multe locuri şi oameni frumoşi. Îmi dau seama că sunt un călător haotic, al cărui spirit de organizare se dizolvă rapid în spontaneitatea momentului. Oricât încerc să îmi fac un plan al zilei de mâine, nu reuşesc, pentru că mereu descopăr altceva, mereu îmi doresc să văd mai mult, să cunosc mai mult şi spontaneitatea are parcă întotdeauna o forţă mai mare decât planurile minuţioase pe care încerc să le încropesc de la o zi la alta. Bunăoară azi…

Audierile viitorilor comisari europeni – subiectul fierbinte al săptămânii

Când mi-am fixat perioada stagiului la Bruxelles ştiam că voi avea ocazia să asist efectiv la modul în care un subiect extrem de important, cum este audierea viitorilor comisari europeni, subiect de top în această perioadă, este mediatizat, analizat şi interpretat de către presă. Faptul că audierile au început deja astăzi nu mai este o noutate pentru nimeni. 

De la blog la sala de presă sau cum am redescoperit o veche pasiune

Cu mai bine de un an în urmă, când scriam articolele cu care m-am înscris în competiţia Blogger european, nu bănuiam prea multe despre ceea ce avea să mi se întâmple în eventualitatea în care aş fi câştigat premiul cel mare. De altfel, nici nu prea îndrăzneam să mă întreb ce înseamnă premiul oferit (cele trei săptămâni de stagiu de presă la instituţiile europene de la Bruxelles de care mă bucur din plin în aceste splendide zile de toamnă), de teamă să nu-mi fac speranţe ce aveau destule şanse să sfârşească în dezamăgiri. Când am aflat că am câştigat premiul cel mare am păstrat în suflet aceeaşi prudenţă care, deşi nu mă caracterizează în mod constant, este totuşi necesară pentru echilibrarea extazului care nu are cum să nu te copleşească la aflarea unei astfel de veşti. Apoi, timp de mai multe luni, am cochetat cu gândul că voi veni la Bruxelles într-o calitate la care nici nu am sperat vreodată – aceea de jurnalist acreditat, care are posibilitatea de a participa la o mulţime de evenimente, alături de jurnalişti profesionişti, cu experienţă. Nicio clipă nu mi-am pus însă problema cum mă voi descurca aici, printre oameni total necunoscuţi sau de care am auzit sporadic sau i-am văzut la televizor sau prin ziare. Mi-am spus mereu că spontaneitatea şi inspiraţia de moment la faţa locului trebuie să îşi facă negreşit treaba.  Trebuie să recunosc că m-a cuprins de câteva ori panica, însă am alungat-o de fiecare dată cu ajutorul entuziasmului meu proverbial care mă cuprinde atunci când vine vorba de călătorii în locuri necunoscute, de experienţe din care ştiu că am de câştigat şi de oameni noi.

marți, 2 septembrie 2014

Ziua în care m-am îndrăgostit de Bruxelles

Într-un fel, a fost dragoste la prima vedere... încă din seara în care am ajuns aici, am simţit un fior bizar, care mi-a dat din prima clipă sentimentul că o parte din sufletul meu aparţine acestui loc despre care până nu demult ştiam prea puţine. A doua zi de toamnă este însă cea în care pot să spun, fără niciun dubiu, că m-am îndrăgostit de Bruxelles...

Preludiul unei experienţe inedite

Prima zi la Bruxelles. Mi-am imaginat-o în zeci de feluri în timpul zborului printre norii capricioşi, însă aşa cum mi se întâmplă de fiecare dată când plonjez în necunoscut, niciun plan prealabil nu reuşeşte că concureze spontaneitatea momentului, animată de dorinţa mea avidă de a cunoaşte totul, de a trăi fiecare experienţă în detaliile ei esenţiale. Am plecat din ţară cu câteva puncte de reper pe care prezenţa mea aici în calitate de „blogger european” le presupune inevitabil – vizitarea instituţiilor europene, participări la conferinţe de presă, întâlniri cu oameni noi şi idei pe care să le transform în cuvinte ce urmează să prindă viaţa pe blogul care a stat atâta timp în aşteptare în ultimele luni de zile. Cele trei săptămâni pe care le voi petrece aici vor constitui o experienţă inedită, de la care, trebuie să recunosc, am aşteptări fireşti legate de ceea ce înseamnă pentru mine ipostaza în care mă aflu aici, la Bruxelles.

luni, 1 septembrie 2014

O altă toamnă… altfel

În fiecare an simt apropierea toamnei într-un fel inexplicabil, cu o intensitate care este mereu alta şi care îmi produce în suflet metamorfoze neaşteptate, cărora mă supun voluntar şi cuminte, ca şi cum le-aş fi aşteptat de o veşnicie. Toamna este, cred, anotimpul în care, într-o altă dimensiune probabil, s-a născut sufletul meu ce vibrează la fiecare adiere a frunzelor aproape palide, la fiecare rază stângace împletită dimineaţa devreme în aburul cafelei ce se ridică blând în răcoarea matinală. Aştept fiecare toamnă cu emoţie şi cu speranţă, cu sentimentul că urmează să se întâmple ceva bun şi frumos cu sufletul meu avid de bunătate şi de frumuseţe căutate haotic aievea în oameni, în locuri, în întâmplări de-o clipă a căror esenţă memoria mea afectivă o reţine nealterată de timpul necruţător.

joi, 14 august 2014

Dor de aripa albă

Câteodată,
În visul meu rumen de copil,
Se furişa târziu, tiptil,
O aripă albă
De înger pierdut
În nopţi diafane dintr-un trecut
Cu ceruri de sare
Plutind pe sub mare,
Ca-ntr-o poveste fără-nceput.

Uneori,
Îmi priveam cu zâmbet nătâng
Lumina pală de pe umărul stâng
Şi nu pricepeam
De ce-mi încâlcesc,
Într-un joc ştrengăresc,
Umbre de stele,
Prin genele grele,
Cuprinse de somn pământesc.

Alteori,
Îmi aninam fărâme năuce de vis
De-un vers tăcut, încă nescris,
Purtat aievea
De aripa-mi albă,
Desprinsă din salbă
De nori atârnaţi în grumaz de văzduh...

Apoi,
Într-un ceas hoinar, oarecare,
Am amuţit în somn, de mirare,
La gândul bizar
Că-ntr-o zi s-ar putea
Ca cineva, fără să vrea,
Să-mi frângă-n zori
Aripa albă, scăldată în rouă,
Ivită de sub pleoapele-amândouă.

Câteodată,
În visu-mi  pustiu şi trist de om mare,
Mai caut urme sculptate în sare
De zborul desprins
Din umăru-mi gol,
Amorţit pesemne-ntr-un rol
De înger smerit şi tăcut
Ce-şi caută zborul pierdut
În cuvinte rătăcite subtil
Pe aripa  albă a visului meu de copil.

marți, 12 august 2014

Goodbye, dear Captain!

Azi părea să fie o zi ca oricare alta, aşa cum pare în fiecare dimineaţă din ultima vreme, în acest sfârşit de vară straniu, instalat parcă mult prea devreme în sufletul meu. Zgomot de fond, cu tramvaie nervoase pe şine deja fierbinţi, raze captive într-o caniculă tardivă care-mi fierbe zilnic neuronii, agitaţie matinală întârziată în exerciţii de trezit devreme şi, peste toate, aroma de cafea salvatoare… Ziua a devenit însă brusc altfel, odată cu gustul mai amar al cafelei pe care un nod în gât l-a intensificat într-un mod cu totul neaşteptat în momentul în care, de pe o pagină de Facebook, am aflat că a murit Robin Williams. E ciudat cum astfel de veşti, despre oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată în carne şi oase, dar care ne-au marcat într-un fel sau altul existenţa, ne pot răvăşi sufletul…

duminică, 10 august 2014

Drepturile noastre de călători europeni

Ultima mea călătorie în Europa a fost cu siguranţă o adevărată aventură din punctul de vedere al transportului. Şi asta nu pentru că, aşa cum ar fi de aşteptat din felul în care sună un astfel de început de articol, am întâmpinat cine ştie ce nereguli din partea companiilor de transport sau a funcţionarilor de pe la diverse birouri, ci pentru simplul fapt că aşa au fost să fie lucrurile (în fond nimeni nu poate fi socotit vinovat pentru o furtună în München şi nici pentru zăpăceala mea amuzantă în unele situaţii…). 

UE are grijă de bronzul cetăţenilor săi

Sună ironic, dar nu este! Chiar deloc! Ştim cu toţii că industria produselor cosmetice este un adevărat impreiu economic, în care consumatorul, deşi cem mai puţin implicat în toate mecanismele ascunse ale acestei industrii, este, practic, pionul principal, spre care se îndreptă în final toate strategiile. În cadrul acestei industrii, produsele de protecţie solară ocupă un loc extrem de important, iar vara este sezonul în care ele cresc semnificativ cifrele de vânzări, aşa încât nu e de mirare că în paralel cu cercetările ştiinţifice în domeniu se dezvoltă şi o adevărată piaţă neagră, ale cărei efecte le simţim adesea pe pielea noastră la cel mai propriu mod al sintagmei. 

Efectele nocive ale razelor solare asupra pielii sunt şi ele subiect de notorietate de câţiva ani încoace, aşa încât alegerea unei creme de protecţie solară ar trebui să ne preocupe în mod serios, nu doar atunci când plecăm în vacanţă la mare, pentru că, în fond e vorba de sănătatea noastră şi a copiilor noştri. Ştim cu toţii, pentru că aşa ne-a învăţat medicul sau farmacistul sau pentru că aşa am citit noi pe net, că o cremă cu un SPF cât mai mare este mai eficientă din punctul de vedere al protecţiei... sau aşa ar trebui să fie. Ceea ce nu ştim sau ignorăm cu prea multă uşurinţă este faptul cu nu doar indicele SPF este important pentru ca o cremă de protecţie solară să fie realmente protectoare. În 2006, Comisia Europeană a formulat şi adoptat o recomandare în legătură cu eficienţa produselor de protecţie solară, în care sunt cuprinse o serie de măsuri pe care toţi producătorii din UE ar trebui să le respecte. Acestea se referă deopotrivă la compoziţia produselor, precum şi la precauţiile ce ar trebui avute în vedere în momentul folosirii, la instrucţiunile de aplicare, la modul în care toate informaţiile despre produs şi despre utilizarea şi efectele lui sunt puse la dispoziţia consumatorului. În momentul de faţă există dezbateri serioase legate de standardizarea metodelorprin care sunt testate produsele de protecţie solară, ceea ce arată, o dată în plus, că subiectul în sine are implicaţii cu adevărat importante în viaţa noastră cotidiană.

În mod sigur, pentru unii poate părea derizoriu faptul că printre atâtea probleme politice şi economice iminente Comisia are timp şi de astfel de dezbateri. Privite însă în profunzime, lucrurile nu sunt chiar atât de banale cum ar putea părea la prima vedere. Cel puţin aceasta este impresia pe care ţi-o lasă o scurtă privire aruncată pe documente cum sunt cele deja citate sau pe site-ul Cosmetics Europe şi trebuie să recunosc că e un sentiment oarecum reconfortant să ştii că cineva se gândeşte şi la sănătate şi nu doar la jocurile economice din spatele ei...



sâmbătă, 12 iulie 2014

Spirit european la Iaşi – Bursele europene: jurnalişti în dialog

Vară, soare, vacanţă… Europa. În traducere liberă, pentru mulţi, această înşiruire de termeni sună probabil a status de vacanţă numai bun de postat pe o pagină de Facebook ca să ştie toată lumea că am plecat în cine ştie ce călătorie relaxantă în jurul Europei. La drept vorbind, călătorie a fost… un fel de călătorie intelectuală într-un domeniu în care am încă enorm de învăţat, dar care mă atrage pe zi ce trece ca un magnet. Şi da, a fost şi relaxantă, chiar dacă, practic, timp de trei zile am petrecut majoritatea orelor într-o sală de conferinţe, discutând despre politică, economie, justiţie şi despre tot ceea ce înglobează sub o formă sau alta o discuţie densă despre Uniunea Europeană. A fost relaxant pentru că am interacţionat cu nişte oameni extraordinari, de o inteligenţă sclipitoare, datorită cărora, după trei zile de dialog mă consider, fără nicio lipsă de modestie, un cetăţean european mult mai conştient de statutul său social şi de situaţia în care se află România în acest moment pe harta UE.



joi, 10 iulie 2014

Simfonie nocturnă (aşteptând...)

Am aşteptat cu atâtea frământări vara aceasta care se încăpăţâna să nu mai vină... şi s-a ivit parcă aşa, deodată, între două file de calendar întoarse fără ştire de o mână nevăzută al cărei joc inocent cu anotimpurile mă fascinează de fiecare dată în alte nuanţe ce-mi conturează neîncetat tabloul magic al vieţii. Nu ştiu cum se face că mereu totul e intens într-un nou sens, întotdeauna altul şi totuşi acelaşi.

joi, 29 mai 2014

Dor...

Uneori mă trezesc dimineaţa cu sentimentul straniu că trupul în care mă mişc şi respir nu îmi aparţine sau mai degrabă eu nu îi aparţin lui. Trezirea în sine e o chinuitoare trecere de la ceva la altceva, poli nedefiniţi ai unor lumi îndepărtate care se zbat în mine asemeni nisipului dintr-o clepsidră imaginară întoarsă mereu şi mereu într-o direcţie sau în cealaltă, fără un scop anume. E ca  şi cum fiinţa mea iluzorie încearcă să se desprindă de ceva ce prinde contur doar în visele nocturne, pe care am renunţat de mult timp să le mai descifrez psihanalitic, pentru a intra într-o formă diurnă care să o ajute să supravieţuiască în lunga agonie de peste zi. Momentul acesta al trecerii e copleşitor şi-n agonia fiecărei dimineţi simt simultan începuturi şi sfârşituri pe care în vârtejul diurn nu le pot trăi complet. Mă zbat pentru câteva minute între zi şi noapte şi-mi pare că minutele sunt ore întregi ce-mi lasă pe suflet urme adânci care de la o vreme nici nu mai au loc una de alta. Mi se face uneori dor...  de mare, de ploaie, de stele, de greieri, de iarbă, de fulgi, de frunze, de lumină, de sunete, de culori, de lacrimi, de mâini, de pleoape, de arbori, de pensule, de păsări, de îngeri, de nimic şi de toate... dorul acela bizar de ceva ce nu am cunoscut niciodată, înecat mereu în stropi de ploaie căzând în neştire în pulberea fină ce acoperă asfaltul încins al unui oraş îndepărtat, dintr-o altă lume... Înşir cuvinte, mereu cuvinte, doar cuvinte... şi mi se pare că-n fiecare literă se izbeşte surd ecoul gândurilor pe care nu reuşesc niciodată să le exprim până la capăt. Îmi simt fiinţa întreagă un abis de cuvinte care nu-şi mai găsesc înţelesul niciunde... cuvinte care se-ntorc mereu în mine, se-ntorc şi pleacă mereu şi mereu într-un continuu joc vinovat de permanente fluxuri şi refluxuri care-mi erodează sufletul dincolo de marginile falezei pe care încerc cu disperare să o păstrez intactă, ca să am de unde să mai privesc cândva apusul, atunci când mi se va mai face, poate, dor şi de el... Dor... un dor bizar de mine însămi... altfel... la fel... mereu aceeaşi, mereu altfel.


marți, 20 mai 2014

Campanie prin sms – ingeniozitatea de pe urmă a politicianului român

A se înţelege dintru început că nu am nimic special cu politicienii, deşi e la ordinea zilei ca tot omul să-i facă în toate felurile, cu ou şi cu oţet, cum s-ar spune. Am, poate, doar cu unii dintre ei, când mă mai apucă aşa, câte o revoltă existenţială profund ancorată în meandrele concretului, ca să ne bălăcim puţin într-un limbaj de lemn, necesar creării unui eventual captatio pentru istorisirea pe care urmează să v-o împărtăşesc. Trecând peste titlu, căci de la el pornisem, trebuie să recunosc că noi, românii (a se citi “unii dintre noi”), avem o imaginaţie foarte bogată. O dovedeşte nu numai folclorul nostru plin de basme, de cimilituri şi legende, ci, în vremuri mai noi, felurile numeroase în care se fură, se minte şi se amăgeşte pe toate căile. De la metodele din ce în ce mai performante de copiat la bac la tunurile evazioniste pe care le dau unii pe spinarea altora, totul, dar absolut tot ce se întâmplă în viaţa cotidiană a românilor, privită în ansamblul ei, este rezultatul unei forme de ingeniozitate cu manifestări de la ridicol la bizar, trecând prin grotesc şi tragi-comic. Să nu filosofăm prea adânc totuşi… Nu de alta, dar ne-am putea procopsi cu cine ştie ce acuze ingenioase…

marți, 13 mai 2014

Matineu la capăt de linie

Soare blând, de primăvară întârziată, aruncându-şi razele pe un peron pustiu, la capătul căruia se prefigurează o agitaţie molcomă de dimineaţă începută prea devreme; şuier înfundat, pierdut printre blocuri scorojite adulmecând încă amprentele gri ale nopţii şi peste toate un zumzet crescând ce anticipează vacarmul de peste zi – nimic altceva decât preludiul unei zile obişnuite, a cărei viaţă se epuizează uniform, în aceleaşi limite temporale măsurate ritmic de şuierul trenurilor care vin şi pleacă.

vineri, 9 mai 2014

Cu un pas mai aproape de Europa

De câţiva ani încoace, pe 9 mai, românii serbează, cum ştiu ei mai bine, Ziua Europei. Concerte, expoziţii, dezbateri, activităţi sportive, mitinguri, conferinţe şi o sumedenie de alte forme de manifestare publică a unor idealuri, mulţumiri, speranţe, aşteptări faţă de ceea ce înseamnă sau ar putea înseamna în viitor Uniunea Europeană umplu agendele culturale şi social-politice ale multor localităţi din România care se aliniază astfel, tradiţiei europene de celebrare a zilei de 9 mai. Ce înseamnă pentru românul de rând acest lucru? Cu siguranţă pentru unii înseamnă ceva, pentru alţii mai nimic. Cert este că, sub o formă sau alta, este o zi în care oamenii au ocazia să afle mai multe despre Europa, în moduri inedite, prin manifestări pe care reprezentanţii UE le gândesc pentru a atrage atenţia cetăţenilor europeni asupra conceptului în sine de Uniune Europeană şi asupra lucrurilor benefice pe care acesta le reprezintă pentru fiecare dintre ei.

Ziua Europei – pe scurt

Judecaţi cum vreţi această postare, dar un impuls de moment, prelungit într-o dorinţă altruistă de a lumina unele capete în care mai există încă umbre, mă face să dau copy – paste unui fragment din finalul comunicatului de presă pe care l-a transmis Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti. Nu mi-o luaţi în nume de rău, dar mă irită feelingul că diseară la ştiri voi vedea iarăşi sondaje din acelea jenante la care reporterii români sunt specialişti, în care bieţi oameni copleşiti de probleme ori adolescenţi cu mintea împrăştiată cine ştie pe unde şi afişând un zâmbet cool vor fi întrebaţi ce semnificaţie are ziua de 9 mai şi vor da din umeri sau, mai rău, vor scoate pe gură cine ştie ce răspunsuri  simpatice care nu le vor scăpa în mod sigur nici mondenilor, nici cârcotaşilor, nici altor români specialişti în a-i arăta cu degetul pe alţii. Aşa că, scurt, fără alte explicaţii inutile, iată pasajul cu pricina:

Ziua Europei – 9 mai

La data de 9 mai 1950 s-a făcut primul pas în direcţia creării Uniunii Europene de astăzi. La Paris, în acea zi, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a citit în faţa presei internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania şi alte patru state europene să-şi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel, aşezând astfel piatra de temelie a unei federaţii europene.

Ministrul francez a propus atunci crearea unei instituţii europene supranaţionale, însărcinată cu gestionarea industriei cărbunelui şi oţelului, sector care constituia, la vremea respectivă, baza întregii puteri militare. Ţările la adresa cărora a fost lansat apelul aproape se distruseseră reciproc într-un conflict care a lăsat în urma sa pagube materiale imense şi un sentiment de dezolare.

În 1985, liderii Comunității Europene, întruniţi în cadrul summitului de la Milano, au decis ca la data de 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei.

Cine ştia deja lucrurile de mai sus, să-mi ierte intenţia educativ-cultural-moralizatoare, iar cine nu... acum ştie. Şi cu asta, iată că inaugurez şi o rubrică nouă pe blog, pe care o coc în minte de ceva vreme. Explicaţiile, mai târziu. (Va urma... rubrica, desigur...).

Midnight cooking

E trecut de miezul nopţii de mai bine de o oră. Aud prin geamul întredeschis foşnet de frunze deocheate de vânt, întrerupte sporadic de vreo vietate rătăcită printre ele, care-şi mormăie visul primitiv de primăvară eternă. Lumini aprinse în toată casa îmi dau o senzaţie bizară de deja-vu – linişte aparentă punctată ritmic de ticăitul unui ceas imaginar pe care-l aud uneori şoptindu-mi că mâine e cea mai lungă zi de şcoală şi de foiala lui Thor, care mă priveşte nemulţumit, ridicând alene din când în când câte o pleoapă.

miercuri, 7 mai 2014

Remember – EUROLIIS – Drepturile noastre în Uniunea Europeană (Tu cu cine votezi?)

De ceva vreme îmi tot revizuiesc lucruri amânate, lăsate baltă în momente de lipsă totală de inspiraţie sau pur şi simplu făcute pe fugă, într-o goană nebună şi într-o încercare disperată de a recupera nu timp, pentru că unele lucruri sunt ireversibile, ci experienţe irosite sau nefructificate aşa cum îmi propusesem să o fac. Caut nu scuze, ci explicaţii care să mă convingă că eu am fost cea care a neglijat, a amânat, a triat prost şi că tot eu trbui să fiu cea care va readuce lucrurile la o altfel de normalitate.

miercuri, 16 aprilie 2014

Pâine gratis, că circ avem destul!

Se cuvine poate, de la bun început, să precizez că postarea de faţă nu este una publicitară şi că pur şi simplu aşa mi-a venit, dintr-un exces de bună dispoziţie, probabil, să-i laud pe nişte oameni a căror iniţiativă m-a uimit prin simplitatea ei.

marți, 8 aprilie 2014

O dimineaţă...

Timpul... uneori mă lupt cu el până la epuizare (a mea, desigur), deşi ştiu mereu că finalul este întotdeauna acelaşi – o acută conştiinţă a relativităţii (a lui, desigur... deşi, în ultima vreme, în egală măsură a fericirilor şi a spaimelor mele). Ce-mi place teribil este că de fiecare dată când mă simt parte a unor mici revelaţii temporale am aşa... un sentiment boem al unei eternităţi râvnite mereu, în orice lucru minunat pe care îl trăiesc. Bunăoară dimineaţa aceasta...

duminică, 16 martie 2014

Baladă pentru un vis candid

Ni se întâmplă uneori în copilărie miracole al căror sens nu-l percepem pe moment, dar care rămân suspendate undeva în fiinţa noastră, aşteptându-şi clipa de revelaţie supremă, în care sensul devine posibil. Se transformă treptat în amintiri dragi, care ni se abat prin suflet ori de câte ori viaţa nu îşi urmează cursul aşa cum credeam că o va face, trăgându-ne după ea, ca să nu rămânem prizonieri în propriile realităţi trecătoare. Culori estompate de vreme, sunete al căror ecou rezonează peste timp, parfumuri tandre, venite dintr-o altă lume căreia i-am aparţinut cândva cu toată fiinţa... Vise de copil adunate-n fire de praf care s-a pus peste tot ceea ce cândva era paloare şi inocenţă...

duminică, 23 februarie 2014

Distopii temporale

„Pentru toate există o vreme şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său: un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge; un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi; un timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde; un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa; un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări; un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca; un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi; un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru război şi un timp pentru pace.” (Eclesiastul)

Uneori căutăm cuvinte potrivite ca să exprimăm gânduri şi simţiri al căror nume nu ni se defineşte decât târziu, mult prea târziu, după ce starea latentă în care au plutit prea mult timp le-a transformat în entităţi indescifrabile sau în nonsensuri lingvistico-sufleteşti. Alteori cuvintele ne caută… şi spre deosebire de noi, biete fiinţe pasagere prin vâltoarea lumii, ele, cuvintele nu-şi abandonează niciodată căutările. Cuvintele nu obosesc niciodată şi scriu pe suflet cu urme adânci, indiferent când se întâmplă miracolul înţelegerii…

vineri, 10 ianuarie 2014

La jumătate...

Îmi amintesc uneori cum în copilărie mă întrebam cum percep „oamenii mari” înaintarea în vârstă. Îmi doream, ca orice copil, să cresc, să fiu „om mare”, dar aveam adesea dubii în legătură cu ce însemna de fapt acest lucru. Mai târziu, în vremea adolescenţei, am uitat pentru o vreme de „oamenii mari” şi de curiozitatea în legătură cu percepţia lor temporală. Eram prea ocupată să descopăr lumea prin propriii ochi ca să mai am răgaz şi pentru meditaţii inocente pe seama adulţilor din jurul meu.