redirect

joi, 25 septembrie 2014

Terres mythiques – Festivalul EuropaNova Bruxelles la a doua ediţie

Unul dintre regretele cu care am părăsit Bruxellesul (cam multe, ce-i drept), anulate pe moment de dorul de casă şi de minunile mele dragi, dar rămase undeva în suflet ca un impuls latent pentru călătorii viitoare în ţara toamnei mele liniştite este acela că nu am avut ocazia să particip la un eveniment despre care oameni frumoşi mi-au vorbit cu mare drag, pe îndelete – Festivalul EuropaNova, a cărui a doua ediţie debutează astăzi la Bruxelles.

luni, 22 septembrie 2014

EuropaNova – o oază de cultură românească în inima Europei

În săptămânile de dinainte de plecarea mea la Bruxelles, una dintre preocupările constante, parte a pregătirii spirituale în vederea mult aşteptatei călătorii, a fost să caut puncte de reper româneşti aici, în oraşul în care par să se întâlnească toate culturile Europei. Mi-am dorit enorm să cunosc oameni care fac, într-un fel sau altul, ceva pentru România aici, în locul în care zilnic se scrie practic o parte semnificativă a istoriei lumii. Şi trebuie să mărturisesc că aşteptările mi-au fost împlinite peste măsură, în feluri adesea neaşteptate, de către oameni frumoşi, de a căror companie m-am bucurat în câteva dintre după-amiezele mele de toamnă belgiană, în întâlniri revelatorii ce m-au făcut nu doar să am aici, departe de ai mei, sentimentul de acasă, ci să conştientizez cât de multe şi frumoase lucruri se pot face oriunde pe planetă, atunci când există dragostea de frumos. O astfel de revelaţie a fost întâlnirea mea cu Mirela...

joi, 18 septembrie 2014

UE spune „Nu!” manipulării competiţiilor sportive şi violenţei spectatorilor

Printre ştirile zilnice pe care le aflu aici, la Bruxelles, se numără unele care îmi atrag atenţia prin faptul că le transpun cumva în peisajul social românesc şi încerc să vizualizez cum se vor implementa la noi anumite convenţii, tratate, programe care intră într-o contradicţie izbitoare cu realitatea românească din anumite domenii.  Fireşte, în fond, acesta este şi scopul majorităţii documentelor... să schimbe stări de fapt, să forţeze lucrurile să meargă mai bine acolo unde merg prost, însă contrastul nu are cum să nu-mi creeze tot felul de scenarii.

miercuri, 17 septembrie 2014

“Străzile noastre, alegerea noastră!” – UE ne provoacă să respirăm aer curat

Preocuparea instituţiilor europene pentru calitatea aerului, influenţată de transportul urban nu este o noutate, nici în plan legislativ, nici în ceea ce priveşte acţiunile menite să încurajeze circulaţia cu vehicule ecologice şi să protejeze sănătatea oamenilor. Săptămâna europeană a mobilităţii, care a debutat în acest an pe 16 septembrie, se află la cea de-a treisprezecea ediţie şi are în spate o istorie bogată în evenimente menite să sprijine transportul ecologic şi rezolvarea problemelor generate de traficul urban din oraşele în care locuitorii au de suferit din cauza efectelor nocive ale automobilelor. 

Grafenul – materialul ce revoluţionează lumea în care trăim

Ce ştiţi despre grafen? Eu nu ştiam prea multe până ieri, când am citit un comunicat de presă despre impactul pe care cercetările asupra acestui compus chimic îl pot avea asupra lumii în care trăim. Cu siguranţă, multă lume ştie mai multe decât mine, şi îmi asum acest lucru, însă aplicând principiul vechiului proverb care spune că omul cât trăieşte învaţă, m-am minunat şi eu ieri, la 10 ani după descoperirea lui, de ceea ce poate să însemne grafenul pentru evoluţia civilizaţiei umane.

duminică, 14 septembrie 2014

O jumătate de duminică la Anvers

Bruxelles. Dimineaţă. Nori. Vânt. Stare deprimantă. Somn... reloaded. Cam aşa a început dimineaţa mea de azi în prima variantă. A doua, cu ceva îmbunătăţiri de decor, m-a făcut să-mi reamintesc că nu am am prea multe zile de stat aici şi că ar trebui să profit de timpul liber pe care îl mai am. Raza de soare furişată printre frunzele plopilor care se încăpăţânează să rămână verzi mi-a resuscitat entuziasmul leneş în această duminică de toamnă belgiană.

miercuri, 10 septembrie 2014

Istoria se scrie la Bruxelles

Astăzi este ziua pe care de când am venit aici o aşteaptă toată lumea. Preşedintele Jean-Claude Juncker va anunţa azi, într-o conferinţă de presă, componenţa viitoarei Comisii şi structura portofoliilor. Din prima zi în care am fost prezentă la briefingurile de presă acesta a fost mereu unul dintre subiectele prioritare ale jurnaliştilor, care au încercat, fără prea mult succes, să afle înaintea publicului larg, detalii despre cum va arăta şi cum va funcţiona Comisia în varianta Juncker. Astăzi curiozitatea tuturor va fi satisfăcută şi, în mod firesc, vor începe probabil tot felul de speculaţii, de raţionamente şi de supoziţii transpuse în întrebări pe marginea acestui eveniment.

Juncker şi-a prezentat astăzi „echipa câştigătoare”

Comunicatul de presă transmis astăzi jurnaliştilor, al fel ca şi discursul preşedintelui din cadrul conferinţei de presă care a avut loc la prânz, poartă amprenta unui optimism ce pare să caracterizeze viitoarea Comisie Europeană şi al cărui promotor principal este însuşi Juncker. De altfel, titlul comunicatului de presă este sugestiv – „Comisia Juncker: o echipă puternică şi experimentată pentru a face lucrurile să se mişte” – la fel ca şi caracterizazea pe care preşedintele a făcut-o echipei sale – „Plasez în teren 27 de jucători; fiecare va avea de jucat rolul său specific. Este echipa mea câştigătoare!”

„Youth Guarantee” – o reformă de succes pentru tinerii Europei

„Garanţia pentru tineret” („Youth Guarantee”) este un program care a fost adoptat încă din 2013, de către Consiliul de Miniştri al UE, pe baza propunerii făcute de Comisie în decembrie 2013. Programul prevede ca statele membre să se asigure că la cel mult patru luni după părăsirea şcolii sau după ce au pierdut un serviciu, tinerii pot să îşi găsească un loc de muncă în conformitate cu pregătirea pe care o au sau să dobândească noi competenţe care să le permită să îşi găsească un serviciu în viitor. Toate statele membre au fost de acord cu implementarea planului propus prin „Garanţia pentru tineret”, concepându-şi propriile strategii de implementare. Ca urmare a cererilor formulate în 2012, 18 proiecte pilot au fost aprobate pentru a fi implementate în 7 ţări, printre care şi România.

marți, 9 septembrie 2014

Ruslana – o prezenţă emoţionantă în Parlamentul European

Pe agenda Parlamentului European s-a aflat ieri, printre alte evenimente importante, conferinţa de presă intitulată sugestiv „War against European Choice”, la care au participat parlamentarii europeni Jacek Saryuz-Wolski, Sandra Kalniete şi Elmar Brok (preşedinte al Comisiei de Afaceri externe), alături de Ruslana. Nu ştiu cum sună acest lucru pentru alte persoane, dar eu, simplu cetăţean care nu urmăreşte cu regularitate ştirile pentru că e sătul de violenţă, mizerie, minciună şi alte astfel de orori care umplu zilnic ecranele televizoarelor prea des în ultima vreme, am fost surprinsă de un astfel de eveniment. Surprinsă nu din cauza subiectului – situaţia din Ucraina şi măsurile împotriva Rusiei – care de altfel este de notorietate în această perioadă în toată Europa şi mai ales aici, la Bruxelles, ci datorită numelui Ruslanei care figura alături de oficialii europeni.

O zi aproape obişnuită

Ei bine, da, sunt şi astfel de zile. Zile în care te trezeşti cu o lipsă de chef antologică, asortată sâcâitor cu o migrenă inexplicabilă şi cu un ceas deşteptător pe care nu reuşeşti să-l nimereşti ca să-l poţi opri, pentru că noptiera e prea departe de pat. Şi ca să fie totul şi mai enervant, afară e soare de dimineaţă, şi îţi dai seama că nu ai niciun plan concret şi că tot ce simţi e o oboseală cronică şi o nevoie acută de somn prelungit.
Cam aşa a început ziua mea de azi. Nu-mi propusesem nimic special pentru astăzi, însă perspectiva unei zile de lâncezeală totală nu mă încântă absolut deloc. Încerc să păcălesc migrena cu o cafea mai tare decât de obicei şi mă apuc de scris. Scriu, lucruri pe care de fapt nu aş vrea să le scriu acum, dar trebuie, pentru că deja am depăşit nişte termene. Mă uit din când în când la ceas şi mă rog ca până ies din casă să îmi revin. Zadarnic. Nimic nu pare să bată migrena, a cărei cauză nici măcar nu o cunosc. Am pastile, aduse cu mine din ţară, dar mă încăpăţânez să nu iau nimic. Cât de grav poate fi?

luni, 8 septembrie 2014

O nouă săptămână, acelaşi entuziasm incurabil

Luni, 8 septembrie, Bruxelles. Cer plumburiu, frunze de plopi stingheri în bătaia vântului, ecoul alarmei de la telefonul mobil care îmi tulbură liniştea matinală şi o senzaţie bizară, de parcă m-aş fi trezit dintr-un somn de o mie de ani. Închid ochii pentru câteva clipe, dar îi deschid rapid, de teamă să nu adorm la loc. Cenuşiul compact al cerului îmi naşte în minte perspectiva unei zile sortite eşecului. Apoi, deodată, ca prin vis, îmi amintesc – sunt la Bruxelles, oraşul în care nu ştii niciodată cum va fi vremea decât dacă studiezi în detaliu ştirile meteo şi nici atunci nu poţi fi sigur. În orice caz, nu mi-am cumpărat încă umbrelă şi, nu ştiu de ce, încep să cred că e un fel de superstiţie la mijloc. Am eu aşa un feeling că dacă îmi cumpăr umbrelă va şi ploua... aşa că deocamdată amân, până la prima ploaie... probabil.

miercuri, 3 septembrie 2014

A treia zi de toamnă la Bruxelles

M-am trezit de dimineaţă cu gândul că sunt un călător incurabil. Sunt deja de trei zile aici, în inima Europei, şi încă nu reuşesc să-mi potolesc dorinţa de a vedea cât mai multe locuri şi oameni frumoşi. Îmi dau seama că sunt un călător haotic, al cărui spirit de organizare se dizolvă rapid în spontaneitatea momentului. Oricât încerc să îmi fac un plan al zilei de mâine, nu reuşesc, pentru că mereu descopăr altceva, mereu îmi doresc să văd mai mult, să cunosc mai mult şi spontaneitatea are parcă întotdeauna o forţă mai mare decât planurile minuţioase pe care încerc să le încropesc de la o zi la alta. Bunăoară azi…

Audierile viitorilor comisari europeni – subiectul fierbinte al săptămânii

Când mi-am fixat perioada stagiului la Bruxelles ştiam că voi avea ocazia să asist efectiv la modul în care un subiect extrem de important, cum este audierea viitorilor comisari europeni, subiect de top în această perioadă, este mediatizat, analizat şi interpretat de către presă. Faptul că audierile au început deja astăzi nu mai este o noutate pentru nimeni. 

De la blog la sala de presă sau cum am redescoperit o veche pasiune

Cu mai bine de un an în urmă, când scriam articolele cu care m-am înscris în competiţia Blogger european, nu bănuiam prea multe despre ceea ce avea să mi se întâmple în eventualitatea în care aş fi câştigat premiul cel mare. De altfel, nici nu prea îndrăzneam să mă întreb ce înseamnă premiul oferit (cele trei săptămâni de stagiu de presă la instituţiile europene de la Bruxelles de care mă bucur din plin în aceste splendide zile de toamnă), de teamă să nu-mi fac speranţe ce aveau destule şanse să sfârşească în dezamăgiri. Când am aflat că am câştigat premiul cel mare am păstrat în suflet aceeaşi prudenţă care, deşi nu mă caracterizează în mod constant, este totuşi necesară pentru echilibrarea extazului care nu are cum să nu te copleşească la aflarea unei astfel de veşti. Apoi, timp de mai multe luni, am cochetat cu gândul că voi veni la Bruxelles într-o calitate la care nici nu am sperat vreodată – aceea de jurnalist acreditat, care are posibilitatea de a participa la o mulţime de evenimente, alături de jurnalişti profesionişti, cu experienţă. Nicio clipă nu mi-am pus însă problema cum mă voi descurca aici, printre oameni total necunoscuţi sau de care am auzit sporadic sau i-am văzut la televizor sau prin ziare. Mi-am spus mereu că spontaneitatea şi inspiraţia de moment la faţa locului trebuie să îşi facă negreşit treaba.  Trebuie să recunosc că m-a cuprins de câteva ori panica, însă am alungat-o de fiecare dată cu ajutorul entuziasmului meu proverbial care mă cuprinde atunci când vine vorba de călătorii în locuri necunoscute, de experienţe din care ştiu că am de câştigat şi de oameni noi.

marți, 2 septembrie 2014

Ziua în care m-am îndrăgostit de Bruxelles

Într-un fel, a fost dragoste la prima vedere... încă din seara în care am ajuns aici, am simţit un fior bizar, care mi-a dat din prima clipă sentimentul că o parte din sufletul meu aparţine acestui loc despre care până nu demult ştiam prea puţine. A doua zi de toamnă este însă cea în care pot să spun, fără niciun dubiu, că m-am îndrăgostit de Bruxelles...

Preludiul unei experienţe inedite

Prima zi la Bruxelles. Mi-am imaginat-o în zeci de feluri în timpul zborului printre norii capricioşi, însă aşa cum mi se întâmplă de fiecare dată când plonjez în necunoscut, niciun plan prealabil nu reuşeşte că concureze spontaneitatea momentului, animată de dorinţa mea avidă de a cunoaşte totul, de a trăi fiecare experienţă în detaliile ei esenţiale. Am plecat din ţară cu câteva puncte de reper pe care prezenţa mea aici în calitate de „blogger european” le presupune inevitabil – vizitarea instituţiilor europene, participări la conferinţe de presă, întâlniri cu oameni noi şi idei pe care să le transform în cuvinte ce urmează să prindă viaţa pe blogul care a stat atâta timp în aşteptare în ultimele luni de zile. Cele trei săptămâni pe care le voi petrece aici vor constitui o experienţă inedită, de la care, trebuie să recunosc, am aşteptări fireşti legate de ceea ce înseamnă pentru mine ipostaza în care mă aflu aici, la Bruxelles.

luni, 1 septembrie 2014

O altă toamnă… altfel

În fiecare an simt apropierea toamnei într-un fel inexplicabil, cu o intensitate care este mereu alta şi care îmi produce în suflet metamorfoze neaşteptate, cărora mă supun voluntar şi cuminte, ca şi cum le-aş fi aşteptat de o veşnicie. Toamna este, cred, anotimpul în care, într-o altă dimensiune probabil, s-a născut sufletul meu ce vibrează la fiecare adiere a frunzelor aproape palide, la fiecare rază stângace împletită dimineaţa devreme în aburul cafelei ce se ridică blând în răcoarea matinală. Aştept fiecare toamnă cu emoţie şi cu speranţă, cu sentimentul că urmează să se întâmple ceva bun şi frumos cu sufletul meu avid de bunătate şi de frumuseţe căutate haotic aievea în oameni, în locuri, în întâmplări de-o clipă a căror esenţă memoria mea afectivă o reţine nealterată de timpul necruţător.