Nostalgie Social Media – one year ago...

De ceva timp încoace, Facebook-ul a devenit un fel de stimul virtual al amintirilor mele recente. Și asta doar prin simplul fapt că în trecut, într-un moment au altul al existenței mele, obișnuiam să postez zilnic pe pagina mea... fotografii, melodii, link-uri către tot felul de materiale. Și n-ar fi nimic neobișnuit în asta (în fond toată lumea o face), dacă stimulul acesta virtual nu m-ar fi făcut să realizez de curând cât de circulară este, într-un fel, existența mea. M-a șocat, bunăoară, acum câteva zile, faptul că exact cu un an în urmă, în aceeași zi de februarie, postasem o melodie veche, pe care o ascult rar... Nimic nou, în fond...

De ce să participi la Social Media Summit București

În mijloc de februarie se întâmplă din nou, la București, un eveniment care pe mine m-a cucerit anul trecut prin tot ce s-a întâmplat acolo, de la organizare impecabilă, la oameni inteligenți și frumoși, la lucruri noi pe care le-am aflat despre un domeniu despre care știam oricum prea puține – Social Media Summit, eveniment ajuns la a cincea ediție, organizat de revista Biz, care se adresează specialiștilor în comunicare din compnii și agenții de PR, oamenilor de marketing și vânzări, dar și bloggerilor.

Cine se scoală de dimineață, la Happy Moves ajunge

Inițial mi-am propus să scriu despre periplul meu prin București de weekendul trecut într-un text ceva mai lung, căci am ce povesti, și textul este încă în stand by, datorită (sau mai degrabă din cauza) misiunii hiperintelectualizate pe care o am zilele acestea, aceea de a evalua teze de bacalaureat. Însă în după-amiaza asta, dintr-o nevoie acută de a face altceva, cauzată tot de evaluarea cu pricina, am decis să scriu și separat câteva rânduri despre fiecare dintre experiențele avute în capitală, măcar așa, ca să mă asigur că nu uit să scriu românește după câte mi-au văzut ochii azi.

Post scriptum la o experiență unică

Când m-am înscris în Săptămâna Bloggerului Biciclist, eram convinsă că va veni și acest moment, al bilanțului, și știam că el va fi la capătul unei experiențe care nu avea cum să fie altfel decât minunată, ca orice lucru în care te implici cu tot sufletul și în care crezi până la capăt. Provocarea celor de la blogalinitiative.ro a fost, în mod cert, punctul de plecare al acestei experiențe unice. Apoi au venit, unul câte unul, celelate motive... dorința de a ne regăsi pe noi înșine în ceea ce de ceva vreme încoace încercăm să fim mai mult decât oricând, dorința de a petrece timp împreună, nevoia de relaxare și de limpezire a minții, respectul pentru natură prin implicarea într-o campanie de nivel european cum este Bike2Work, curiozitatea de a descoperi i’Velo și o întreagă listă de alte și alte motive care ne-au făcut să fim în fiecare zi mai plini de entuziasm.

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 7 – Acasă sau în deplasare, biciclim în continuare!

Iată-ne ajunși aproape de sfârșitul unui experiment inedit, numit SăptămânaBloggerului Biciclist, care pentru noi, adică pentru echipa Family Biking DATE a căpătat un sens inedit, dincolo de dorința de a susține o campanie în care credem și care sperăm că va aduce o schimbare în peisajul urban românesc. Așa cum povesteam ieri, sfârșitul de săptămână fusese cu mult timp înainte programat și de aceea am încercat să ne punem în mișcare creativitatea și să combinăm lucrurile programate cu biciclitul spontan care de câteva zile ne umple sufletele de bucurii neașteptate.

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 6 – Let’s share a bike... cu i’Velo!

De câteva zile, de când pedalăm în echipă în Săptămâna Bloggerului Biciclist și folosim aplicația i’Velo, mă tot chinuie o întrebare, de fapt, mai degrabă o curiozitate: care o fi legătura între aplicația asta simpatică și inscripția i’Velo pe care o văd de destul de mult timp pe bicicletele galbene care au împânzit de câțiva ani orașul? Trebuie să existe una, nu? Brainstorming – Raiffeisen Bank și Green Revoltion. Acesta este primul element vizual comun care îmi apare în minte și atunci când deschid aplicația i’Velo și atunci când privirea îmi este acaparată de biciletele galbene de prin oraș. E și acesta un punct de plecare... Și totuși, care e legătura? Am aflat-o în a șasea zi de biciclit în cadrul campaniei Bike2Work, susținută de blogalinitiative.ro...

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 5 – Pedalând printre cuvinte…

Ca orice lucru făcut spontan, cu entuziasm crescând și fără prea multe gânduri pragmatice, înscrierea echipei Family Biking DATE în Săptămâna Bloggerului Biciclist s-a transformat rapid în cea mai simpatică aventură pe care am trăit-o în ultima vreme. Pe pagina noastră de Facebook like-urile curg, la fel ca și încurajările și cam același lucru se întâmplă și în viața reală. Prietenii ne felicită pentru idee, la școală, elevii deja sunt la curent că profa de română biciclește cu drag și spor, că susține campania Bike2Work și folosește aplicația i’Velo, iar noi toți avem un tonus excelent. După patru zile de biciclit am realizat brusc că săptămâna asta am făcut o mulțime de lucruri pe care le-am tot amânat și că energia este într-o continuă expansiune. Nu toate zilele sunt însă la fel și nu tot ce ne-am propus e întocmai cum vrem noi să fie…

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 4 – De ce nu merg oamenii la muncă pe bicicletă?

Suntem deja la jumătatea Săptămânii Bloggerului Biciclist, în care m-am înscris într-un moment de inspirație, împreună cu toată familia, pentru care cred că mă voi felicita mereu, din mai multe motive, care nu țin doar de mersul pe bicicletă. Promovăm cu drag campania Bike2Work în formula Family Biking DATE și realizăm cu fiecare kilometru parcurs și înregistrat cu ajutorul aplcației i'Velo, cu fiecare zi ce trece, că mersul pe bicicletă este o alternativă sănătoasă, extraordinară, la multe obiceiuri pe care le avem noi, oamenii hiper-ocupați ai secolului hipertehnologizat în care trăim. Mă întreb însă, retoric oarecum, câți oameni sunt de aceeași părere sau câți ar putea fi, dacă s-a implica măcar un pic în campania asta care nouă ne-a devenit atât de dragă. Îmi propun ca într-o zi să număr oamenii pe care îi văd pe bicicletă prin oraș, așa, de încurajare și să-i felicit cu voce tare pentru alegere... Și ziua aceea poate fi chiar azi!

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 3 – Safety first! Aventuri în Tunelul Verde

Conceptul de family biking sau de biciclit în familie, cum îmi place mie să-i spun, așa, cu o sonoritate mai autohtonă,  există, probabil, de când lumea... sau mai bine zis, de când bicicleta. Nu avem pretenția că am reinventat noi roata, dar mărturisesc că îmi place la nebunie faptul că, pornind de la Bike2Work, campania pe care o susținem, alături de blogalinitiative.ro, în Săptămâna Bloggerului Biciclist și dincolo de ea, am ajuns la ceva ce s-ar putea numi Family2Bike. Pentru echipa noastră, chestia asta cu biciclitul vine într-un moment sensibil al vieții noastre de familie, dar asta este altă poveste, despre care nu am de gând să spun prea multe, din simplul motiv că iese deja din decorul pistei biciclistice. Un lucru este însă cert: pe măsură ce înaintăm însă în această săptămâna care devine, se pare, una cu totul specială, family și biking se armonizează din ce în ce mai frumos, în ceea ce într-un moment de inspirație a devenit Family Biking DATE. Și poate că nu întâmplător, în a treia zi din Săptămâna Bloggerului Biciclist am trăit o adevărată aventură într-un loc fabulos, pe care îl recomand cu drag tuturor familiilor care vor să biciclească împreună cu copiii în mijlocul naturii...

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 2 – Biciclim sau grătărim?

În ziua în care mi-a trecut prin minte să mă înscriu în Săptămâna Bloggerului Biciclist, organizată de cei de la blogalinitiative.ro pentru a susține campania bike2work, devenită deja notorie în 12 țări europene în care Green Revolution a implementat-o, nu m-am gândit că toată această experiență biciclistică (Doamne, câte cuvinte am inventat în ultima vreme...) va lua o astfel de amploare. E drept, știu că atunci când mă implic în ceva cu tot sufletul nu are cum să nu iasă bine, dar de data asta parcă prea se potrivesc toate și prea se derulează totul cu viteză maximă. O fi oare de la aplicația i’Velo, care nregistrează viteza și face tot felul de calcule statistice? Glumesc, desigur, însă un lucru e cert: echipa Family Biking DATE și-a luat cât se poate de în serios misiunea de a transforma biciclitul într-o activitate permanentă în familia noastră, care să încurajeze mișcarea, timpul petrecut cu familia, respectul pentru natură, buna dispoziție. După o primă zi de neuitat, în a doua zi din Săptămâna Bloggerului Biciclist am experimentat noi dimensiuni ale pedalatului...

Jurnal de Blogger Biciclist: Ziua 1 – Cum să îți cumperi bicicletă în 2 timpi și 3 mișcări

Se cuvine să fac dintru început câteva precizări, nu știu cât de necesare, dar utile, zic eu, pentru cei care se vor fi nimerit pentru prima dată pe aici și care ar putea să creadă că blogul acesta este unul dedicat în exclusivitate mersului pe bicicletă. Nu, nu este așa (cu toate că de vreo câteva zile nu prea îmi dă pace ideea de a încerca și o astfel de trăznaie), însă în zilele următoare voi relata aici, într-un fel de jurnal, experiențele inedite pe care le-am trăit în fiecare zi din Săptămâna Bloggerului Biciclist, biciclind și folosind aplicația i’Velo alături de familia mea, adică alături de Elisa, de Tudor, de Dragoș și de pincherul nostru pitic, Thor. Împreună am format echipa Family Biking DATE ca să răspundem provocării lansate de cei de la blogalinitiative.ro.

De azi, biciclim în familie!

Fac eu ce fac și ajung mereu la aceeași concluzie: nimic din ceea ce ni se întâmplă nu este întâmplător. Iar de data asta, zău că totul se așază într-un soi de idee-poveste care se potrivește de minune cu intențiile mereu și mereu amânate de prea multe ori. Dar să încep cu începutul, cu toate că nu știu nici eu prea bine care va fi fost acesta...

”Unitate în diversitate” în limbaj cinefil - Festivalul Filmului European 2015

Dacă ador ceva la începutul lunii mai în fiecare an, pe lângă explozia miresmei de liliac ce învăluie străduțele ascunse ale orașului într-o feerie primăvăratică absolut încântătoare, atunci acest ceva este forfota de sărbătoare care animă din ce în ce mai multă lume în jurul Zilei Europei, celebrate în fiecare an pe 9 mai, prin evenimente inedite, menite să ne amintească faptul că suntem cetățeni europeni, că locul nostru este în Europa nu doar pe hartă și că aceasta nu este deloc o pură întâmplare.

Pe bicicletă, pe jos sau călare, cărțile copilăriei trebuie promovate!

O vorbă veche spune că niciodată nu e prea târziu, pentru un lucru sau altul pe care ni-l punem la un moment dat în minte să îl facem. Adevărul adevărat este că uneori e târziu, oricât de mare ar fi voința și oricât de infinită speranța. Există însă și lucruri de suflet, care nu au un loc și un timp anume și care se fac la nesfârșit atunci când există dorința de bine și de frumos. Eu cred că fiecare ființă ce mai păstrează încă o fărâmă din visele copilăriei are un astfel de lucru pentru înfăptuirea căruia nimic nu ar fi niciodată pea mult au prea târziu.

Scurtul drum de la ignoranță la dependență sau cum am devenit fan GoT

Am mai spus-o și o voi spune întotdeauna, mai ales atunci când ceea ce ni se întâmplă are în sine și un strop de magie: totul, absolut totul are un sens care, mai devreme sau mai târziu ni se revelează. Mi-a trecut prin minte din nou ideea aceasta devenită laitmotiv al existenței mele, cu o săptămână în urmă, când încă nu eram hotărâtă dacă să răspund sau nu provocării de a participa la Urzeala Bloggerilor, o nouă ispravă simpatică a celor de la blogalinitiative.ro pe care nu-i mai vizitasem virtual de ceva vreme.

Decalogul lui Chinezu pentru bloggeri (în relaţia cu agenţiile)

Aşa cum am mai spus-o, unul dintre motivele pentru care nu regret faptul că mi-am dat peste cap complet programul zilele trecute din cauza oboselii pe care a presupus-o, printre altele, experienţa SMS Bucureşti 2015, a fost faptul că am avut ocazia să revăd oameni dragi, a căror prezenţă nu are cum să nu te învioreze. Chinezu, zis şi Cristian China-Birta (sau invers), este unul dintre ei. Şi trebuie să recunosc că prezenţa sa la SMS Bucureşti 2015 a fost, de departe, momentul meu preferat. De ce? Simplu... pentru că, dincolo de orice altceva, pentru mine este exemplul perfect de om care şi-a făcut din pasiune o meserie şi invers, nu încetează să facă ceea ce face cu o pasiune, cu o seriozitate şi cu o naturaleţe copleşitoare, de-ţi vine să crezi că s-a născut cu bloggingul în sânge.

SMS Bucureşti 2015 – o experienţă cu şi despre oameni, gânduri, cuvinte

Atunci când m-am hotărât să particip la Social Media Summit 2015, nu ştiam mare lucru despre ce se va întâmpla acolo. De altfel, starea aceasta de incertitudine am păstrat-o până în dimineaţa în care mi-am lăsat intuiţia să mă conducă spre Howard Johnson Grand Plaza, locul unde urma să aibă loc evenimentul, convinsă fiind că nu am cum să mă rătăcesc în aglomeraţia matinală a unui Bucureşti îngheţat de nori bizari de februarie. Am pornit-o, aşadar, spre Piaţa Romană, cu un elan oarecum inexplicabil, după o călătorie cu trenul în care am fost înconjurată de câteva personaje tipice pe care musai le voi descrie pe undeva pe aici, aşa, de amorul artei, şi după cele câteva ore de somn din noaptea precedentă. Am ajuns la timp, iar din momentul în care m-am lăsat absorbită de aglomeraţia din holul unuia dintre etajele clădirii în care urmau să se întâmple surprizele pregătite de cei de la revista Biz, organizatorul evenimentului, am uitat complet şi de norii de afară, şi de orele nedormite, ba chiar şi de cele trei personaje groteşti cu care am împărţit compartimentul pe durata interminabilei călătorii spre capitală.

De ce merg la Social Media Summit 2015

Îmi trec de minute în şir prin faţa ochilor peisaje stranii, în care iarna îşi are încă urmele bine înfipte. Prin unele locuri peticele de zăpadă răzleţe se cârpesc cu fâşii de funze uscate făcând încă umbră pământului îngheţat. Îmi trec prin minte tot felul de amintiri legate de trenul spre Bucureşti şi îmi dau seama, deodată, că nu am mers niciodată iarna spre capitală cu trenul. Sau poate că e doar o falsă impresie. Nu are oricum importanţă, decât în ordinea firească a amintirilor mele, pur subiectivă, de altfel.