redirect

vineri, 7 august 2015

Curs valutar total aerian

N-am plănuit să-mi încep seria postărilor despre cele câteva zile splendide petrecute pe Coasta de Azur cu astfel de rânduri ușor acide, pe care nu mă pot totuși abține să nu le scriu. Socoteala de pe malul mării nu-i însă totuna cu cea din avion. Mai ales dacă avionul se îndreaptă spre meleaguri mioritice. Și nu, nu e de la faptul că după o săptămână pe Riviera Franceză am căpătat cine ce știe ce fițe tipice pentru unii sau alții care au impresia că e suficient să te plimbi prin Europa ca să te consideri european, și nici de la faptul că mă oftică ideea că ne întoarcem în România noastră dragă, care mai are încă multe de recuperat în destule privințe. Nu, nici vorbă… de fapt și de drept, a fost o săptămână superbă, dar abia aștept să ajung acasă, pentru că mi-e tare tare dor de minunile mele dragi.


Revenind, așadar, la aciditate… Zburăm cu Blue Air, low cost, pentru că atât ne permitem și, fără aere de snobism sau fără a cădea în ipostaza vulpii care nu ajunge la struguri, nici nu cred că aș da vreodată pe o călătorie cu avionul mai mult decât am dat până acum. Trecem însă peste detalii. Zborul spre Nisa a fost ok, la fel se prevede și cel de acum, spre București. Totuși, îmi atrage atenția (cârcotașă cum sunt…) un lucru inedit – cursul valutar leu-euro, care în aer înregistrează, se pare, fluctuații delirante. O fi de la nori? Lucrurile stau cam așa… Cu exact șapte zile în urmă o cafea costa în avion 50 de cenți (sau 2,5 lei). Am plătit în lei, căci nu aveam deloc mărunțiș în euro. Acum, la întoarcere, o cafea costă tot 50 de cenți (firesc, nu?), doar că de data asta, 50 de cenți înseamnă… 3 lei. Plătim în euro de data asta, așa că… avantaj noi. N-oi fi eu specialist în chestiuni financiare, dar mi-e greu să cred că într-o săptămână a luat-o razna chiar așa de rău cursul valutar. Și aproape că aș putea să înțeleg și fluctuația asta halucinantă, dacă duduia care ne servește cu cafea nu i-ar spune domnului de lângă mine că o apă plată costă 2 euro, adică, după cum îi precizează cu zâmbetul pe buze, 10 lei. Fac involuntar niște calcule simple și oricum aș jongla cu cifrele, îmi dă cu virgulă. Înțeleg, așadar, că fluctuația cursului valutar nu e doar de la o săptămână la alta, ci și de la cafea la apă plată. O fi având oare asta legătură cu cele -47 de grade Cesius care sunt aici sus și cu cei 870 de km la ora despre care tocmai ne anunță pilotul? Sau mai degrabă cu faptul că ANAF-ul nu are încă avion inscripționat cu care să facă niște controale și pe aici, printre nori?


Priveliștile pe care le păstrez încă în suflet, dorul de minuni și oboseala inevitabilă mă determină să nu-mi bat capul căutând răspunsuri care oricum nu mi-ar folosi la mare lucru. Întrebările rămân, așadar, în aer, la propriu, pentru că în curând ne pregătim oricum de aterizare.

Later edit: Între timp am primit pe email și un formular de feedback de la Blue Air, cu întrebări standard despre serviciile oferite și cu mențiunea că ”în cazul în care doriți să argumentați răspunsurile, vă rugăm să ne trimiteți punctul dumneavoastră de vedere la adresa feedback@blue-air.ro”. M-am tot gândit dacă să le scriu sau nu, pentru că am sentimentul că oricum îmi pierd vremea. După o săptămână petrecută pe litoralul românesc, în care m-am izbit la tot pasul de lipsă de bun simț în ceea ce privește serviciile oferite turiștilor, le-am scris totuși... în speranța că dacă și-ar pierde mai mulți dintre noi timpul ripostând la ceea ce nu este corect, poate că s-ar schimba ceva... (Aștept încă răspunsul celor de la Blue Air.)