Trăim într-o eră a tehnologiei care,
ne place sau nu, pune stăpânire pe vieţile noastre în cele mai neaşteptate
moduri. Am depăşit de mult timp stadiul în care tehnologia ne guverna doar
viaţa profesională şi, eventual, câteva aspecte mai mult sau mai puţin
importante ale vieţii cotidiene. Astăzi, într-o proportţie covârşitoare, viaţa
noastră, în genere, pare să depindă de ea, într-un mod în care cei mai
mulţi dintre noi nu ne-am fi gândit vreodată. Şi în tot acest vârtej
tehnologic, internetul şi felul în care avem acces la el reprezintă un element
cheie al modului în care, zilnic, încercăm să ţinem pasul cu evoluţia civilizaţiei. Mergem la serviciu pe internet, facem cumpărături pe internet, ne
amuzăm pe internet, comunicăm cu cei dragi pe internet, ne îndrăgostim pe
internet... Practic, internetul a devenit o parte esenţială a vieţilor noastre,
fără de care, probabil că nu am mai reuşi să supravieţuim ritmului în care
evoluează lumea în care trăim de câteva decenii încoace. Există, desigur,
printre noi, fiinţe nostalgice, care tânjesc după acea puritate originară a
lumii, regăsibilă, în fond, sub o formă sau alta, în fiecare lucru din jur,
fiinţe care refuză cu obstinaţie să accepte că lumea merge într-o direcţie
anume şi că, inevitabil, direcţia ne este imprimată şi nouă. Uneori îmi place
să cred că mă număr eu însămi printre ele. De cele mai multe ori, mă las însă luată
de valul evolutiv şi încerc să învăţ din mers să ţin pasul cu tot ce
presupune viaţa într-o epocă a tehnologiei pure.
Dintre toate miracolele tehnologiei
actuale (pentru că, da, trebuie să recunoaştem, e vorba de miracole pe care
mintea umană nici nu le bănuia cu câteva sute de ani în urmă), internetul cu
modurile tot mai avansate în care fiecare dintre noi are acces la el, pare să
fie cel mai impresionant salt pe care civilizaţia umană l-a făcut în ultimii
ani. Imaginaţi-vă ce forţă poate avea o planetă întreagă, conectată, sub o formă
sau alta, prin fire invizibile... Dacă în urmă cu câţiva ani, fibra optică şi
alte tehnologii revoluţionare pentru momentul respectiv reprezentau o
preocupare constantă pentru companiile care se ocupă cu reţelele ce fac posibil
accesul utilizatorilor la internet, astăzi conexiunea Wi-Fi este cea care
câştigă tot mai mult teren în tot ceea ce înseamnă comunicare la distanţă. De
aceea, felul în are ea este răspândită şi utilizată pe teritoriul întregii
Europe, a devenit o preocupare constantă şi pentru Comisia Europeană, al cărui studiu recent arată că marea majoritate
a cetăţenilor europeni folosesc conexiunea Wi-Fi la internet, tendinţa fiind în
creştere. Aşa cum se precizează în comunicatul de presă referitor la acest studiu, „71% din volumul total al traficului de date fără fir din UE din 2012 a
avut drept destinaţie telefoanele inteligente şi tabletele care folosesc
conexiunea Wi-Fi, această valoare putând creşte până la 78% în 2016.”
Datele confirmă în mod clar că tarifele mici pe care le plătesc utilizatorii
punctelor de acces la internet fără fir stimulează folosirea acestui mod de a
comunica, pentru că, în fond, despre comunicare este vorba, nu-i aşa? De aceea,
studiul recomandă punerea la dispoziţie a unor frecvenţe suplimentare în toată
Uniunea Europeană pentru a sprijini această cerere în creştere. Iar operatorii
sunt din ce în ce mai interesaţi de utilizarea conexiunii Wi-Fi, pentru că, în
perspectivă, ea le permite să economisească zeci de miliarde de euro cheltuiţi
cu actualizarea periodică a reţelelor. În plus, tehnologia Wi-Fi permite
accesul al internet în locuri greu accesibile pentru alte tipuri de reţele. Prin
urmare, Wi-Fi este soluţia ideală pentru toată lumea, atât pentru cei care
vând, cât şi pentru consumatori.
În momentul de faţă, conexiunea
Wi-Fi este cel mai des utilizată, aşa cum se constată şi în studiul Comisiei Europene,
acasă şi la serviciu, mai ales pentru a conecta la internet mai multe
dispozitive utilizând acelaşi abonament. Din ce în ce mai frecvent însă
conexiunea Wi-Fi este utilizată în spaţii publice, atât de către diferiţi dezvoltatori
de afaceri care vor să pună la dipoziţia clienţilor o gamă cât mai variată de
servicii (hoteluri, cafenele etc. în care accesul la internet este gratuit şi
se face prin conexiune Wi-Fi), cât şi de către operatorii de telefonie mobilă,
care pun la dispoziţie reţele Wi-Fi în spaţii publice pentru a degaja traficul din
reţelele 3G.
Ne aflăm, aşadar, într-o
continuă şi rapidă expansiune a unui fenomen care transformă internetul într-un
bun de consum la care fiecare cetăţean are sau ar trebui să aibă acces cu un
minim de efort financiar. Interesul crescut al Comisiei Europene faţă de acest
fenomen duce, inevitabil, cu gândul la felul în care, probabil, vor evolua nu
doar tehnologia şi politicile economice care decurg din dezvoltarea fără
precedent a unor fenomene cu implicaţii multiple, ci şi drepturile noastre, în calitate
de cetăţeni europeni. Declaraţia lui Neelie Kroes, vicepreşedintă a Comisiei
Europene, ne îndreptăţeşte să credem că, în curând, dreptul de a avea acces la
internet va deveni, probabil, una dintre consecinţele pozitive ale implicării
instituţiilor Uniunii Europene în gestionarea acestei evoluţii în paşi rapizi a
tehnologiei: „Conexiunea Wi-Fi are un
succes enorm. Toată lumea are de câştigat de pe urma ei. Mă voi asigura că,
prin frecvenţe suplimentare şi norme mai puţin stricte, Comisia Europeană
contribuie la extinderea utilizării conexiunii Wi-Fi. Orice cetăţean european
ar trebui să poată avea acces la internet şi atunci când nu se află acasă sau
la locul de muncă.”
Cum rămâne totuşi cu
nostalgicii după unitatea primordială... şi după vremurile în care nu dreptul
la un mod anume de exprimare era esenţial, ci dreptul la exprimare în sine? Aş
spune că stă în firea lucrurilor să acceptăm că diversitatea face parte din vieţile noastre, în cele mai nebănuite
forme. Pentru că, în fond, despre unitate în diversitate este vorba, nu-i aşa?
Iar alegerea ne aparţine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu