”Unitate în diversitate” în limbaj cinefil - Festivalul Filmului European 2015

Dacă ador ceva la începutul lunii mai în fiecare an, pe lângă explozia miresmei de liliac ce învăluie străduțele ascunse ale orașului într-o feerie primăvăratică absolut încântătoare, atunci acest ceva este forfota de sărbătoare care animă din ce în ce mai multă lume în jurul Zilei Europei, celebrate în fiecare an pe 9 mai, prin evenimente inedite, menite să ne amintească faptul că suntem cetățeni europeni, că locul nostru este în Europa nu doar pe hartă și că aceasta nu este deloc o pură întâmplare.

Festivalul Filmului European, ajuns în acest an la cea de-a XIX-a ediție este un astfel de eveniment, prin care se marcheaza Ziua Europei, celebrându-se într-un mod original unitatea în diversitate, prin varietatea cinematografică a continentului ce stă sub semnul acelui ceva inedit care dă consistență sintagmei ”film european”.

Un festival care nu ar trebui ratat

...cu niciun preț, aș adăuga, mai ales dacă vă numărați printre norocoșii locuitori ai unuia dintre orașele în care vor avea loc proiecțiile de filme. Organizat de către Institutul Cultural Român şi Reprezentanţa Comisiei Europene în România, cu sprijinul ambasadelor și institutelor culturale europene de la București, al Uniunii Cineaștilor din România, sub egida EUNIC București, FFE se va desfășura în acest an în perioada 7 – 31 mai, în cinci orașe din România: București (7-14 mai), Craiova (15-17 mai), Iași și Tîrgu Mureș (22-24 mai), Hunedoara (29-31 mai). 

Cinefilii vor avea prilejul de a viziona în cadrul festivalului producții cinematografice extrem de variate, atât prin proveniența lor (vor fi proiectate filme provenind din 26 de țări europene), cât și prin diversitatea tipologiei (drame, comedii, biografii, scurtmetraje, documentare, filme de animaţie). Diversitatea este cuvântul cheie și în ceea ce privește palmaresul filmelor selectate spre difuzare. Așa se face că printre ele se numără nu mai puțin de zece premiere europene în România, un film care a primit Oscarul pentru film străin, o retrospectivă Tudor Giurgiu, precum și alte capodopere cinematografice europene. De asemenea, pe lângă proiecțiile propriu-zise, organizatorii le propun iubitorilor de film european, precum și celor care nu i-au pătruns încă tainele, dar își doresc să o facă, mai multe tipuri de activități ce se vor desfășura în capitală, în perioada festivalului, conform programului afișat pe site-ul oficial al evenimentului, precum și pe pagina de FB.

Accesul la filme este gratuit, însă la Galele de deschidere și de închidere accesul se face pe bază de invitație. De asemenea, la unele evenimente, unde numărul de locuri este limitat, este nevoie de o înscriere prealabilă, despre care se pot obține detalii pe www.ffe.ro. 

Cateva recomandări… subiective

În materie de cărți și de filme, altfel spus de produse artistice, recomandările nu pot fi decât subiective și este firesc să fie așa; pentru că, fără a fi neapărat critici sau specialiști într-un domeniu sau altul,  fiecare dintre noi are propria viziunea asupra lumii. Iar atunci când vine vorba de o categorie de filme atât de variate, reunite sub o sintagmă atât de generoasă – filmul european – recomandările pot fi extrem de riscante; pentru că, așa cum citeam undeva în prezentarea FFE 2015, filmul european este ”versatil, polimorf, imprevizibil, aidoma vieții – și definibil doar în opoziție cu cinematografia comercială”, rămânând în permanență ”filmul tuturor posibilităților”.

FFE 2015 va debuta pe 7 mai, în București, la Cinema PRO, cu filmul Acasă la tata (2015), care marchează debutul regizoral în lungmetraj al lui Andrei Cohn și care aduce în atenția spectatorilor povestea unui tânăr scriitor ce trece printr-o criză, întors pentru prima oară după mai mulți ani, în satul natal, undeva prin Dobrogea. Proiecția va fi precedată, așa cum se precizează în comunicatul de presă oferit publicului, de un cuvânt introductiv al organizatorilor și va fi urmată de o sesiune Q&A, cu Andrei Cohn și echipa sa, moderată de criticul de film Andrei Rus. Nu acesta este însă filmul pe care vreau să îl recomand, ci alte câteva proiecții care mi-au atras atenția la o simplă privire aruncată peste programul festivalului. Cu excepția scurtmetrajului lui Igor Cobileanski ce se numără printre recomandări, mărturisesc sincer că nu am văzut încă niciuna dintre celelalte producții de mai jos în întregime, așa că este oarecum impropriu să am pretenția că le recomand cuiva. Hai să spunem că rândurile ce urmează sunt mai degrabă niște argumente care pe mine m-au convins să vreau să văd aceste filme și pe care le împărtășesc celor interesați. Din păcate, la Iași va rula în cadrul FFE 2015 doar unul dintre filmele care m-au captivat, așa că voi rămâne cu o undă de regret, dar și cu dorința de a-mi satisface curiozitatea dincolo de posibilitățile oferite de eveniment. Revenind, iată preferințele și motivațiile mele…

Trespassing Bergman / Acasă la Bergman (Suedia,2013)

Primul în ordinea preferințelor este  acest film documentar realizat de Jane Magnusso și Hynek Pallas, despre Ingmar Bergman, celebrul regizor suedez ale cărui filme și-au pus amprenta asupra evoluției fenomenului cinematografic din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. De ce prefer și recomand un documentar? În primul rând pentru că am auzit atât de multe despre Ingmar Bergman și pentru că lumea filmelor sale mi se pare fascinantă. Apoi pentru modul ingenios în care este gândit documentarul, ca ilustrare a unui pelerinaj al unor oameni valoroși ai cinematografiei mondiale (printre care Martin Scorsese, Francis Ford Coppola, Robert de Niro, Woody Allen, etc.) la casa izolată de pe insula Faro, unde Bergman și-a petrecut ultimii ani din viață vizionând câte trei filme pe zi, casă transformată ulterior în muzeu. 

Trailerul m-a convins că este un film care nu trebuie ratat, însă recunosc că la acest gând a contribuit semnificativ și un episod petrecut toamna trecută la Bruxelles, fără legătură directă cu documentarul despre Bergman. La Bruxelles am avut printre altele șansa de a fi spectator la premiera belgiană a documentarului Caricaturistes, fantassins de la démocratie, regizat de Stéphanie Valloatto și realizat după un scenariu de Radu Mihăileanu – o premieră cu un public copleșitor de numeros, cu o atmosferă de excepție, urmată de un dialog extraordinar cu cineaștii și de sentimentul că am vizionat o capodoperă. N-aș fi crezut vreodată că sentimentul de a vedea un documentar bine realizat într-o sală de cinema poate fi atât de copleșitor. Am eu un feeling că aș reedita episodul de la Bruxelles dacă aș avea ocazia să vizionez Trespassing Bergman, chiar și fără prezența la eveniment a protagoniștilor documentarului… În cadrul FFE 2015, documentarul va fi proiectat în București (Cinema Studio, pe 10 mai de la ora 19:30) și în Târgu Mureș (Cinema Arta, pe 23 mai de la 20:00).

Scurtmetraje din Republica Moldova

Colecția de arome (Moldova/România 2014), Cadoul (Moldova/România 2014), În ataș (Moldova/ România/ Germania 2014)

Scurtmetrajele bine făcute sunt adevărate bijuterii cinematografice, pentru că sintetizează într-un timp limitat și într-o poveste densă mesaje profund umane care adesea ne scapă în filmele clasice, de lung metraj. Cele trei filme care vor fi proiectate împreună în cadrul aceluiași eveniment, în București (Cinema Studio, pe 8 mai la ora 18:00) mi-au atras atenția, recunosc, pentru că apare în prezentare numele lui Igor Cobileanski, regizorul și scenaristul primului dintre ele, în ordinea enumerării. Despre ceilalți doi cineaști, Dumitru Grosei și Mircea Bobină nu știu mare lucru, însă despre Cobileaski pot afirma (din perspectiva cinefilului amator, desigur) că este un adevărat maestru în domeniu. Presărate cu umor rafinat, aparent accesibil, dar pline de mesaje sociale subtile, scurtmetrajele sale au devenit extrem de populare încă din 2006, de când l-a regizat pe primul. Dacă nu ați auzit încă de Cobileanski este momentul să o faceți! Un search pe youtoube vă va convinge că merită să vă petreceți o seară vizionând una dintre ultimele sale realizări, cu atât mai mult cu cât proiecția scurtmetrajelor va fi urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri la care participă Igor Cobileanski.

Ziua Filmului Studențesc

Acordajul profesorului Octav / Echilibru / In the House / Sin / Alice / Iulian. A True Story / Lecția despre cerc / Lucky (România, 2014 – 2015)

Urmând aceeași idee  că scurtmetrajul este genul de film care captivează prin mesaj profund, concizie, intensitate, proiecția selecției de scurtmetraje produse în cadrul  UNATC ”I.L.Caragiale” și realizate de către studenți, urmată de o dezbatere la care participă regizorii și echipele filmelor, mi se pare a fi o excelentă ocazie de a afla mai multe despre cinematografia modernă, de a vedea care e tendința noului val, de a înțelege spre ce se îndreaptă scurtmetrajul contemporan. Pentru publicul larg s-ar putea ca acest gen de experiență să nu sune foarte atractiv. Cu toate acestea, îndrăznesc să cred că un astfel de eveniment, cu tineri care dezbat pe marginea propriilor produse artistice nu are cum să fie altfel decât încântător pentru minte și suflet. Proiecția va avea loc în București, la Cinema Studio, pe 9 mai la ora 16:30. Din nou, regret că nu va fi și la Iași…

Ida (Polonia, 2013)

Singurul film pe care îl voi vedea în mod cert, dintre cele ale căror prezentări, scenarii sau nume de cineaști implicați în realizarea lor m-au cucerit și au născut în mine dorința de a le vedea și de a le recomanda și altor cinefili, este Ida, producția poloneză premiată în 2015 cu Oscarul pentru cel mai bun film străin, precum și cu numeroase alte premii la festivaluri de prestigiu. Nu palmaresul bogat al filmului este însă motivul pentru care îl recomand și pentru care îmi doresc să îl văd, ci povestea intrigantă și profundă pe care  Pawel Pawlikowski a transpus-o într-o dramă emoționantă care convinge încă din cele câteva minute ale trailerului. 

Povestea în sine este copleșitoare: în Polonia anului 1962, orfana Anna, crescută în mănăstire, își întâlnește înainte de a depune jurământul singura rudă în viață pe care o mai are, de la care află că ea este, de fapt, evreică. Călătoria spirituală pe care Anna și Wanda, ruda ei, o fac în descoperirea poveștii propriei familii este de fapt o dramă a decoperirii de sine, presărată cu dileme existențiale legate de religie, istorie, război, viață, moarte. Ida este genul de film de artă care respiră aer european de la prima la ultima secundă și tocmai de aceea cred că este simbolică prezența sa în cadrul unui festival care celebrează filmul european. Ida va rula în București (ICR, pe 12 mai de la ora 19:00), în Iași (Casa de Cultură ”Mihai Ursachi”, pe 24 mai la ora 18:00) și în Hunedoara (Castelul Corvinilor pe 30 mai la ora 21:00)

Republica Moldova și Ucraina în Focus – o punte către Europa

Unul dintre evenimentele conexe din cadrul FFE 2015 care nu are cum să nu atragă atenția este în mod cert proiectarea pe parcursul a două zile, 10 și 11 mai, în București, a unui număr de șase filme ce au ca punct comun numele celor două țări, fie că este vorba despre faptul că filmele sunt produse ale unor cineaști originari din ele, fie prin faptul că prezintă viziunea unor cineaști occidentali asupra unei lumi marcate profund de moștenirea URSS.

Tematica filmelor este variată și extrem de sensibilă pentru un spațiu care în ultima vreme a constituit obiectul unor mize politice importante: o călătorie clandestină prin URSS-ul anilor ’30, viața romilor din Soroca, drama unei pianiste a cărei viață este schimbată radical de alăturarea la cauza comunistă, povestea unei familii din Kiev care se luptă cu nedreptatea imobiliară în dorința de a proteja valorile familiei tradiționale, viața locuitorilor Chișinăului surprinsă din diferite unghiuri, drama unor copii dintr-un sat din Moldova a căror mamă pleacă la muncă în Italia sunt, pe scurt, aspectele evocate artistic în filmele din cadrul acestui eveniment inedit din agenda FFE 2015, cu adânci implicații, dincolo de festivalul în sine, în pledoaria pro-europeană în ceea ce privește situația politică a celor două țări estice. Cu toții știm că Republica Moldova și Ucraina au făcut în ultima vreme pași uriași către Europa și că Uniunea Europeană este sensibilizată de exprimarea deschisă a dorinței de integrare, iar prezența unui astfel de colaj de filme în cadrul unui festival al filmului european, organizat pentru a celebra Ziua Europei într-o țară vecină, cum este România, nu poate fi decât o punte spirituală întinsă de Europa celor două state.

Educația cinematografică – o disciplină pentru suflet, predată la FFE 2015

Un motiv în plus pentru care FFE 2015 este unul dintre evenimentele care merită toată atenția este prezența în program a unor evenimente de tip workshop, al căror scop declarat este acela de a-i familiariza pe tineri cu filmul european și cu ceea ce înseamnă cinematografie de calitate, în general; un scop aproape utopic, aș spune, dacă ne raportăm la invazia de filme proaste, a căror singură miză par să fie efectele speciale, de seriale ”pentru adolescenți” care mai de care mai stupide și de filme de animație ale căror realizatori uită adesea cui le sunt adresate. Într-o lume cinematografică în care varietatea nu mai înseamnă o calitate, cum este cinematografia contemporană, educarea gustului publicului tânăr este absolut necesară și în acest sens, inițiativa organizatorilor FFE 2015 de a avea în program și astfel de evenimente educative este lăudabilă.

 

    

Trei sunt atelierele la care copiii și tinerii pot participa, în București, în următoarele zile. Atelierele de educație cinematografică pentru elevi susținute de criticul de film Ileana Bîrsan au ca obiectiv familiarizarea cu filmul european, cu diferitele estetici cinematografice, precum și realizarea unui dialog între elevii de liceu, așa cum se precizează în comunicatul de presă dat de către organizatori. Atelierul de critică de film prezentat de criticul Andrei Rus, va avea ca scopu familiarizarea tinerilor cinefili cu noțiuni elementare de analiză de film, iar workshop-ul de animație pentru copii (8-13 ani), Anim'est , se va desfășura sub îndrumarea lui Vasile Alboiu, având o componentă practică (se vor realiza scurte filmulețe în diverse tehnici: stop motion, 2D, decupaj – cu personaje și lumi fantastice), așa cum se precizeză în același comunicat de presă. Toate detaliile despre condițiile de participare, despre zilele, orele și locurile în care vor  avea loc atelierele sunt disponibile pe www.ffe.ro, site-ul oficial al festivalului.

Celebrarea filmului european – un prilej de introspecție

Zilele trecute, când am citit primele informații despre FFE 2015, mi-au atras atenția cuvintele regizorului Tudor Giurgiu, ambasadorul onorific al Festivalului Filmului European din acest an, care spunea că ”Celebrarea filmului european e de fapt o ocazie unică de a vedea ce-i doare (și) pe alții, de a înțelege mai bine episoade istorice sau din prezent, sau de a ne demonta propriile stereotipuri despre un popor sau altul.” Fără îndoială că este și acesta un resort care animă interesul pentru un astfel de eveniment, iar noi, românii, avem cu siguranță nevoie de dovezi care să demonteze streotipuri pentru că, ne place sau nu, suntem prin excelență conservatori și dependenți de suficiente stereotipuri moștenite din epoci apuse. Dincolo de efectul acesta de masă, celebrarea filmului european este, cel puțin după călătoria mea virtual anticipativă prin agenda evenimentelor, un prilej de introspecție pentru oricare dintre noi.

Cu siguranță, în afara specialiștilor direct implicați în organizare, puțini vor fi probabil aceia care vor participa la toate evenimentele (ar fi utopic, de altfel, să pretinzi cuiva o astfel de misiune). Am însă convingerea că vor fi mulți, foarte mulți cei care vor alege după pofta inimii și a spiritului să meargă să vadă măcar unul dintre filmele ce vor fi proiectate la FFE 2015 în București sau în celelalte orașe din țară implicate. Dacă nu din alte motive, atunci pentru că timp de trei săptămâni suntem invitați cu profesionalism și căldură de către oamenii care au făcut posibil acest mod unic de a celebra Ziua Europei ”să luăm o pauză de la efecte speciale şi să ne întâlnim cu neprevăzutul cinematografiei europene – şi cu noi înşine, europenii”.