În ziua în care mi-a trecut prin minte să mă înscriu în Săptămâna Bloggerului Biciclist, organizată de cei de la blogalinitiative.ro pentru a
susține campania bike2work, devenită deja notorie în 12 țări europene în care
Green Revolution a implementat-o, nu m-am gândit că toată această experiență
biciclistică (Doamne, câte cuvinte am inventat în ultima vreme...) va lua o
astfel de amploare. E drept, știu că atunci când mă implic în ceva cu tot
sufletul nu are cum să nu iasă bine, dar de data asta parcă prea se potrivesc
toate și prea se derulează totul cu viteză maximă. O fi oare de la aplicația i’Velo, care nregistrează viteza și face tot
felul de calcule statistice? Glumesc, desigur, însă un lucru e cert: echipa
Family Biking DATE și-a luat cât se poate de în serios misiunea de a transforma
biciclitul într-o activitate permanentă în familia noastră, care să încurajeze
mișcarea, timpul petrecut cu familia, respectul pentru natură, buna dispoziție.
După o primă zi de neuitat, în a doua zi din Săptămâna Bloggerului Biciclist am
experimentat noi dimensiuni ale pedalatului...
Marți, 2 iunie
2015
În a doua zi de biciclit din Săptămâna Bloggerului
Biciclist am pedalat cu toții pe malul lacului Ciric, într-un peisaj care ar fi
de vis dacă nu i-ar estompa frumusețea fumul grătarelor și zgomotul strident al
folclorului manelistic băștinaș. Dar până să ajungem acolo, ziua ne-a oferit
tot felul de momente simpatice, numai bune de salvat în albumul virtual pe care
îl construim pe pagina noastră de FB – Family Biking DATE...
 |
| Biciclim la Ciric... |
Așa cum
intuisem cu o seară înainte, două lucruri aveau să mă trezească în zori de zi
cu alte senzații tari: imaginea noii mele biciclete suple odihnindu-se pe hol
și o drăgălășă de febră musculară ce îmi alintă fiecare mușchi din organism. În
mod surprinzător însă nu reușesc să îmi dau seama care dintre cele două are
efect mai puternic. Azi nu mai este zi liberă, așa că ne grăbim fiecare spre
serviciu / grădi / școală, după ritualul tipic. Mă tentează teribil să
”bike2work”, dar încă nu am curajul necesar să mă aventurez singură în traficul
nebun de dimineață. În plus, nu știu unde aș putea parca bicicleta la școală
(în cancelarie sigur nu e o idee prea inteligentă…). Mă resemnez, așadar, cu
gândul că după-amiază vom bicicli din nou în familie. Tudor nu vrea, în schimb,
să se resemneze deloc. Îl convinge, nu știu cum, pe tati să îl ducă din nou cu
bicicleta lui în miniatură la grădi, așa că ziua începe bine…
 |
| Biciclit + bucătărit = pătrunjel vedetă |
Dacă vă
mărturisesc că am stat ca pe ace la serviciu (și nu din cauza febrei
musculare), o să spuneți, poate, că o zic așa, de dragul campaniei. Nu vă
contrazic, o fi având și campania partea ei de vină, dar știu că după o zi
plină de aventuri didactice, primul lucru care mi-a trecut prin minte când am
intrat în casă și am realizat că trebuie musai să trec la treburi mai puțin
intelectuale, respectiv la bucătăreală, a fost că ciorba o să iasă mai gustoasă
dacă mă duc după pătrunjel cu bicicleta. Nu știu cum o fi ieșit ciorba (ai mei
zic că a fost bună, dar parcă poți să te încrezi în vorbe…), dar știu că
pătrunjelul a devenit vedetă, după o tură de Copou pe bicicletă în căutarea
legăturii perfecte de zarzavat.
Până vine tati
avem timp, eu și Eli, să ne informăm un pic despre i’Velo, o aplicație ușor de folosit, care ne place teribil, cu toate că nu
statisticile ne interesează pe noi acum. Faptul că putem memora traseele pe
unde biciclim, cu hartă și cu descriere detaliată, mi se pare însă un lucru
frumos pentru un viitor album de Family Biking DATE. Nostalgica din mine se
gândește deja la aniversări, la albume foto și la alte mici nebunii despre care
știu că vor veni și ele cândva; iar când voi reciti pe aici aceste rânduri, îmi
voi aminti cu un surâs îngăduitor de zilele acestea exuberante. Una peste alta,
i’Velo este simpatică, însă
generează o mare tragedie în echipa noastră. Eli are telefon cu Windows phone,
așa că nu poate folosi aplicația, care este disponibilă deocamdată doar pentru
Android și iOS. Ne consolăm cu ideea că în curând se va face și un upgrade și găsim
totuși, în cele din urmă, soluția – își mută temporar cartela în telefonul meu
vechi, cu Android, la care am renunțat de ceva vreme, după un accident cam
dureros (pentru displayul telefonului, desigur). Nu prea îi convine pe moment,
dar... ce nu face omul de dragul susținerii echipei din care face parte.
 |
| Admirând lacul... |
 |
| Atitudine contemplativă... cu bicicletă |
Seara am petrecut-o, așa cum spuneam, la Ciric, o
zonă de agrement frumoasă, amenajată pe malul lacului Ciric, în care s-au
investit bani mulți, cu sau fără prea mult cap, dar asta este altă poveste. Cert
este că pădurea de la Ciric este încă, atunci când nu e înecată în fum de
grătare, o oază de aer curat. Norocul nostru este că azi a fost zi de lucru,
după un 1 iunie liber și un weekend cu soare din belșug în care puterea
grătarelor s-a exercitat la maxim. Lumea și-a revenit cu greu probabil după
grătăreala de weekend prelungit și după o zi caniculară la muncă, așa că suntem
norocoși de-a binelea. Se simte doar vag un iz de mici sfîrîiți care păstrează
vie amprenta locului. A nu se înțelege greșit... nu am nimic împotriva
grătarului în sine și nici împotriva tradiționalilor mititei, dar mă
exasperează, recunosc, obiceiurile barbare care generează de ani buni o
adevărată isterie distructivă, în care manelele, semințele scuipate pe lângă
grătare și sfântul gunoi lăsat în urmă au devenit de acum adevărate tradiții
ale unor specimene care, din păcate, populează încă planeta. O las însă mai
ușor cu revolta, căci biciclitul în familie înseamnă optimism, voie bună,
sănătate (a corpului și a minții).
Nu pot să nu mă întreb totuși, retoric, care ar fi
proporția răspunsurilor la un sondaj simplu făcut printre români, dacă li s-ar
cere să răspundă la întrebarea: Ce vă place mai mult, să bicicliți sau să grătăriți? (Va urma...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu