redirect

joi, 11 iulie 2013

Răsfăţul feminităţii în varianta Carpisa

Uneori facem descoperiri încântătoare fără să ne propunem asta, în momente în care ne aşteptăm mai puţin la cine ştie ce revelaţii mărunte... O carte ascunsă printre alte zeci, pe raftul unei librării, o îngheţată cu o aromă delicioasă luată în grabă în arşiţa verii, o poşetă portocalie aşezată graţios în vitrina unui magazin... lucruri mici, dar care ne umplu vieţile de bucurii mărunte ce alungă norii monotoni iviţi pe cerul cotidian...



Cu mai bine de o lună în urmă nu ştiam nimic despre Carpisa. Şi dacă mi-ar fi spus cineva atunci că e un nume pe care îl voi reţine toată viaţa, i-aş fi zâmbit ironic, spunându-i nonşalant că eu nu îmi încarc memoria cu lucruri inutile. Însă lucrurile nu sunt întotdeauna precum par... Am descoperit universul Carpisa într-o după-amiază târzie, când hoinăream prin haosul virtual în ale cărui mreje mă las ademenită adesea cu bună ştiinţă. Atunci am aflat despre deschiderea celui de-al treilea magazin al brandului italian în România, care urma să aibă loc la Băneasa Shopping Center la scurt timp după revelaţia mea referitoare la misterele feminităţii ascunse în poşete seducătoare şi în alte atâtea lucruri mărunte al căror sens ascuns numai femeile îl pot descifra. Şi tot atunci mi-am promis că voi ajunge acolo. De ce? Hmmm.... poveste lungă şi încâlcită, izvorâtă din eterna intuiţie feminină că nimic nu e întâmplător pe lumea asta. Şi... se pare că intuiţia mea feminină nu a dat greş nici de data asta...



Evenimentul din Bucureşti, care a coincis cu lansarea Colecţiei Carpisa primăvară-vară 2013 odată cu deschiderea noului magazin Carpisa de la Băneasa Shopping Center, mi-a prilejuit o altfel de întâlnire cu mine însămi – m-am bucurat de răsfăţul pe care cei de acolo au avut amabilitatea să mi-l ofere... mie şi tuturor prezenţelor feminine la eveniment.  Ştiu, poate părea un simplu artificiu publicitar, superficial şi ipocrit... Şi probabil că vor fi existând unii care se vor întreba retoric „Ce mare chestie mai e şi asta, lansarea unui magazin de poşete?” N-am să croiesc aucm în cuvinte răspunsuri filosofice pentru că nu e cazul... Unele lucruri sunt splendide în simplitatea lor şi, ne place sau nu să recunoaştem, cu toţii avem slăbiciuni omeneşti sau, pentru a fi şi mai convingătoare în încercarea mea de a anticipa eventualele reacţii ironice, mă întreb dacă există femei care nu au fost niciodată seduse de o poşetă... Vor fi existând, desigur, nu mă îndoiesc... prea puţine însă...



În ce mă priveşte, recunosc, sunt o victimă în această privinţă, dar e o victimizare atât de plăcută şi de voluptoasă... Da, cred că acesta este cuvântul care defineşte cel mai bine ceea ce am simţit în cele câteva ore petrecute în micul univers colorat de la Carpisa – o voluptate în care se amestecă graţios feminitatea, eleganţa, senzualitatea şi alte câteva trăsături de care în mod cert nicio femeie nu este străină. Prăjiturele colorate şi aromate, şampanie în pahare cu picior verzui şi o colecţie întreagă de poşete proaspăt ieşite de pe mâna designerilor italieni care au înţeles, se pare, ce le poate face fericite pe femei, fie şi pentru câteva clipe... Toate acestea mi-au încântat simţurile şi au constituit ingredientul perfect pentru a cunoaşte oameni noi, oameni frumoşi, dornici să împărtăşească experienţe din lumea modei şi nu numai, dar şi ingredientul ideal pentru a înţelege ceea ce am simţit încă din momentul în care acasă, pe canapeaua mea magică, am descoperit virtual universul Carpisa – că unele lucruri (şi poşetele Carpisa se pot număra printre ele...) sunt ... dragoste la prima vedere şi creează o inocentă dependenţă, specifică femeilor.

Una dintre preferatele mele...
Mi-am lăsat privirea ademenită minute în şir de minunile aranjate graţios pe rafturile de sticlă, fără să reuşesc să mă hotărăsc pe care dintre ele mi-o doresc mai mult. Dacă m-aş fi aflat în miezul unei poveşti cu zâne care îndeplinesc dorinţe buclucaşe, probabil că aş fi luat cu mine acasă cel puţin jumătate dintre ele, dar... totul era acolo cât se poate de real... Mirosul fin de piele brodată, amestecat cu aroma prăjiturilor şi cu fundalul sonor difuz a făcut să-mi fie aproape imposibil să-mi limitez alegerile. Am lăsat însă cu siguranţă acolo, printre rafturi, câteva dorinţe a căror împlinire ştiu că o voi găsi cu următoarea ocazie când voi trece prin Bucureşti sau prin oricare oraş în care cei de la Carpisa şi-au propus să le răsfeţe pe femei cu genţi frumoase şi cu accesorii asortate...

Am învăţat în timp că lucrurile frumoase nu se uită niciodată... pentru că avem mereu nevoie de frumuseţe exerioară, care să o hrănească pe cea din interior. Şi, în ultimele zile, mi-am amintit asta ori de câte ori mi s-a oprit privirea pe ţestoasa mică, plină de optimism contagios, pictată graţios pe sacoşa verde rătăcită pe şifonier, pe care scrie mare CARPISA şi în care mi-am ascuns cadoul acela promis cu o lună în urmă de dragul existenţei misterului feminităţii. Şi, oricât de incredibil ar putea părea, gândurile acestea hoinare, rătăcite printre poşete şi bijuterii rânduite frumos pe rafturi imaginare, mă face să-mi placă teribil de mult că cineva a vrut să fiu femeie...

Pentru că orice femeie merită să fie răsfăţată...