Când mi-am fixat perioada
stagiului la Bruxelles ştiam că voi avea ocazia să asist efectiv la modul în
care un subiect extrem de important, cum este audierea viitorilor comisari
europeni, subiect de top în această perioadă, este mediatizat, analizat şi
interpretat de către presă. Faptul că audierile au început deja astăzi nu mai
este o noutate pentru nimeni.
Precizările făcute însă de Natasha Bertaud în
fiecare din aceste zile în cadrul întâlnirilor cu presa rămân însă ancorate în
chestiuni generale ce trimit invariabil către momentul în care lista
comisarilor va deveni publică, lucru care se va întâmpla, cel mai probabil,
spre mijlocul săptămânii viitoare. După finalizarea audierilor şi a listei,
preşedintele Juncker va desemna şi portofoliile şi va face precizări cu privire
la reorganizarea activităţii următoarei Comisii Europene. Aceasta este replica
pe care Natasha Bertaud a dat-o şi ieri şi astăzi la multe dintre întrebările
incomode puse de către jurnalişti, care încearcă să obţină informaţii concrete
referitoare la nominalizări, la procedura audierilor, avansând, nu de puţine
ori, speculaţii pe marginea diferitelor zvonuri care circulă deja în presă,
despre preferinţele sau antipatiile preşedintelui în alegerea comisarilor. Întrebările
se repetă de la o zi la alta, însă răspunsurile vin mereu pe aceeaşi direcţie
oficială, vagă, cu o fermitate de neclintit. Se ştie că Belgia nu şi-a
nominalizat candidatul încă (se pare că preşedintele Juncker a fixat un
ultimatum în acest sens, Belgia trebuie să îşi nominalizeze candidatul până joi
la ora 10) şi, de asemenea, se ştie că mâine va fi audiat candidatul
nominalizat de România. Curiozitatea proverbială a jurnaliştilor a ajuns astăzi
la limita comicului, cel puţin pentru mine, ca spectator al modului în care un
subiect este întors pe toate părţile, atunci când în timpul conferinţei de
presă a lui Dacian Cioloş, un jurnalist l-a întrebat dacă el este candidatul ce
va fi audiat mâine. Recunosc că mă depăşeşte sensul unei astfel de întrebări şi
nu m-am putut abţine să nu mă gândesc care ar fi fost următoarea întrebare,
dacă răspunsul domnului Cioloş ar fi fost „Da!”. Rămân însă în spaţiul
realităţii şi asist cu entuziasmul omului obişnuit, din afară, la acest
spectacol învăluit într-o aură de mister. O jurnalistă din Italia îşi exprimă
nedumerirea, cu o evidentă nuanţă de revoltă, faţă de faptul că nominalizările
nu sunt publice, cu toate că, în fond este vorba de nişte posturi publice.
Natasha răspunde din nou cu zâmbetul pe buze şi cu un calm impenetrabil că
aceasta este procedura legală şi că jurnaliştii vor trebui să aibă răbdare până
la finalizarea audierilor. Dimineaţă, la ştirile de pe unul dintre posturile pe
care le ascult aici, o altă speculaţie faţă de subiectul audierilor îmi atrage
atenţia – se poate vorbi de o discriminare a femeilor în viitoarea Comisie
care, conform predicţiilor, se pare că va fi predominant masculină? Corelez involuntar
ştirea cu workshopul ce are loc astăzi la Comisia pentru drepturile femeii şi
egalitatea de gen legat de strategia egalităţii de gen după 2015 şi mi se pare
un fel de ironie să discuţi despre discriminare într-un astfel de context. Jurnaliştii
speculează presupusele preferinţe ale lui Juncker pentru anumiţi candidaţi, însă
misterul planează în continuare asupra listei finale a comisarilor, pe care o
vom şti abia săptămâna viitoare. Până atunci, subiectul rămâne cu siguranţă
principala preocupare aici, la Bruxelles, iar ecourile se resimt cu siguranţă
în toată Europa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu