redirect

miercuri, 3 septembrie 2014

Audierile viitorilor comisari europeni – subiectul fierbinte al săptămânii

Când mi-am fixat perioada stagiului la Bruxelles ştiam că voi avea ocazia să asist efectiv la modul în care un subiect extrem de important, cum este audierea viitorilor comisari europeni, subiect de top în această perioadă, este mediatizat, analizat şi interpretat de către presă. Faptul că audierile au început deja astăzi nu mai este o noutate pentru nimeni. 


Precizările făcute însă de Natasha Bertaud în fiecare din aceste zile în cadrul întâlnirilor cu presa rămân însă ancorate în chestiuni generale ce trimit invariabil către momentul în care lista comisarilor va deveni publică, lucru care se va întâmpla, cel mai probabil, spre mijlocul săptămânii viitoare. După finalizarea audierilor şi a listei, preşedintele Juncker va desemna şi portofoliile şi va face precizări cu privire la reorganizarea activităţii următoarei Comisii Europene. Aceasta este replica pe care Natasha Bertaud a dat-o şi ieri şi astăzi la multe dintre întrebările incomode puse de către jurnalişti, care încearcă să obţină informaţii concrete referitoare la nominalizări, la procedura audierilor, avansând, nu de puţine ori, speculaţii pe marginea diferitelor zvonuri care circulă deja în presă, despre preferinţele sau antipatiile preşedintelui în alegerea comisarilor. Întrebările se repetă de la o zi la alta, însă răspunsurile vin mereu pe aceeaşi direcţie oficială, vagă, cu o fermitate de neclintit. Se ştie că Belgia nu şi-a nominalizat candidatul încă (se pare că preşedintele Juncker a fixat un ultimatum în acest sens, Belgia trebuie să îşi nominalizeze candidatul până joi la ora 10) şi, de asemenea, se ştie că mâine va fi audiat candidatul nominalizat de România. Curiozitatea proverbială a jurnaliştilor a ajuns astăzi la limita comicului, cel puţin pentru mine, ca spectator al modului în care un subiect este întors pe toate părţile, atunci când în timpul conferinţei de presă a lui Dacian Cioloş, un jurnalist l-a întrebat dacă el este candidatul ce va fi audiat mâine. Recunosc că mă depăşeşte sensul unei astfel de întrebări şi nu m-am putut abţine să nu mă gândesc care ar fi fost următoarea întrebare, dacă răspunsul domnului Cioloş ar fi fost „Da!”. Rămân însă în spaţiul realităţii şi asist cu entuziasmul omului obişnuit, din afară, la acest spectacol învăluit într-o aură de mister. O jurnalistă din Italia îşi exprimă nedumerirea, cu o evidentă nuanţă de revoltă, faţă de faptul că nominalizările nu sunt publice, cu toate că, în fond este vorba de nişte posturi publice. Natasha răspunde din nou cu zâmbetul pe buze şi cu un calm impenetrabil că aceasta este procedura legală şi că jurnaliştii vor trebui să aibă răbdare până la finalizarea audierilor. Dimineaţă, la ştirile de pe unul dintre posturile pe care le ascult aici, o altă speculaţie faţă de subiectul audierilor îmi atrage atenţia – se poate vorbi de o discriminare a femeilor în viitoarea Comisie care, conform predicţiilor, se pare că va fi predominant masculină? Corelez involuntar ştirea cu workshopul ce are loc astăzi la Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen legat de strategia egalităţii de gen după 2015 şi mi se pare un fel de ironie să discuţi despre discriminare într-un astfel de context. Jurnaliştii speculează presupusele preferinţe ale lui Juncker pentru anumiţi candidaţi, însă misterul planează în continuare asupra listei finale a comisarilor, pe care o vom şti abia săptămâna viitoare. Până atunci, subiectul rămâne cu siguranţă principala preocupare aici, la Bruxelles, iar ecourile se resimt cu siguranţă în toată Europa.